Thursday, August 11, 2022

The Alpha Capricornid Fireball of August 10, 2022



The Alpha Capricornid fireball of August 10, 2022 at 20:40 UTC

 On the night of Wednesday, August 10, I was testing two binoculars.

 A fireball crossed the Southern sky around 20:40 UTC.

The starting point was at about the altitude of Altair and the trail lasted until the middle of the distance between the Moon and the quainte polygon of  Scutum constellation.

The total length of the trail was about 30 degrees and it was slightly slanted from N-NE to S-SW.

Initially the color of the fireball was bright white, the middle part was light bluish and at the end it exploded in three or four starlike neon-green fragments.

The last third of the trail was accompanied by green sparks but no noise was heard.

The fireball was definitely brighter than Altair.

A very impressive sight !

I made a sketch from memory, trying to capture the cloudy status of the sky, strongly lit by the 98 % illuminated Moon.



Crepuscular rays of August 10.


Crepuscular rays, evening of August 10



Moon and Saturn on August 12.

Moon and Saturn on August 12.
Saturn is in the center of the picture.






Thursday, July 28, 2022

Conjunctia Luna- Jupiter din 19 Iulie 2022 +++

Era in dimineata de 19 Iulie, foarte devreme. A trebuit sa ma trezesc pentru a hrani pisica. Ridicand ochii spre cerul cuprins deja de aurora, vad Luna in conjunctie cu Jupiter.
Conjunctia Luna -Jupiter din 19 Iulie, la 2:42 UTC


Am luat telefonul AllView si am facut poza de mai sus.
Pentru ca apropierea aparenta dintre doi astri sa fie socotita conjunctie, este nevoie ca distanta aparenta dintre ei sa fie mai mica de patru grade.
Am verificat in Stellarium si acesta a confirmat conjunctia. 
In momentul efectuarii observatiei la ora 5h 26min ODV sau 2h 26min UTC, distanta aparenta dintre Luna si Jupiter a fost de 2 grade si 42 minute de arc.



Masurarea distantei unghiulare in Stellarium 


Nu este singura observatie pe care o datorez pisicii mele astronom ! Mersi Tzitzi !

Tzitzi, pisica-astronom


Luna aceasta, discutand pe forum despre constelatii, am prelucrat in Gimp poza  de mai jos a Ursei Mari, facuta cu aparatul S3300, pe data de 31 August 2016.

Ursa Major

Pe 13 Iulie, in jurul orei 23 UTC am observat planeta Saturn cu reflectorul SW Classic 250P. Se vedea umbra inelului pe disc, diviziunea Cassini fluctuanta si cinci sateliti saturnieni : Titan, Dione, Thetys,Rhea si Iapetus pe care l-am adaugat eu in diagrama.






Saturday, June 25, 2022

Comet C/ 2017 K2 PanSTARRS

 

C / 2017 K2 PanSTARRS la 24 Iunie 2022, orele 21:00 UTC


Vineri 24 Iunie a.c. am observat din nou cu dobsonianul de 250mm, in conditii de transparenta atmosferica slaba. 

Dar, nici eu, nici cometa C/ 2017 K2, nu mai aveam rabdare, aveam rendez-vous!


Am inceput prin observarea roiului deschis IC 4665 in care se vedea cu usurinta dubla STF 2216, la 48x/ ocular X Cel 25mm, .

Ghidat apoi prin telefon de catre prietenul si colaboratorul meu Armand Popa, aflat la observatii sub cer Bortle 2, am cautat si gasit cometa C/ 2017 K2 (PanSTARRS), cea semnalata pe forumul astronomy.ro de catre MariusP  si fotografiata de userul kereses:


Comet C/ 2017 K2 PanSTARRS


La 48x/X Cel 25mm, cometa era vizibila doar cu vedere periferica. Se afla la momentul observatiei  intre perechea de stele  CSN 10+ FOX 9029 la Sud si un asterism continand stelele  perechea de stele HD 160312 + HD 160141, la Nord . 

Pe masura ce am marit grosismentul pana la 150x s-a vazut tot mai bine: un obiect cetos, amorf, cu o foarte slaba condensare centrala, cu un diametru de maxim doua minute de arc.

Conditiile de observatie au fost adverse, nori subtiri filiformi se deplasau pe cer si dainuia tot timpul o pacla subtire.

In intervalele de timp in care cometa a fost inobservabila, m-am distrat rezolvand stele duble precum Lambda Oph / 1.37'' , Alfa Her/ 4.64'', Delta Her/ 13.8'', Izar / 2.9''.

Apoi norii au cuprins tot cerul, n-a mai fost nicio distractie. 

Nani, nani, astronomu' mami !

Tuesday, January 11, 2022

Observatii de stele duble si multiple la 7 Ianuarie 2022



Sistemul BU 385 observat la 7 Ianuarie a.c.



Vineri 7 Ianuarie 2022 am efectuat observatii cu dobsonianul D=200mm F/6.16.

Am incercat, fara mari sperante, sa observ galaxia NGC 7457 din Pegas.

Nu erau motive pentru sperante desarte deoarece Luna, aflata in preajma Primului Patrar, era sus pe cerul plin de pacla unei nopti umede de iarna.

Pentru cautarea galaxiei pomenite, am folosit harta 74 din ''Pocket Star Atlas'' de Roger Sinnot.

Repede am realizat ca telul propus nu poate fi atins  dar privind la harta 74 am remarcat la Nord de Beta Pegasi si in zona de domiciliu a galaxiei, o mica aglomerare de stele duble. In PSA stelele duble nu au mare cautare, majoritatea nici nu sunt etichetate. Am decis totusi sa le observ asa ca am facut o mica schita cu pozitia (foarte aproximativa) a fiecarei duble in raport cu celelalte si cu Scheat/ Beta Peg. Ulterior, o asemenea schita se dovedeste a fi suficienta pentru identificarea in Stellarium a obiectelor observate, obtinerea unui cod de catalog recunoscut de catre StelleDoppie, situl exceptional pe care-l folosesc pentru aflarea parametrilor stelelor duble.


Harta zonei, cu evidentierea stelelor duble si multiple observate:


Zona la Nord-Est de Beta Peg



Datele stelelor observate.
De remarcat ca am pornit de la un numar de sase stele dar in raportul observatiei am inregistrate opt stele duble : BU 385 este compusa din BU 385 AB (steaua subarc) + dubla HJ 5532+ dubla ARN 25.


Raport tabelar al stelelor duble observate la 7 Ianuarie a.c.

Cele mai interesante stele din tabelul observatiei sunt BU 78 si BU 385.
BU 78 este o stea tripla care poarta indicativul marelui observator de stele duble si multiple Sherbourne Wesley Burnham. Am mai spus-o si nu mi-e rusine sa repet: cand , pornit la vanatoare de duble, intalnesc intr-un atlas stelar indicativul BU mi se zbarleste chelia, din doua motive. 

Sherbourne Wesley Burnham




Primul motiv este incantarea si admiratia pe care o am pentru acest astronom care a fost amator , pentru cea mai mare parte a activitatii sale.
Al doilea motiv este un amestec intre sentimentul de exaltare cu teama de esec. Am invatat dupa multe ceasuri de lupta tacuta, cand incercam sa rezolv stele duble BU, cat de dificila este observarea acestora. Stelele BU sunt de toate felurile, luminoase sau slab luminoase dar fie au separatie foarte mica, fie au companioni extrem de slab luminosi. Intr-un fel sau altul, stelele BU au acea combinatie de parametrii care garanteaza observarea lor cu maxima dificultate.

Din fericire, Sinnot nu indica numele dublelor, cel mai des le evidentiaza doar in atlasul sau cu o liniuta transversala. Asa ca abia a doua zi dupa observatie, am aflat ca am avut onoarea de a observa doua stele Burnham.

Steaua BU 385 este compusa asadar din trei duble : prima este dubla subarc, deci cu separatie < 1'' intre stelele componente.
In acest caz, separatia este de 0.69'', observabilitatea fiind afectata moderat negativ de diferenta de mai bine de trei sferturi de clasa de magnitudine dintre steaua primara si companion.
Alta dubla componenta este HJ 5532 formata intre primara si companionul ei (vazute ca o singura stea - pentru ca pana la Burnham chiar asa au fost vazute  de catre toti observatorii) si companionul C. Se spune AB,C.
Cea de a treia dubla care ''locuieste'' la aceeasi adresa este ARN 25, adica AB,D.


Sistemul stelei multiple BU 385



La 154x/ Baader zoom Mark III, steaua BU 385 aparea ca o stea tripla : o stea centrala si doi companioni. In acea seara , ocularul zoom Baader si-a dovedit din nou calitatea excelenta deoarece ,chiar si la acea marire mica, a scos in evidenta aspectul astigmatic, alungit al stelei principale. 
Aceasta m-a determinat sa maresc in continuare la 246x cu ocularul Radian 5mm ''et voila'', se vedea un  companion la un unghi de pozitie estimat de mine la PA= 80 grade. Valoarea corecta este de 83 grade.
Marind la 308x cu ocularul Lacerta 4mm, se vedeau mai bine discurile Airy in contact, lasand uneori sa se vada un spatiu negru ingust, fluctuant si de scurta durata.
Cele de mai sus nu se vedeau mai bine la marirea de  385x dar aceasta m-a ajutat sa vad culorile stelelor din campul vizual.
Primarea BU 385 este alba cu usoara nuanta albastra.
La Vestul campului vizual este o stea oranj iar la Sud-Est este o stea galbena.
O stea foarte slab luminoasa aflata intre aceasta stea galbena si steaua primara era de culoare gri, semn ca se afla in apropierea magnitudinii limita a intrumentului, pentru conditiile date.


Zona lui BU 385, intr-un camp de 15' conform DSS2 via Aladin Lite
(pentru comparatii si confirmare, mai putin a companionului subarc bu 385 AB
a carui fotografiere necesita tehnici speciale) 



La elaborarea hartii zonei am folosit o captura de ecran din Stellarium iar la identificarea stelelor am folosit atat acest planetariu virtual cat si Aladin Lite.
Fotografia lui S.W. Burnham este de pe Wikipedia.
Desenele observatiei imi apartin.  

mpt , Arad, 10 Ianuarie 2022

Monday, December 6, 2021

Scurta observatie binoculara in Orion

 Sambata 4 Decembrie cerul a avut suficient de multi nori pentru a ma descuraja de la observatii.

Totusi, cam pe la miezul noptii, o arie de cer de la Est si Sud de Zenit a fost ceva mai curata.

A urmat o scurta observatie cu binoclul Fujinon 7x50mm.


Fujinon Mariner WPC XL, in centrul haitei de bino-raptori


In Pleiade am numarat 15 stele.

In Hyade am numarat 17 stele.


Fujinon 7x50mm, al treilea de la dreapta


In roiul Collinder 69 / Lambda Orionis Cluster am vazut cinci stele.

In roiul deschis Collinder 65 am numarat 27 de stele, este un roi foarte extins.

In roiul deschis Collinder 70 am vazut doar steaua centrala Alnilam si Mintaka si inca doua-trei stelute intre ele. Probabil ca ultimele fac parte din ''lantisorul'' de stele care pare sa uneasca Alnilam de Alnitak.

Majoritatea referintelor sustin ca intreaga  Centura a lui Orion  face parte din Cr 70

Conform insa hartii din Webda, doar Alnilam si Mintaka apartin de Cr 70. Si care Cr 70 nici nu este de fapt un roi. Stelele componente au ''semnatura'' chimica comuna dar sunt prea distantate pentru a fi legate gravitational. Glen LeDrew de pe Cloudy Nights afirma despre Cr 70, deci despre Centura lui Orion, ca este una din subgrupele asociatiei stelare Ori OB1 cu indicativul Ori OB1b.

In cadrul asociatiei stelare Ori OB1, asa numita  Sabie a lui Orion este subgrupa Ori OB1c si este formata din stelele: 42 Ori-Theta 1 Ori (Trapezul)-Theta 2 Ori-Iota Ori/Hatysa.

Tot acolo, Messier 42 formeaza subgrupa Ori OB1d.




Am studiat apoi culorile urmatoarelor stele si le-am asezat in ordinea crescatoare de la culoarea alb spre albastru. Procyon mi s-a parut a avea culoarea cea mai calda, alb-crem iar Rigel parea a fi cea mai albastra. Secventa de culoare ''alb > albastru'' notata :

Procyon - alba crem

Castor -alba

Sirius - alba mai ''rece', cu usoara nuanta de albastru

Rigel - alb/albastrui

Diferenta de culoare dintre Theta 1 Tau si Theta 2 Tau, remarcata prin luneta 90x600mm , este vizibila si prin binoclul 7x50mm.








Thursday, September 16, 2021

Daguerotipii astronomice digitale

 La miezul noptii de Miercuri 15 Septembrie ( ziua pomenirii Sfantului Iosif  de la Partos, ocrotitorul Banatului).

Cerul a fost paclos, spre orizontul suv-vestic erau nori.

Am efectuat observatii sumare, cu ochiul liber si cu ''Ieftinescu'', binoclul ''Sakura'' 9x60mm.

Am facut si cateva poze avand ca subiect conjunctia lui Jupiter cu steaua Deneb Algedi / Delta Capricornului aflata la aproximativ un grad si jumatate distanta de planeta;respectiv cu steaua Nashira/ Gama Capricornului, aflata la 2 grade si 20 minute fata de aceeasi.

Jupiter, in centrul pozei
Deneb Algedi sau Delta Cap, dedesubt,la stanga;
Nashira sau Gama Cap,la dreapta de Delta Cap.
In coltul din stanga sus, se vede steaua Iota Varsatorului



Astazi, la developare, am dat frau liber inclinatiilor mele conservatoare si la prelucrarea pozelor am preferat sa le dau o nota de  ''daguerotipii''.

Conjunctia Jupiter-Delta Cap-Gama Cap in centru
Fomalhaut la stanga jos
Sadalmelik=Alfa Varsatorului si Sadalsuud=Beta Varsatorului la dreapta sus



Fomalhaut sau steaua Alfa Piscis Austrini/ Pestele sudic este o stea fascinanta, careia-i acord atentie in observatiile mele. 

Fomalhaut era steaua regala a toamnei in Antichitate, alaturi de celelalte trei : Aldebaran pentru iarna, Regulus pentru primavara si Antares pentru vara.

Avand o culoare alba cu nuante albastre, Fomalhaut are o temperatura de 8000* sau 9000* K, are sistem planetar si un triplu brau, bogat de materie pulverulenta.

Braul de pulberi din jurul lui Fomalhaut, revelat de ALMA, interferometrul compus din 66 de radiotelescoape de la Atacama, Chile 

Vazut si pozat pe 15 Septembrie, Fomalhaut era la altitudinea sa maxima de 14* pentru locul meu de observatii.

Un proiect observational este cel de a observa Fomalhaut ca steaua tripla cu cea mai mare separatie dintre toate cele cunoscute. Separatia dintre Fomalhaut A si Fomalhaut B este de 2 grade.

Dar daca aceasta pare mare, aflam din articolul lui Bob King din Sky and Telescope ca separatia companionului Fomalhaut C este de 5,7 grade. Atat de mare incat Fomalhaut C se afla in alta constelatie decat Fomalhaut A si anume in Varsatorul.

https://skyandtelescope.org/astronomy-news/fomalhaut-falls-amazing-triple-star10012014/

Fomalhaut A este vizibil cu ochiul liber, si inca foarte bine; B necesita binoclu iar C un telescop de 15cm sau 20cm diametru.

Harta lui Bob King pentru observarea stelei triple Fomalhaut

A fost deci musai sa inchin o ''daguerotipie'' digitala lui Fomalhaut, numita si ''Steaua singuratatii'', asa cum se vede peste cornisa casei mele !



Am admirat apoi Pleiadele si Hyadele , fiecare dintre ele se vedea in binoclu ca o spuza de stele.
Cu adevarat ele formeaza Poarta de Aur a Eclipticii, una impodobita cu diamante stelare si prin care hoinaresc planetele Soarelui!
Iata mai jos planeta Venus traversand Poarta de Aur a Eclipticii la 1 Aprilie 2020, inregistrata de modestul meu aparat foto alintat cu porecla ''Sappunyerra''. 

Venus la Poarta de Aur a Eclipticii, 1 Aprilie 2020 
Venus at the Golden Gate of the Ecliptic, April 1, 2020





Am mai revazut:
- Roiul Dublu din Perseu, aflat in centrul Asociatiei stelare Per OB1
-M103, NGC 663 si NGC 457 in Cassiopeia.
-Roiul Alfa Persei cu Asociatia stelara Per OB3
-Spiral Cluster adica Messier 34 din Perseu. Pentru telescoape mici aceasta denumire mi s-ar parea mai potrivita pentru roiul stelar deschis Steph1/ Delta Lyr Cluster.

A fost loc si pentru lucruri noi.
Constelatia Perseu da numele uneia dintre cele patru brate ale galaxiei noastre ''Calea Laptelui''.
In Stellarium nu se vede dar luati binoclul, iesiti sub cer si verificati: intre roiul M45 si constelatia Perseu, partea dinspre Atik=Zeta Per, se vede ''un pod'' de stele.
Dupa observarea de o viata a acestui colt de cer, aseara am remarcat pentru prima data existenta acestui ''pod de stele''.
Poate fi doar o iluzie, un efect de perspectiva. Dar poate ca nu ...

Am incheiat cu galaxia M31 si satelitul ei M32.

Multumesc Sfinte Iosif de la Partos pentru lucrurile minunate pe care le-am vazut in ceruri in ziua pomenirii tale !