Observatii zoom si ''fara rost'' - 12, 13 si 14 Iunie a.c.

 

Harta de cautare a galaxiei M 94,
folosind asterismul ''Soparla''

Joi 12 Iunie a.c. am incercat sa observ noi obiecte din Lista Herschel 400, pe un cer puternic iluminat de Luna, folosind dobul ''Grond'' D=250mm F/4,8.

Am pornit de la prima stea dubla descoperita cu luneta si anume Mizar/ STF 1744. Urmand asterismul liniar care duce spre M101, si trecand de locatia acesteia, am ajuns la dublele Iota Boo si Theta Boo. Acestea, precum STF 1744, au fost rezolvate cu usurinta la 50x de catre ocularul zoom Mark III.

Nu departe de acestea am reusit sa observ galaxia NGC 5866 care s-a vazut ca un obiect cetos, oval, cu diametrul de un minut, cu axa mare orientata spre PA= 300 grade, usor mai luminos in centru.

Incercarile de observare ale altor obiecte H 400 au esuat, presupun ca din cauza cerului prea luminos.

Contor Herschel 400 = 239

Pentru divertisment, am rezolvat si separat la 300x/ DeLite 4mm, stelele duble Alfa Her, Beta Lyr cu trei companioni, STT 525 doar ca dubla, Epsilon 1-2 Lyrae ( au fost vizibile componentele A,B,C,D,E,F,G,I ), Zeta Her ( nu s-a vazut contrastul de culoare ), Lambda Cyg ca tripla  cu AB subarc, 13 Vul si 16 Vul, dubla subarc.

In incheiere am revazut roiul sferic M13, rezolvat in multe stele la 150x/ zoom Mark III, dar spalacit din cauza starii cerului.

Vineri 13 Iunie a.c. am inceput cu observatii ''fara rost''. Adica am observat obiecte ceresti alese la dispozitia de moment, fara un scop anume. Fara sa verific sau sa compar stelele duble descrise in vreo carte, fara sa fac comparatii fotometrice de stele variabile sau fara sa caut obiecte noi, ''nemaivazute'' din vreun catalog. Instrumentul folosit a fost dobsonianul ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6,9.

Intai am rezolvat si separat la 87x / zoom Svbony # 170 dubla Vega/ Alfa Lyr la care se vedea doar companionul de la N -NE. Deci am vazut dubla STFB 9 cu separatie de 82'' si PA= 40 grade.

La Epsilon 1-2 Lyrae, la 87x,  a fost rezolvata si separata 2 Lyr dar 1 Lyr a fost doar rezolvata. Plus I.

Insa la 216x/ TMB Planetary 4mm, au fost vizibile cu vedere directa componentele A,B,C,D si I iar E si F s-au vazut doar intermitent.

Zeta Lyr, Beta Lyr cu trei companioni, STF 2740 - STF 2744 = ''cealalta dubla-dubla'', STT 525 ca dubla dar cu contrast delicat de culoare, au fost bine rezolvate si separate la 87x.

Nebuloasa planetara M57 a prezentat aspectul de inel, usor oval si cu zona centrala cetoasa.

Roiul sferic M56 s-a vazut mic, slab luminos si intens granulat.

Beta Scorpii a fost rezolvata si separata la 29x, marire obtinuta cu focala de 30mm a ocularului zoom Svbony # 170.

Roiul sferic M81 a fost bine vizibil la 87x, desi mic, cetos, intr-un frumos asterism stelar de linii frante.

Roiul sferic M 4, abia vizibil la 29x, s-a vazut mult mai bine la 87x: obiect cetos, extins, albicios, granulat dar nerezolvat.

Am incheiat ''observatiile fara rost'' prin rezolvarea si separarea in patru componente a stelei Nu Sco, deci ca alta ''dubla - dubla'', . Considerabil mai greu de ''spart'' decat Eps 1-2 Lyr. Totusi nu necesita telescoape de 305mm cum recomanda anuare astronomice aparute prin meleaguri foarte sudice.

Iar Lambda Oph: foarte frumos separata intr-o superba dubla stransa !

Cerul se intunecase suficient, am putut sa incep observatiile de variabile: R Boo, R CrB, RR CrB, Bet Lyr si Eta Aql. 

La R Boo si RR CrB am folosit dobul de 125mm la 35x iar pentru restul, binoclul Nikon Aculon 10x50mm. 

Dupa observarea si notarea lui Eta Aql, inca mai aveam binoclul atarnat la gat. Am revazut aspectuosul asterism Cr 399, considerat pe vremuri a fi roi si nebuloasa planetara M27 din Vulpecula. Si atat ...

Stele variabile observate pe 13 si 14 Iunie 2025

Sambata 14 Iunie a.c., Luna a rasarit dupa miezul noptii. Am inceput direct cu observarea de stele variabile.  Y CVn , TU CVn si V CVn au fost fotometrate cu binoclul Aculon 10x50mm.

Tau 4 Ser si R Ser au fost observate cu dobsonianul D= 125mm la 35x/ Lacerta UFF 25mm.

Observarea stelelor variabile si a celor duble/ multiple se impleteste in practica cu observarea cerului profund. Pentru a fi sigur ca observ zona potrivita in care se afla V CVn, a ''trebuit'' sa confirm prin observarea galaxiei M51, pe o parte si a galaxiei M63, pe partea opusa. 

Apoi, din curiozitate, am cautat astersimul ''Soparla'' in ''Cainii de vanatoare''. Capul reptilei este rombic si are ochii in varfurile laterale. La de patru ori distanta dintre ''ochi'' se afla galaxia M94. Si aceasta se vedea cu greu la 35x in ocularul UFF 25mm, precum M51 si M63. Prin tatonari, am gasit ca cele trei galaxii s-au vazut cel mai bine la marirea de 44x, obstinuta cu ocularul zoom reglat pentru focala de 20mm. 

Mentalitatea curenta a observatorilor favorizeaza in mod clar ocularele cu focala fixa deoarece acestea au o mai buna calitate optica pentru o valoare data a focalei. Dar numai ocularele zoom permit reglarea focalei intr-un domeniu limitat si deci ajustarea maririi telescopului conform conditiilor de moment ale observatiei. De aceea recomand observatorilor vizuali sa foloseasca cu incredere ocularele zoom la observatiile Deep Sky. Ca dovada, prietenul meu Armand a observat listele Hershel 400 si Herschel 800 cu un newtonian de 203mm armat cu un ocular zoom Baader Mark IV. 

In ceea ce ma priveste, am patru oculare zoom si nici unul nu are viza de plecare spre alte zari.

AWAOG si variabile - 4 si 7 Iunie

Luneta Galilei 7x45mm,
recuperata din binoclu IRIS,
''Jumelle Militaire Perfectionee''

 

Miercuri 4 Iunie a.c. am facut observatii in programul AWAOG, folosind o luneta Galilei cu apertura de 45mm si cu marirea de 6x sau 7x. Aceasta luneta am primit-o de la prietenul meu Csillag Attila si provine dintr-un binoclu galilean produs de compania IRIS din Paris, Franta. Candva ... pe la 1900... primavara ...

Binoclul a avut partea mecanica partial deteriorata si de aceea Attila a preferat sa demonteze lunetele pentru a fi folosite individual.

Probabil ca binoclul a aratat cam ca si acesta, pus in vanzare pe ebay.

Cu acest vetust instrument am observat, rezolvat si separat stelele duble Delta Lyr, Epsilon 1-2  Lyrae, Alcor-Mizar ( fara Sidera Ludoviciana), Omicron Cygni , ca dubla , Omega Cygni, Alfa Librae, Omega 1-2 Scorpii si Nu 1-2 Coronae Borealis.

La giganta rosie Miu Cep / Garnet Star se zarea culoarea oranj. 

Delta Cep, steaua prototip a cefeidelor, nu a fost rezolvata dar se vedeau bine ambele stele de comparatie. 

R CrB, alta giganta rosie capricioasa, s-a vazut in jurul magnitudinii 6 si se zarea si steluta de magnitudinea 7 de langa ea.

Iar pe Luna s-a vazut foarte bine ''catelul din Luna'', un asterism format din formatiuni selenare mari: Marea Crizelor, Marea Seninatatii, Muntii Caucaz, Marea Vaporilor si Muntii Apenini. Acest asterism este descris cu umor de catre Henri Stahl in romanul ''Un roman in Luna'', la pagina 113.

''Cainele din Luna'', desen de Murnu,
URIL de H. Stahl, pag. 113

Sambata 7 Iunie a.c. am facut observatii de stele variabile: R CrB, Alfa Her, Beta Lyr, P Cyg si T CrB.

P Cyg si T CrB au fost observate cu dobsonianul ''Ratusca cea urata'' D= 125mm iar celelalte trei, cu binoclul Aculon 10x50mm.

T CrB, suspectata de eruptii inca de anul trecut, doarme in continuare. Oare cand se va trezi Dragonul ?

Iar ''noutatea'' P Cygni doarme si ea, de vreo doua secole, foarte aproape de magnitudinea 5. Aceasta este o nova recurenta si poate erupe oricand. Sunt inca si mai convins ca numele ei in folclorul astronomic ar trebui sa fie ''Phoenix''. Se potriveste cu adnotatia de stea variabila, P Cygni. 

Variabile, 7 Iunie 2025

In incheiere am reobservat la marirea de 27x, in camp mare RFT cu diametru de 2,6 grade, roiul deschis M39 din Cygnus si roiul sferic M71 din Sagitta. Este si interesant dar si ciudat sa vezi asemenea obiecte cu aparenta de miniatura intr-un camp mare si foarte bogat in stele ...   

Stele variabile, Phoenix si Calea Laptelui - Marti 3 Iunie

 

''Ratusca cea urata'', armata cu ocular pe standard 2''

Marti 3 Iunie a.c. cerul a fost suficient de bun pentru a-mi permite observarea de stele variabile. Am facut fotometrie vizuala la zece stele variabile. La sapte dintre ele am folosit binoclul Nikon Aculon 10x50mm, tinut in mana. Iar la trei stele variabile am folosit dobsonianul ''Ratusca cea urata'' D= 125mm la marirea de 27x. Pentru obtinerea acestei mariri folosesc ocularul Q70 cu focala f=32mm. Campul vizual real pe cer este de 2,59 grade. In aceasta configuratie, micul dobsonian devine un adevarat RFT !

Raportul de fotometrie vizuala catre ''nava-mama'' AAVSO

La final,m-am delectat cu o hoinareala galactica prin Calea Laptelui, la amintita marire de 27x, cu un camp urias de 155 minute de arc. Desigur, cu lunetele scurte obtin campuri mult mai mari. Luneta 90x600mm imi permite campuri de peste trei grade iar luneta RFT 60x380mm, unul de peste patru grade.

Dar apertura si rezolutia reflectorului isi spun cuvantul, imaginea dobsonianului este pur si simplu indesata cu obiecte si detalii de observat. Hoinarind spre Sud, pornind de la Sadr, mi-au intrat in camp, fara nici un efort de cautare,  roiurile NGC 6910, M29, NGC 6883, stele duble si triple, stele oranj, asterismul in coroana a variabilei 29 Cyg si nova permanenta 34 Cyg, numita in folclorul astronomic drept ''Renascutul Lebedei''. Eu zic ca era mai poetic daca i se spunea, simplu, ''Phoenix''.

Am aruncat o privire lui Albireo si roiului sferic M56, vizibil ca o minuscula pata cetoasa. 

Apoi am intors spatele Caii Laptelui. Sunt ''Stan patitu' ... ''. Daca nu esti atent, cazi prada chemarii ei de sirena si ... nu mai dormi in noaptea aceea !

ISWATIT: Balanta - Luni 2 Iunie a.c.

 

Scaunul de observatii, in cea mai joasa pozitie.
Cele patru pozitii posibile, asigura pozitii confortabile la ocularele
tuturor telescoapelor mele

Luni 2 Iunie am observat stelele duble incluse de Olcott is cartea sa ISWATIT pentru constelatia Libra/ Balanta , pg. 24-25.

Am observat astfel dublele Iota Lib si 54 Hya - cum am mai spus, Olcott a facut asemenea ghidusii, incluzand la o constelatie dublele din alta constelatie.

Aceasta mica sesiune nu a fost lipsita de aventuri. 54 Hya, alias H 3  97, este o stea ''sudista'', se inalta cu cel mult 20 de grade deasupra orizontului locului meu de observatii. De aceea am putut sa o observ numai dupa ce a reaparut dupa cornisa vestica a acoperisului. Chiar si atunci, a trebuit sa fiu ''gentleman'' si sa-i ofer scaunul de observatii venerabilei doamne ''Ratusca cea urata'' cu care faceam observatiile. Am pus scaunul Lybar in pozitia sa de cea mai mica inaltime si am pus dobsonianul pe platforma astfel formata.

Daaaar ... eu am o inaltime ... hm ... sa zicem ''napoleonica'' si acum ocularul nu-l mai ajungeam decat ridicandu-ma pe varfuri. Si nici nu avea rost sa faca asta deoarece trebuia sa ''prind'' steaua in campul telescopului. Iar pentru asta, trebuia sa folosesc cautatoarele, devenite cu totul inaccesibile. Asa ca a trebuit sa-mi caut taburetul pe care slefuiam pe vremuri oglinjoare ( n-am finalizat nici una ) si da, de pe taburet, am gasit si observat dubla 54 Hya. Abia - abia rezolvata la 35x de ocularul Lacerta UFF 25mm. Taburetul mi-a permis sa folosesc ocularul zoom care este considerabil mai lung dar inca ''in raza de actiune''.

Alte surprize au fost acelea ca pe atlasele moderne nu se mai foloseste indicativul ''P'' de la Piazzi. Dupa tatonari, am ajuns la concluzia ca steaua 212 P descrisa de Olcott este , probabil, H N 28 adica una din dublele incluse de William Herschel in catalogul sau din 1821.

Nici cu dubla H 4783 lucrurile nu au fost mai clare. Am concluzionat ca aceasta trebuie sa fie, dupa pozitie si parametrii, nimeni alta decat dubla S 672, adica una dintre stelele duble descoperite de James South. Nu stiu sa explic de ce dar am o anume simpatie pentru James South ... Sa fie oare gustul comun pentru acelasi breton !?

James South

Am observat apoi doua duble din Libra dinafara ''temei de casa'', SH 195 si H 6  117 si am reobservat frumuseti ale trecutului: Beta Sco, Nu Sco - doar ca dubla, Lambda Ophiuchi si Epsilon 1-2 Lyrae. Gasesc curios faptul ca o stea atat de deosebita si de observata cum este Epsilon Lyrae nu a primit un nume propriu in folclorul observational. ''Dubla-dubla'' nu se pune, e un nume plat, cum i-ai spune unui caine ''cutzu'' ...

Am renuntat insa sa mai observ duble, turbulenta era mare, pacla prezenta iar imaginea de difractie a stelelor arata ca frizura lui Jimi Hendrix.

Asa ca am incheiat seara de observatii cu ''Parada globularelor'' : M5 ( gasit cu metoda sugerata de Olcott) - M3 - M10 - M12 - M13 - M92. 

La Sud de M3 am rezolvat o dubla care cred ca este A 567 cu separatia de 1,5'' si rezolvata fara probleme la 270x. 

Am mai retinut ca M5 a fost vizibil si in cautatorul 6x30mm, luat de ocazie de pe forumul astronomy.ro.

Despre ''Notitele haiducesti'' - Duminica 1 Iunie

 Duminica 1 Iunie a.c. am continuat observarea obiectelor din Lista Herschel 400 cu dobsonianul ''Grond'' D = 250mm.

Am reobservat galaxia NGC 2768, observata prima data pe 9 Mai a.c.. De data aceasta mi-am luat ragazul sa fac un desen al galaxiei.

Galaxia NGC 2950 a fost alta reobservare, fiind si ea gasita tot pe 9 Mai a.c.

Galaxia NGC 2841 am observat-o de patru ori, inafara de aseara. Prima data am observat-o pe 23 Martie 2019 cu dobsonianul ''Toleascop'' D= 200mm F/6,16.

 

Iar NGC 3079 a fost observata mai demult, fiind si ea o reobservare. Dar oare cand ? Nu o regasesc in jurnalul in format electronic. Inseamna ca am extras-o din '' notitele haiducesti''. Acestea sunt un maldar de foi, foite, cartonase, dosuri de chitante, coperte de carti rupte, pe care mi-am notat observatiile pe vremea cand nu reluasem bunul obicei al jurnalului de observatii. O lunga perioada, luam notite si faceam schite pe ce apucam deoarece foloseam drept jurnal forumul   astronomy.ro unde imi postam rapoartele ''imediat''. Pana cand ''imediat'' a insemnat decalari enorme de luni sau ani de zile. 

Iata mai jos cateva ''notite haiducesti'', rasfirate din dosarul a carui grosime se vede in urmatoarea poza.

Notitele haiducesti
( Nu faceti ca mine ... )

In teorie am ajuns la zi cu jurnalul de observatii, candva in aceasta primavara. In realitate, jurnalul va fi complet doar dupa trierea foaie cu foita, schita cu schita a ''Notitelor haiducesti''.

Doar galaxia NGC 2742  a fost aseara o noutate. A fost vizibila ca obiect cetos, foarte, foarte slab luminos, vizibil numai cu vederea periferica la 160x cu ocularul Svbony zoom. Aceasta s-a intamplat numai dupa o acomodare pe locatia galaxiei de cel putin un sfert de ora. Fotografia din ghidul Herschel 400 mi-a fost de mare ajutor.

Contor H400 = 238.

Lupta cu lumina Lunii a fost totusi obositoare. Am continuat cu o ''Parada a planetarelor'' in care am reobservat, doar pentru desfatare estetica, nebuloasele planetare M57 - NGC 2826/ Blinking Nebula - NGC 6543/ Cat's Eye ( se vedea steaua centrala dar cu dificultate) - M27 - NGC 6219/ Turtle Nebula.

Am rezolvat si separat tripla STF 2094 de langa Turtle Nebula. 

Lambda Cyg a fost rezolvata si separata dar 16 Vul cu separatie de 0,73'' a fost numai rezolvata. 

A fost o buna decizie totusi sa vanez galaxii prin Ursa Mare deoarece imaginile de difractie ale stelelor duble a fost urata ... ''de urata''. Si Luna puternic luminoasa si seeing prost !? Totusi, mai bine asa decat sa stau la tembelizor sa-i ascult pe imbecilii de politicieni.

Delirium ZUGRAVITUM - recapitulare observationala

Telescop Newton D = 160mm construit de William Heschel pentru abatele Jean Fabarel din Dijon
sursa: gallica

Nu m-am lenevit prea tare si nici nu am abandonat observatiile astronomice. Dar sunt prins intr-o criza puternica de ''delirium zugravitum'' si nu am timp si nici conditii pentru meditatie si scris.

Am povestit in ''Nu-mi pare bine ca am luat tzeapa'' cum am observat noua galaxii din Lista Herschel 400 dar numai una a fost ''noutate''. Am recidivat si Joi, 1 Mai, am observat din nou obiecte Herschel cu dobsonianul ''Grond''  D= 250mm F/ 4.8. 

Pentru incalzire, am reobservat M65 si M66, bine vizibile cu vederea directa. NGC 3628, numita si galaxia ''Hamburger'', se vedea doar cu vederea periferica.

Am continuat cu M104, galaxia ''Sombrero'', care s-a vazut ovala, mare si luminoasa.

Apoi am observat NGC 4346, NGC 4753, NGC 4527, NGC 4536, NGC 4643 si NGC 4900. Galaxia NGC 4665  a fost reobservarea unui obiect vazut intai pe 29 Aprilie.

Vineri 9 Mai am continuat Cruciada Herschel 400 cu acelasi telescop ''Grond''. 

Am centrat cautatoarele pe Alpha UMa/ Bu 1077 AC iar pentru ''incalzire'', m-am distrat reobservand superbele galaxii M81/ ''galaxia lui Bode'' si M82/ galaxia ''Trabuc''. A fost vizibila si galaxia NGC 3077, ''galaxia lui Garland'', slab luminoasa. Langa NGC 3077 am rezolvat la 67x steaua dubla STF 1400 cu separatia de 3,6''.

Din Lista H400, am reusit sa observ in Ursa Mare galaxiile NGC 2787 ( cu schita ), NGC 2768 si NGC 2950. 

Am incheiat cu reobservarea nebuloasei planetare NGC 6543/ ''Cat's Eye'' Nebula. Un alt obiect al Listei Herschel400, observat de mine pentru prima data pe 28 Mai 2016 cu telescopul Hinds D= 158mm. Cotrobaind de zor prin scrierile lui Camille Flammarion, am dat peste afirmatia lui ca uneori reusea sa vada steaua centrala a acestei nebuloase, alteori nu. Afirmatia m-a intrigat deoarece se suprapune cu ''amintirile mele astronomice'' legate de aceasta nebuloasa. Daca uneori am vazut steaua centrala HD164963 cu apertura de 158mm, alteori aceasta stea nu s-a vazut cu apertura de 200mm, ba chiar nici cu cea de 250mm. Asa a fost pe 9 Mai.

Intelepciunea actuala considera ca HD164963 este o stea Wolf-Rayet de magnitudinea 11,4. Flammarion credea ca aceasta stea este variabila. Eu inclin sa fiu de acord cu el. 

De ce exista aceste variatii mari in vizibilitatea stelei ? 

Prin observatiile de mai sus din 1 Mai si 9 Mai, am avansat la un total de 236 obiecte in Lista Herschel 400.

Pentru culoare istorica, daca tot l-am pomenit des pe William Herschel, atasez poza unui telescop Newton cu apertura D= 160mm si focala de 7 picioare, construit de el  pentru abatele Jean Fabarel din Dijon. Telescopul a fost livrat la 16 August 1789. Este unul dintre telescoapele ''Uranus'', adica asemanator celui folosit de Herschel la descoperirea lui Uranus.

Sambata 10 Mai , desi eram frant de oboseala, am profitat de cerul senin si am facut observatii cu dobul de 250mm. Aveam de testat si un nou accesoriu si anume un cautator cu punct rosu / RDF de la Baader. Am reglat acest cautator si RACI 8x50mm pe Algieba/ Gamma Leo si pe Arcturus.

Apoi am facut un desen al galaxiei NGC 2903 din Leo, asa cum am vazut-o la 171x.

Galaxia NGC 5005 din Canis Venaticorum s-a vazut ca obiect cetos, oval, cu alungire pronuntata de cel putin 1/2 si cu centrul brusc mai luminos fata de restul galaxiei.

M3 a fost partial rezolvat in halou si se vedea foarte granulat in rest. La fel s-au vazut si M5, M13 si M92.

Am rezolvat si separat stelele duble Chi UMa, Nu UMa, Rho Her precum si dubla subarc Eta CrB.

Marti 20 Mai cerul sudic a fost complet innorat, nu am putut observa dublele din Libra pentru Proiectul ISWATIT. Am folosit totusi dobsonianul ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6.9 la observarea obiectelor de mai jos:

Epsilon 1-2 Lyr rezolvata si separat in cinci componente : A,B,C,D,I. La 216x se vedeau cu vederea periferica si stelele E si F.

Am rezolvat si separat : Nu Dra , Mu Dra, 16-17 Dra ca tripla, Sigma CrB, Nu CrB ca ''dubla - dubla'', Rho Her + STT 329, Mu Boo ca tripla - o imagine perfecta , ''de manual'', STF 2181, STT 157, Delta Her, Izar/ Epsilon Boo cu superb contrast de culoare si imagini de difractie perfecte.

Langa M13 am rezolvat si separat STF 2104 si STF 2101, mai greu de separat din cauza companionului slab luminos. Roiul M13 a prezentat multe stele rezolvate la 216x.

Cautatorul RDF Baader functioneaza foarte bine, imi este de ajutor.

Joi 22 Mai am observat cu binoclul Tento 20x60mm, montat pe stabilizatorul Bizooka. Am rezolvat dublele Zeta Lyr, Delta Lyr dar si trei stele din roiul deschis Steph 1, Beta Lyr ( rezolvata greu), Beta Cyg/ Albireo - frumoasa ca intotdeauna, 16 Cyg + Theta Cyg, Omicron Cyg ca tripla, Omega 2 Cyg, Nu Dra, Mu Dra, Psi Dra, Alcor - Mizar cu Sidera Ludovicea, Bu 1077 AC, Cor Caroli,  Alpha Lib, Beta Sco - rezolvata cu mare dificultate si Nu Sco ca dubla.

Obiecte de cer profund: M57 vizibila numai cu vederea periferica, M29 ca obiect cetos, nerezolvat, Mel 111 cu dubla 17 Com, M94, M3, M53, M13, M92, IC 4665 - rezolvata, M10, M12.

Am admirat, fara fotometrie vizuala, giganta rosie variabila Mu Cep alias Garnet Star.

Vineri 30 Mai am comparat pe dobsonianul Grond D= 250mm, noul ocular Lacerta UFF 25mm cu XCel 25mm. Intai am verificat si ajustat cautatoarele pe Alcor - Mizar.

Apoi am reobservat galaxiile M 94 , M51 - NGC 5194, M63 si NGC 4490 / galaxia Cocoon.

Ocularul Lacerta UFF 25mm are un comportament optic asemenator cu cel al ocularului XCel 25mm. Fondul cerului pare mai intunecat pe 50% din zona centrala decat in XCel 25. In schimb, XCel25mm are o mai buna corectie a aberatiilor extra-axiale, lucru vizibil mai ales la observarea stelelor slabe vazute in acelasi camp cu galaxiile enumerate. Ocularul Lacerta UFF pare inrudit in comportament cu ocularele Plossl in timp ce XCel 25mm arata ''gene'' de ortoscopicitate. Aceste diferente sunt insa ''de ultima instanta'', se vad la o examinare atenta. Per ansamblu, cele doua oculare au asemenari mult mai puternice decat diferentele. Raportul F/4,8 al dobsonianului de 250mm nu face favoruri nici unui ocular. Sunt convins ca la raporturi focale mai prietenoase, de al F/6 incolo, UFF se va comporta mai bine.

Galaxia M101 a fost vizibila prin ocularul XCel25mm si numai cu vedere periferica. Nici Lacerta UFF 25mm si nici Svbony zoom 7-21mm, setat la 21mm, nu au detectat-o. Cu vedere directa, M101 s-a vazut extrem de slab luminoasa numai la setarea de 18mm a ocularului zoom, adica la 67x. 

Pentru mariri mari am folosit ''Bateria planetara'' cu focale de la 5mm la 2,5mm.

Cu ocularele planetare,folosind mariri de 375x/ 3,2mm si 480x/ 2,5mm am rezolvat si separat dublele:

Delta Cyg, STT 525 ca tripla - dificila de rezolvat din locatia mea in majoritatea timpului, Izar/ Epsilon Boo la care s-a vazut contrast de culoare dar sters, Epsilon 1-2 Lyr separata in opt stele componente : A,B,C,D,I,E,F. Companionul G s-a zarit mai degraba cu vederea periferica.

Am rezolvat si separat si doua stele subarc: STT 295 din UMa si Eta CrB ( din nou ... asta e ... e favorita mea ).

Am incheiat, notand cu placere, rezolvarea  la 48x, de catre ocularele de 25mm, a stelelor din haloul roiului sferic M13. 

Sambata 31 Mai am reluat Cruciada Herschel 400 cu dobsonianul de 250mm.

Am cautat si observat, la Nord de o steluta, galaxia M88. In cautarea ei am observat dubla STF 1678 cu separatia de 38''. Pornind de la aceasta galaxie, a fost usor sa gasesc si sa observ galaxia NGC 4419 ca obiect cetos, slab luminos, fara centru luminos, cu margini neclare care se pierd in fondul cerului, de forma usor ovala, alungita pe directia SSE -NNV. 

Aceasta este singura noua achizitie herscheliana de aseara. Luna ilumina destul de puternic cerul si ''eterna'' pacla. Am ajuns deci cu contorul H400 la cifra 237.

 Am reobservat, cu foarte mare dificultate, NGC 4459  in Coma Berenices. 

Tot in Coma am reobservat NGC 4565 / galaxia Needle ( travesand campul vizual ca o lance mai degraba decat ca un ac ) si NGC 4725. Ultima se afla nu departe, spre Est, de ''Acul''.

Astronomie cu Paharul de Opera

Binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm, la stanga,
binoclul anonim 2,5x25mm, la dreapta

Traiesc printre noi niste specimene cu aspect uman, numite pe scurt romglezi/romgleze.

Scopul principal al existentei lor este retrogradarea prin pocire a limbii romane, pana la readucerea ei la stadiul primitiv in care era in urma cu vreo 200 de ani. 

Cum se vorbea,  cum se scria pe atunci ? Hai sa aruncam o privire spre coperta cartii ''Prima carte de lectura'', publicata la Bucuresci, in 1864. 

Subtitlul ne da o idee despre continut: ''Notiuni simple assupra sciintelor''care au fost ''Culesse spre usul classilor inferioare alle scholelor primare''. 

Autorul Alexe Marin este prezentat drept '' Professore de Physica si Chimie''. 

Editura a fost ''Typographia Th. Vaidescu'' avand sediul oficial la hotelul ''Otel Bossel''.

Sa fim bineintelesi: am un mare respect si admiratie pentru Alexe Marin care se bucura in literatura astronomica romaneasca de privilegiul unic de a fi autorul primei carti de Astronomie populara. Precum si a altor scrieri cu caracter didactic si stiintific. Imi pare insa rau sa vad gimnastica lingvistica de profund prost-gust la care a fost silit acest intelectual roman de avangarda , conform uzantelor lingvistice papagalicesti - babuine ale epocii sale.

''Prima carte de lectura'' de Alexe Marin,
pagina de titlu

Romglezii sunt azi atat de raspanditi incat trebuie sa tin cont de ei, macar din cand in cand.

Si uite asa, ajungem la observatiile pe care le-am efectuat in seara zilei de Marti 13 Mai a.c..

Pe plan mondial, primul ghid dedicat observatiilor astronomice binoculare a fost '' Astronomy With An Opera Glass'' de Garrett Putnam Serviss, publicata in volum, pentru prima data, in 1888.

''Astronomy With An Opera Glass'' de Garrett Putnam Serviss,
pagina de titlu

In aceasta carte, Serviss il indruma pe amator in efectuarea observatiilor astronomice cu asa-numitul binoclu galilean. Binoclul a devenit un instrument raspandit abia spre sfarsitul secolului XIX, intai in aceasta formula optica.

S-a intamplat asa ca m-am ales cu un binoclu galilean 2,5x25mm, fara identificare dar care, datorita prezentei acoperirilor antireflex, banuiesc ca a fost fabricat dupa al doilea razboi mondial. In engleza cotidiana, acest tip de binoclu era denumit ''Opera Glass''. Sa mai notam ca denumirea de ''Opera Glass'' este mult mai veche si era aplicata deja in secolul XVIII unei categorii de mici lunete tip Galilei, de marire mica, concepute pentru a fi folosite la spionarea decolteelor actritelor, a vecinilor si amantelor si pentru admirarea peisajelor.

Ma tem insa ca nu va dura prea mult pana cand vom auzi, cu oroare, vreun jurnalist sau vreo gurista TV, traducand denumirea de ''Opera Glass '' drept ''Paharul de Opera''. 

Le-o iau inainte ! Sa dam asadar romglezilor ce este al romglezilor ... Voi denumi proiectul observational desfasurat cu binocluri si lunete galileeene drept '' Astronomie cu Paharul de Opera'', pe scurt ''AWAOG''.

Marti seara am inceput observatiile cu binoclul galilean anonim 2,5x25mm. Cerul nu era deloc cooperant. 

Intai am observat diferentele de culoare dintre Castor / indice de culoare = 0,0 , deci un fel de ''Alba ca Zapada'', stea din clasa spectrala A si Pollux / indice de culoare = 0,98 avand o culoare crem, stea de clasa spectrala K0.

Marte era la patru grade spre Est de M44. Delta Cnc si Gamma Cnc se vedeau bine cu vederea directa dar roiul a fost vizibil doar cu vederea periferica, ca o ceata amorfa, abia observabila.

Zeta UMa  a fost rezolvata doar ca dubla foarte larga STF 1744 AC, cu separatie de 12 minute, adica s-au vazut Mizar si Alcor.

Micul binoclu are nevoie de o curatire generala deoarece nu a reusit sa rezolve Epsilon 1-2 Lyrae nici macar ca STFA 37, cu separatie de 3,5 minute. In tineretea mea observationala rezolvam fara probleme aceasta stea dubla, cu ochiul liber.

Nici Nu Dra si nici 16-17 Dra nu au fost rezolvate, se vedeau ca niste segmente foarte mici, nerezolvate. 

In roiul deschis Mel 111 din Coma Berenices am numarat doar sase stele. Acesta este alt indiciu al unor probleme optice deoarece, pe un cer senin, curat, am numarat cinci stele prin observarea cu ochiul liber. Cea mai slab luminoasa stea acum a fost 17 Com, deci deduc o magnitudine limita, atinsa cu acest binoclu, de 5,3mv.

Pana la venirea unor vremuri mai bune pentru el, am pensionat mini-binoclul 2,5x25mm pe post de ''presse-papier'' si am trecut la observarea cu binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm. ''Alta viata'', cum se spune. Diferenta spectrala dintre Castor si Pollux s-a vazut mai bine decat cu mini-binoclul. Mai mult chiar, acest binoclu are o excelenta saturatie a culorilor.

Dar nu m-am asteptat la miracole. In Ursa Mare a rezolvat si el Zeta UMa ca STF 1744 AC.

 Dar a prezentat si companionul lui Alpha UMA / Bu 1077 AC. Slab luminos dar vizibil cu vedere directa. Ei bine, aceasta este chiar o isprava din partea unui binoclu 3,6x deoarece companionul C al acestei stele multiple este de magnitudinea 7,2, deci Delta mag = 5,2. 

In roiul deschis Mel 111 am numarat intre 15 si 20 de stele. Numaratoarea este dificila deoarece atunci cand imi indrept atentia spre alte stele, vederea periferica incepe sa vada stelute care nu au fost vazute anterior de vederea directa.

Dar cea mai incantatoare isprava a lui Hapo Lord 3,6x a fost roiul sferic M13, vizibil la limita cu vederea directa. Ca si a stelelor sale gardiene care sunt de magnitudinile 6,9 si 7,3. S-a confirmat asadar magnitudinea limita de 7,3, banuita dupa observarea dublei Bu 1077 AC.

Ca sa fiu sigur am reobservat roiul M44 unde am vazut trei/ patru stele scufundate in ceata luminoasa slaba. Cele mai luminoase stele din acest roi au luminozitati intre magnitudinile 6 si 7.

In Lyra, binoclul Hapo Lord a rezolvat, fara probleme si cu separatie mare, dublele Epsilon 1-2 Lyr adica STFA 37 si Delta Lyr adica H 6  3, cu separatie de trei minute.

Tripla Omicron Cyg s-a vazut ca dubla STFA 50 AD, rezolvata si larg separata deoarece are separatia de 5,6 minute.

Un test considerabil mai greu a fost Nu Dra care la separatia sa de un minut a fost rezolvata ca cifra ''8'' dar nu a fost separata. Tripla 16-17 Dra s-a vazut ca dubla STFA 30 AC cu separatia de 90 secunde. Sunt sigur ca a fost rezolvata dar nu am reusit sa ma conving ca a fost si separata. Nu am mai insistat ...

Am revazut ( intr-o vizita de curtoazie, deci fara comparatii) stelele variabile Mu Cephei/ Granatul lui Herschel,  care se vedea de culoare mai degraba roz decat oranj si Delta Cep.

Am incheiat prin revederea stelei variabile R CrB, care tinde sa devina una dintre preferatele mele si pe care am evaluat-o la magnitudinea 6,0 in noaptea de 2 Mai. Desi altitudinea Coroanei Boreale nu era prea mare, giganta rosie R CrB s-a vazut bine cu binoclul galilean. O interogare pe situl AAVSO a celor mai recente fotometrii vizuale a afisat magnitudini tot in jurul valorii 6mv. Deci nu s-a intamplat mare lucru de la ultima mea seara de variabilist.

Concluzii: binoclul galiean anonim 2,5x25mm necesita o curatire generala si abia apoi voi avea o idee corecta despre capabilitatile lui, inevitabil foarte reduse.

Binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm are un camp in jurul a cinci grade. Nu-i de mirare, deoarece pentru aceasta a fost prevazut cu obiective supradimensionate de 40mm diametru. Rezolutia si puterea de patrundere in spatiu sunt mult mai bune ca ale primului binoclu, fara a fi comparabile cu binoclurile cu prisme mai mari. Pe un cer cat de cat senin, binoclul va asigura unui prieten al cerului niste observatii interesante ... dar fara mari pretentii.

B - 3,6x40mm si B -2,5x25mm