Variabile si Fragmentarium - 5 si 6 Martie 2025

Miercuri 5 Martie, in seara celei de a treia zile  si Joi 6 Martie, a.c. in ultima zi a Canonului Mare al Sf. Andrei Criteanul, am efectuat observatii de stele variabile, folosind binoclul Nikon Aculon 10x50mm. Rezultatele, raportate ''navei- mama'' AAVSO sunt rezumate in tabelul de mai jos.

Stele variabile, observate pe 5 si 6 Martie a.c. , cod observator MPTA

O noutate a fost pentru mine efectuarea de observatii cu ''capat deschis'' la variabila R UMa. Adica am precizat ca variabila este mai slab luminoasa ca steaua ''x'' de pe harta. Si cum in manuscrisul Atlasului sinoptic am inclus doua harti binoculare pentru R UMa, una de la AAVSO si alta de la BAA, le-am utilizat pe ... ''ambele doua''.

R UMa nu a fost singura variabila ursina observata pe 6 Martie. Am inceput observatiile la VW UMa iar pentru Z UMa am identificat asterismul ''de domiciliu''. Pe ultima nu am observat-o deoarece trebuia sa folosesc un telescop: nici urma de variabila in binoclu.

Alte observatii:

Miercuri 5 Martie am mai observat roiul sferic M3, cu dobsonianul ''Toleascop'' D=200mm. Se vedeau multe stele rezolvate in halou dar altitudinea roiului era inca mica.

- Galaxiile in interactiune M51 - NGC 5194 se vedeau ca doua obiecte cetoase, slab luminoase, mici, separate dar foarte apropiate.

- In Ursa Mare am rezolvat stelele duble Alula Australis si Alula Borealis, ultima fiind o dubla optica.

- In Coma Berenices am aruncat o privire galaxiei M64 si roiului sferic M53.  

- Am gasit cu usurinta dubla STF 1689 si galaxiile de la Vest de ea: NGC 4762 / ''Paper Kite'' adica ''Zmeul de hartie'' si NGC 4754. Dar foarte slab luminoase ...

- Cand am luat-o pe ''Cararea lui Consolmagno - Davis'', cea care duce spre Lantul lui Markarian, am reusit sa gasesc doar galaxiile M60 si M59, apoi m-am impotmolit. Asa ca am folosit telegrama Fortran: ''abandon du travail'' ! 

Joi 6 Martie am avut placerea sa revad fenomenul ''Lunar X - V'', folosind ocularul Baader zoom Mark III pentru marirea de 150x pe dobsonianul ''Grond'' D= 250mm. Am incercat sa fac poze cu telefonul tinut in mana dar ... a iesit ... si nu prea !

Lunar X, 6 Martie 2025

Lunar V, 6 Martie 2025

Incercarea de a rezolva stele multiple precum Castor mi-a aratat o imagine pocita, fara discuri Airy clare, cu inele de difractie lipsa ... blex !

Am mai incercat sa rezolv doar Algieba, folosind acelasi ocular zoom pentru 150x. Am rezolvat companionii B, C si D. Apoi am trecut iar pe comenzi Fortran ... 

Posibil TLP si stele duble: Marti 4 Martie

Dobsonianul ''Toleascop'' D= 200mm F= 1232mm.
Capacul, fixat cu cele patru suruburi vizibile in poza, este amovibil,
permitand ventilarea oglinzii principale ( la nevoie )

Marti 4 Martie a.c. a fost a doua zi a Canonului Mare. Ajuns acasa, am pregatit pentru observatii dobsonianul ''Toleascop'' D= 200mm F/6,16.

Observatii:

- Am centrat cautatoarele pe Polaris care a fost frumos rezolvata de reflector la 59x.

- La 176x/ ocular zoom Svbony model 135, Luna s-a vazut bogata in detalii. In jurul orei 21:00 TLR/ 19:00 UTC,  o luminita, o pata de lumina, anormal de intensa si de alba, se vedea pe flancul unui munte din apropierea Polului Sud, munte situat la acel moment pe terminator. Am apreciat stralucirea acelui detaliu ca fiind anormal de intensa prin comparatii cu alte piscuri de pe terminator si care, la fel, abia incepeau sa fie iluminate. De asemenea , diferenta de culoare era izbitoare, intre albul ca de LED al luminitei descrise si culoarea gri-galbuie a detaliilor de relief vizibile pe discul selenar. Asadar cred ca am fost martor al unui fenomen tranzient , un asa numit TLP = Transient Lunar Phaenomenon. Dar pentru a raporta acest TLP ar trebui sa precizez mai multe date. Cu toate m-as fi descurcat, mai putin cu locatia fenomenului despre care nu pot sa spun prea multe. Etatea Lunii, la momentul observatiei, era 5,4 zile. Cu ajutorul indicatiilor din ''Turn Left At Orion'' de Guy Consolmagno si R. Davis si a Atlasului Rukl, cred  ca TLP-ul observat a fost localizat in zona craterului Bousingault cu un diametru de 131 km. In interiorul acestui crater, de fapt, in peretele vestic al acestuia, se afla craterul secundar Boudingault A. Poate ca morfologia aceasta ciudata duce la asemenea fenomene luminoase. 

TLP, 4 Martie 2025, 19:00 UTC in zona craterului 
Bousingault, Atlas Rukl, harta 75, coordonate:  70,4* S , 54,7* E

- La Jupiter se vedeau: NEB/ dedublata - SEB - STB, foarte slab luminoasa - NTB, aproape invizibila cu vederea directa, ceva mai bine cu cea periferica - intunecarea de la Polul Sud ( cea nordica, deloc), cu satelitii galileeni Io si Callisto la Vest si Europa la Est. Unde-i haimanaua de Ganymede care lipseste la apel ?

- Am schimbat ocularul cu Radian 6mm, pentru marirea de 205x. Atunci am vazut, langa discul jovian si foarte aproape de el, in dreptul capatului vestic al STB, pe Ganymede in emersie, tocmai dupa ce iesise din ocultarea de catre planeta. Am notat momentul: 21h52min TLR / 19h52min UTC.

Atasez simularea in Stellarium a emersiei lui Ganymede. Intamplator, eu am inceput sa observ Jupiter la marirea de 205x taman un minut mai tarziu.

Pe NEB, la jumatatea distantei dintre meridian si limbul vestic, se vedea Pata Rosie sau vreo alta turbulenta similara.

Jupiter, 4 Martie 2024, 19h50min,
emersia din ocultatie a lui Ganymede ( jos )

Dar nu am mai insistat la obiectele Sistemului Solar, aveam chef de hoinareala prin Galaxie.

- Theta Aur a fost superb rezolvata ca tripla la 205x. Calitatea si frumusetea imaginii mi-a smuls un oftat de multumire:  ''Doamne, ce bun este reflectorul acesta !''.

- Imediat la Vest de Theta Aur se afla o linie superba de trei stele duble, cu H V  90 la Nord, STF 799 la mijloc si cu Bu 1053 la Sud.  STF 399 este o dubla subarc cu separatia de 0,7'' iar Burnham 1053 de 1,9'' dar cu doua clase de magnitudine diferenta. H V  90 este o dubla pentru gradinita de telescoape.

- Spre Est de Theta Aur se afla o alta treime de stele duble in asterism triunghiular: STT 132/ 1,8'' la Nord, STT 131/ 1,5'' la Sud si STF 872/ 11,4'' este varful estic.

-STF 768 de la Nord de H V  90/ 19'' se aseamana cu STF 872 dar are o diferenta de magnitudine mai pronuntata.

- STF 736 are si ea o diferenta de magnitudini moderata ( 1,1 mv ) dar separatia este mult mai stransa, la 2,7''. Exista si un contrast de culoare intre primara alba si companionul albastru sau indigo.

- STTA 63 are o separatie imensa de 75'' dar apare in ocular ca tripla. 

- Iar la Lambda Aur ''am incurcat borcanele'' deoarece mi-au aparut nu mai putin de opt companioni in ocular. Care o fi oare cel cautat de moshu' ? La prelucrarea observatiei am inteles ca m-am speriat degeaba: StelleDoppie numara nu mai putin de 13 companioni la Lambda Aur aka STFB 3 aka H 5  88 aka FYM 365 ... O sa-mi iau concediu de la casa de penzii sa am timp sa-i indentific pe toti. Altadata ...

- Aceasta este frumusetea Atlasului Cambridge de stele duble: mergi fara grija din dubla-n tripla pana cand dai ,oarecum pe neasteptate, de obiecte DSO. Asa am ajuns, langa Lambda Aur, la roiul deschis NGC 1857. Auriga este o constelatie cu mare densitate stelara. Cand am indreptat telescopul spre NGC 1857, trei sferturi din camp era ocupat de o concentratie de stele. Dar numai partea centrala de patru, cinci minute de arc, formata din stele dispersate, cu mari diferente de luminozitate, formeaza roiul propriu-zis.

-Trecand pe la Miu Aur, am ajuns la STF 644/ 1,6'' cu componente galbene, qvazi-egale.

- Urmatorul pas m-a dus la NGC 1778, un roi mic in care am numarat 20 de stele. Are doua duble la marginea estica. Cea nordica are PA = 180* si are separatie stransa, cea sudica mai larga, mai slab luminoasa si mai inegala.

- Nu puteam parasi Auriga fara a trece in revista splendidul roi M37, M36 cu dubla sa STF 737, M38 bine vizibil si NGC 1907, cu cateva stele rezolvate drept bonus.

- Am reobservat galaxiile M81 si M82 in Ursa Mare.

-  M94 in Canes Venatici mi s-a parut de aceasta data a fi mai luminoasa ca M81. Cocoon Galaxy / NGC 4490 a fost slab luminoasa dar bine vizibila cu vederea directa.

- Am incheiat cu galaxiile in interactiune M51 - NGC 5195 la care poluarea luminoasa a sters puntile delicate care le leaga pe un cer negru de tara si care se vedeau ca doua obiecte foarte apropiate, in acelasi camp si la marire mare dar totusi separate. Nici urma de brate spirale in aceste galaxii. 

Am fost insa recunoscator pentru cat am reusit sa vad si m-am oprit aici: un TLP la Luna, o emersie din ocultatie la Jupiter, patrusprezece stele duble dintre care una subarc, sase roiuri deschise si sase galaxii.

 

Text inedit: Victor Anestin despre ''Amatorii astronomi din Romania'', 8 Octombrie. 1913

 

Din ziarul ‘’Universul’’, Marti 8 Octombrie 1913 :

 

CONVORBIRI ASTRONOMICE

Amatorii astronomi din România

Sunt încă mulţi în ţara noastră, cari nu pot să priceapă cum poate un om serios, să se uite la stele. Odată, un domn avocat, mă întreba cu toată seriozitatea, dacă ştiu să ghicesc în stele şi a rămas foarte deziluzionat, când i-am dat un răspuns negativ. Pe unii îi sperie bolta cerească, mai ,ales, dacă s’au încredinţat, că în adevăr, Pământul e rotund şi că prin urmare bolta cerească e în realitate o imensă sferă, în mijlocul căreia ne-am afla noi. Imensitatea spaţiului şi a timpului îi face să se înfioare şi nici odată nu se vor mai interesa de o ştiinţă care turbură liniştea celor slabi cu duhul. Alţii, mai curagioşi, cred că te încurcă spunându-ţi, că astronomia e o ştiinţă de lux şi că nu aduce nici un folos, căci ei nu ştiu, că ceasornicul ce-l au în buzunar şi pe care-1 consultă de zeci de ori pe zi, e regulat tot cu ajutorul astrelor; mersul trenurilor şi cursele vapoarelor, calendarul, explorările în ţările necunoscute, nu s’ar putea face fără ajutorul astrelor.

Cu toate acestea sunt răspândiţi pe suprafaţa pământului, zeci de mii de amatori astronomi, cari fără să se întrebe de foloasele astronomiei, nici de partea ei filozofică, studiază cerul în mod practic, fac observaţii cu ochii liberi, cu binoclul şi cu lunete de diferite mărimi.

Se vor mira poate mulţi, când vor afla, că de câţiva ani încoa, numărul amatorilor astronomi din ţara noastră a sporit mult. Pe unde până în 1907, nu ştiu dacă eraü 10 sau 12 în toată ţara — vorbesc de cei care fäceau observaţii mai serioase, azi sunt câteva sute. Nenumărate lunete, mari şi mici se îndreaptă spre bolta cerească în fiecare noapte senină. Sunt apoi nenumăraţi, cei cari acum învaţă constelaţiunile.

Inainte, multe fenomene cereşti treceau neobservate, azi până şi cele mai neînsemnate comete sunt observate de amatorii noştri astronomi. Când am anunţat reîntoarcerea cometei Westphal după 61 de ani, zeci de amatori sau grăbit să ceară indicaţii asupra drumului ei aparent pe bolta cerească ca să o observe.

Cometa Neujmin, care abia strălucea ca o steluţă de mărimea 12 şi jumătate, a putut fi observată de d-nii I. şi C. Rosetti Bălănescu, cari între alte lunete posedă şi una dintre cele mai excelente, o lunetă de 135 mm obiectiv, un model de „căutător de comete“.

Mulţi dintre posesorii de lunete mici locuesc la ţară şi e îmbucurător faptul că printre aceştia sunt multi învăţători.

Nu contest valoarea sfaturilor morale ce se dă ţăranilor la şezători, vor fi şi ele bune la ceva dar mult mai mult face să lupţi în contra superstiţiilor lor. Aşa între altele, domneşte la sate superstiţia cu zmeii, cu sburătorii cari în realitate, nu sunt decât stelele căzătoare şi bolizii.

Ţăranul nostru, dacă nu are destul spirit de iniţiativă, dacă nu-şî poate utiliza inteligenta cu care e destul de înzestrat, apoi sufere aceasta din cauza superstiţiilor, deci a lipsei lui de cultură. Dacă îi se esplică că toate fenomenele cereşti pe cari le vede, nu se datoresc unor fiinţe rău făcătoare, dacă va fi învăţat să nu se mai teamă de ele, va privi altfel natura, va avea mai multă încredere în el însuşi.

E îndopat însă tot cu poveşti, cu sfaturi morale, mai bine sau mai räu expuse şi e lăsat strein de natura în sânul căreia el trăieşte. Astronomia e cel mai puternic mijloc de cultură şi învăţătorii cari se ocupă cu cunoaşterea practică a cerului, vor putea să fie foarte folositori ţăranulul.

Tot aşa li s-ar putea explica fenomenele meteorologice, cari sunt în legătură cu agricultura.

Afară de învăţători, se mai ocupă cu studiul practic al cerului numeroşi tineri, mulţi dintre ei elevi de liceu. Un elev al cursului superior de la liceul din Craiova a calculat pentru vreo 10—15 oraşe din ţară fazele eclipseî solare din August 1914, un altul din Fălticeni a încercat să determine, latitudinea acelui oraş şi dacă rezultatul nu e exact în ce priveşte secundele de arc nu e de mirare; era prima încercare şi se slujea de un teodolit.

Câţiva amatori fac observaţii sistematice de stele căzătoare, pe cari le trimit unui comitet din Hamburg, unde se centralizează asemenea observaţii. In curând voi organiza o secţie pentru observarea stelelor variabile, observaţiuni cari cer numai răbdare şi entuziasm. Iată deci că amatorii pot să aducă foloase reale ştiinţei astronomice.

Resultatele observaţiunilor le-am publicat în revista Orion, iar în timpul din urmă în  Ziarul Ştiinţelor populare, care a luat un avânt atât de puternic. E nevoie însă ca numărul celor cari vor să cunoască cerul, să fie cât mai mare, căci prea e mare numărul celor cari nu-l cunosc şi nu vor sa-l cunoască, deşi în cer trăiesc, căci Pământul e şi el tot un corp ceresc ori cât s’ar supăra neprietenii astronomiei.

Victor Anestin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stele variabile si cateva galaxii - Luni 3 Martie

Mircea si dobul,
prelucrare dupa o fotografie facuta de Armand

Luni 3 Martie a.c. a fost prima zi a Postului Pastelui si prima zi a Canonului celui Mare al Sf. Andrei Criteanul ( adica din Creta).

Dupa participarea la Canonul cel Mare, am facut observatii, incepand cu cele de stele variabile. In total am facut fotometrie vizuala pentru douasprezece variabile, instrumentele folosite fiind binoclul Aculon 10x50mm ( 9 ), reflectorul ''Grond'' D= 250mm ( 1 ) si ochiul liber ( 2 ). Rezultatele sunt rezumate in tabelul de mai jos.

Stele variabile, 3 Martie 2025, cod MPTA

Printre variabilele observate s-a numarat R Leo, giganta rosie din Leul care tinde sa devina una dintre stelele mele preferate. Este foarte usor de gasit, este mereu ''in miscare'' - desi intr-un ritm mai lent  avand o perioada ceva mai scurta de un an si are minime nu foarte adanci. Banuiesc ca voi putea sa o urmaresc inca multa vreme cu binoclurile. Pun mai jos curba de lumina a lui R Leo, generata de serverul AAVSO pentru observatiile vizuale si in care, evidentiate cu cruciulite brune, se vad si cele 22 de observatii ale mele la aceasta stea.

R Leo, cu estimarile MPTA evidentiate

Un moment oarecum umoristic a fost observarea lui RT Cnc. La prima vedere, pentru aceasta variabila nu as fi avut nevoie de dobsonianul de 250mm deoarece pot ajunge la magnitudinea 7,6 cu binoclul. Dar Luna era pe cer si, pur si simplu, in binoclu nu se vedeau nici variabila si nici asterismul in X in care se vede aceasta. O vreme am avut indoieli ca o caut la locatia corecta. Pana ce ''mi-a cazut fisa'' si ''am facut lumina'' cu reflectorul.

In incheiere, am incercat sa observ cateva obiecte ale cerului profund, asa numitele DSO. Cerul iluminat de Luna nu promitea prea multe dar m-am ascuns cu Grond in umbra ''selenara'' a casei si am reusit sa vad cele de mai jos.

- Roiul M44/ Praesepe / Stupul/ Ieslea , s-a vazut bogat in stele si a incaput in intregime in campul de 110 minute de arc al ocularului Q70 care marea de 38x.

- Roiul M67 a fost rezolvat in multe stele. Dar aceasta nu era o noutate pentru mine. In urma cu putina vreme observasem variabila RT Cnc, folosind dobsonianul. Stelele de comparatie 77 si 78, de pe harta acestei variabile, incadreaza strans roiul M67, poate chiar fac parte din el.

- Roiurile ... ingemanate ( e firesc, nu-i asa ? ) M35 si NGC 2158 au fost si ele rezolvate in stele. M35 in multe, multe stele si stelute, micul roi vecin fiind mult mai sarac in stele.

- Steaua dubla Delta Gem/ STF 1066 a fost frumos rezolvata iar la nebuloasa planetara NGC 2392/ Eskimo Nebula, invecinata, se vedea steaua centrala la marirea de 171x, obtinuta cu ocularul zoom Svbony model 135, la f= 7mm. Strasnic ocular !

- Roiul deschis NGC 2420 mi-a aparut ca un roi mic si slab luminos. Din WEBDA am aflat ca are o metalicitate mai mica decat a Soarelui,deci e un roi batranel, format din stele din vechi generatii.

Apoi am decis:  '' ... cu Luna sau fara Luna, pe mine nu ma intereseaza, daca-i Martie , sa fie galaxii!''

- Si am inceput cu NGC 2903 pentru ca-s observator smecher. Aceasta galaxie se vede langa o pereche de stele, sa-i zicem ''dubla''. Daca gasesc ''dubla'', tatonez zona imediat invecinata si musai apare si galaxia. Asa a si fost !

- Incurajat de aceste ''succesuri'' am cautat si am reusit sa vad la Sud de Adhafera, ca niste pufuleti aproape insignifianti de lumina , galaxiile NGC 3190 si NGC 3193 din Grupul Hickson 44.

- In acelasi camp vizual la 171x, ca perechea de mai sus, am gasit apoi galaxiile NGC 3166 si NGC 3169 din Sextans.

- Revenind apoi pe teren cunoscut in Leo, am reobservat galaxiile M105 si NGC 3384, si ele vazute in acelasi camp vizual.

- M95 si M96 au pretins oleaca de tatonare pe cerul gri lucios si s-au vazut ... abia, abia.

- Ei, si daca s-a nimerit sa fie seara perechilor de galaxii, ce o putea incununa mai bine ca duetul M65 - M66, vazut si el in acelasi camp vizual. 

- Galaxia NGC 3384, aflata tot in Leo, la mica distanta aparenta, de cealalta parte a asterismului stelar de cautare, s-a zarit cu mare dificultate cu vederea directa si, nu mult mai bine, cu cea periferica.

Multumit ca, pe un cer atat de ostil, am reusit sa vad douasprezece galaxii, m-am multumit cu atat din lumea ''cetoaselor - pufoaselor - putin - luminoaselor''. 

- M-am incins apoi cu ''cingatoarea cu gloante de argint'' ( adica am scos la iveala ocularele Radian ) si am rezolvat si separat duble incepand cu Iota Leo cu separatie de 2,3''. Iota Leo o fi destul de lejera pentru apertura de 250mm dar nu-i deloc asa pentru cea de cinci sau patru inch. Cand am fost incepator in ''meseria'' de dublist, Iota Leo mi-a dat niste lectii aspre despre rabdare si perseverenta. E strasnica, o iubesc !

- A urmat apoi HDS 1642, cu separatia de 1,2'' , aflata in varful asterismului triunghiular de la Est de Iota. Despre aceasta stea, e suficient sa spun ca insasi un Karate Kid precum dobsonianul meu ''Toleascop'' D=200mm F/6,16, care sparge ''orice'' dubla intalnita in cale ... mda ... doar uneori rezolva si aceasta stea. Daca nu ar o dubla dificila , ''e la mintea cocosului'' ca ar fi fost descoperita mult mai devreme, nu in 1991.

- Dar orele si frigul erau deja inaintate ! Am rezolvat si separat dubla subarc Omega Leo cu separatie de 0,95''. Iar STF 1517 cu separatie de 0,71'' a fost doar rezolvata ca semn al Infinitului. 

Superbe imagini , foarte potrivite sa sopteasca somnorosului observator '' nani, nani, astronomu' mami'' !

Omologare stabilizator Bizooka II - Duminica, 2 Martie a.c.

M81/ Galaxia lui Bode si M82/ Galaxia Trabucul

Asadar, Sambata 1 Martie a.c. am verificat functionalitatea stabilizatorului de binocluri Bizooka II. Concluzia pe care am tras-o a fost foarte optimista si prin ea ma felicitam pentru reusita solutiei constructive, indeosebi din punct de vedere mecanic. Pana acum, am efectuat observatii cu binoclul Tento 20x60mm  montat pe ''Parghia binoculara''. Care vor fi insa adevaratele rezultate observationale la folosirea lui Tento pe stabilizatorul Bizooka II? 

Aceasta am aflta-o Duminica 2 Martie cand cerul a fost mult mai cooperant. Observatii cu binoclul Tento 20x60mm, montat pe stabilizatorul Bizooka II:

- Luna a fost primul obiect al serii de observatii. Era in faza de 10 --11 %, partea iluminata forma o secera foarte subtire in care se vedeau detalii ale reliefului selenar. Restul discului selenar era inca in noapte dar una translucida datorita fenomenului de ''lumina cenusie''. Aceasta era foarte intensa, permitand vederea marilor forme de relief precum Oceanum Procellarum, Mare Imbrium, Mare Nubium si Mare Humorum. Dar se vedeau si forme de relief mult mai delicate precum craterul Copernic sau Tycho. Nefiind un cunoscator al Selenografiei, stiinta mea lunatica s-a cam terminat aici ...

- La Jupiter am vazut, in jurul orei 20:00 TLR, in primul rand, discul. Nu o stea mare si grasuta, nici vreun disculet miniatural ca in alte binocluri ci ditamai DISCUL. Din pacate, fara vreo banda joviana. La Vest se vedea satelitul Ganymede iar la Est se vedea , dupa cum am notat in jurnal: ''2 sat/ E''. Acum la prelucrarea observatiei, aflu ca intradevar, departe la Est se vedea Callisto dar mai aproape de Jupiter se vedea, nu un alt satelit ci Europa si Io aflati la distanta de ordinul a 16'', vizibili prin binoclu ca un singur ''punct'' luminos. De aceea este bine ca ''omuletul astronomic'' sa aiba la indemana, in acelasi timp, si binoclu bun dar si telescop bun.

- In Orion am  rezolvat Mintaka al carui companion se vedea larg rezolvat la N-NV de primara.

Mintaka / Delta Ori / STFA 14 AC

- Sigma Ori a fost rezolvata ca dubla, cu companionul la NE iar STF 761 a fost rezolvata ca dubla.

Sigma Ori/ STF 762 AB,E

- Langa Iota Ori, STF 747 a fost larg rezolvata iar in roiul Cr 69 am numarat 11 stele.

- In zona ''sabiei lui Orion'', se vedeau Theta 1 ca tripla , Theta 2 , 42 Ori si 45 Ori. In jurul lui Theta 1 si spre Theta 2 se vedea bine,cu vedere directa, nebuloasa M42.

M42, Theta 1 Ori/ STF 748 AC/AD, Theta 2 Ori, 42 Ori, 45 Ori

- Roiul Cr 65 este prea mare pentru Tento 20x, l-am parcurs ''din doua prinderi'' iar privirea mi-a fost atrasa de 119 Tau, mai cunoscuta ca ''Ruby Star'', o giganta rosie de magnitudinea  4,3. 

Conform articolului lui Abdul Ahad, publicat in J.B.A.A. nr. I / 2009, pag. 50, ''Ruby Star'' este a doua stea ca luminozitate, printre gigantele rosii vizibile cu ochiul liber. 119 Tau este depasita  numai de catre Miu Cephei, de magnitudinea 4,2, celebra ''Garnet Star''/ ''Steaua de rubin''   a lui William Herschel. Atat Garnet Star cat si Ruby Star sunt stele variabile.

- Am admirat din nou zona lui Aldebaran in Hyade/ Collinder 50 unde se vedea o adevarata cascada de duble : Theta 1 -Theta 2 , Sigma 1- Sigma 2, Delta 1- Delta 2 si multe alte stele si stelute. Un spectacol ceresc inca nou chiar si la a o mia vizionare. Mi-am luat abonament pentru toate stagiunile !

- De la Aldebaran, peste cinci stele, este roiul NGC 1647 unde am zarit, cu greu pe cerul de oras, cinci - sase stele.

- In roiul M35 din Gemenii se vedeau sase-sapte stele dar si o slaba ceata luminoasa.

- M45/ Pleiadele sau Collinder 42, sunt splendide cu doi dintre companionii lui Alcyone separati dar slab luminosi.

Alcyone / STFA 8 AB/ AC

- In roiul M47 s-au vazut bine sapte- opt stele cu multe altele, mai slab luminoase, abia zarite si ceata luminoasa.

- Roiul M46 a fost vizibil ... asa de parca n-ar fi fost ... ''visul unei nopti de iarna''. Ceva, ceva se zarea, o ceata fantomatica dar numai cu vedere periferica si, chiar si cu aceea, la limita.

- Roiul M41 a fost mai darnic si, in ciuda altitudinii foarte mici - zarit razant peste acoperisuri - totusi a prezentat vrea zece stele si ceva ceata luminoasa de stele nerezolvate.

- Revenind la altitudini mai inalte in Auriga, am inceput cu roiul M38 care nu pretinde ochelari de sudura contra orbirii nici in telescoape mult mai mari. Dar in Tento 20x, M38 s-a vazut ''bine'', ca o ceata luminoasa slaba dar vizibila cu vedere directa. M37 a prezentat numai ceata luminoasa dar foarte bine vizibila, mai slab luminoasa in M36 dar acolo se vedeau si cinci -sase stele rezolvate.

- Trecusera deja doua ore de la inceperea observatiei. Am revenit la Jupiter unde, cei doi sateliti care s-au vazut contopiti, Europa si Io, au devenit vizibili, fiind rezolvati ca o ''stea dubla'' cu separatia de 20''. 

Jupiter si satelitii galileeni

- Revenind in Universul Sideral, am numarat in M44 cel putin 20 -25 de stele. In M67 abia se zareau cateva stelute, greu de localizat si ceata luminoasa slaba.

- O placuta surpriza a fost rezolvarea stelei duble Iota Cnc cu separatia de 31'' si cu primara galben-pai.

Atunci inca nu stiam ca ma asteapta suprize inca si mai mari ...

Iota Cnc

- Una dintre cele mai ciudate stele duble pe care le poate vedea ''omuletul astronomic'' este STT 9001. Este vorba despre dubla optica formata de catre nebuloasa planetara NGC 2392 / Eskimo Nebula cu steaua HIP 36369, de magnitudinea 10,5, aflata la 99'' separatie, in acelasi camp vizual. In binoclu, conform notitelor mele  se vedea :  '' ... stea dubla, la verticala, cu planetara ''jos'', adica la Sud? ". StelleDoppie ne spune ca nu, am identificat taman invers. Planetara, considerata drept companion, se afla la unghiul de pozitie 3 grade, adica la Nord. Dar orientarea notata ''la verticala'' a unghiului de pozitie este corecta deci sunt convins ca am zarit planetara Eskimo cu binoclul Tento. 

- Am mai observat in Monoceros (fara sa notez detalii) roiurile NGC 2264/ Christmas Tree Cluster,  NGC 2244/ Rosette Cluster si M50/ Heart Cluster.

- In roiul M48 din obscura constelatie Hydra, am vazut ''multe'' stelute slabe cu vederea periferica.

- Ajunsesem din nou spre orizonturile sudice ostile. Am revenit la altitudini mai favorabile si am rezolvat Cor Caroli cu separatia de 19''. Bum, bam, bing ! Artificii si sampanie !!! 

- La Zeta UMa am rezolvat si separat Mizar de 15'', acompaniat de Alcor si Sidus Ludovicianum.

- In roiul Mel 111, prea mare pentru acest intrument, am rezolvat larg dubla 17 Com. Tinta ar fi fost 12 Com dar am ratat-o ... je ne sais pas purquoi ... nici la Kappa Boo nu m-am descurcat mai bine ....

- Roiul stelar sferic M3 a fost vizibil cu vederea directa.

- Dar imi era deja frig, foarte frig, venise vremea sa ma opresc. 

Am luat hotararea ''eroica'' de a mai sarja odata, fie ce-o fi !!!

 Si cu aer de mare gambler, mi-am pus toate sansele pe numarul 81. Da, 81 sa fie. Galaxia M81 adica, din Ursa Mare, obiectul preferat al colegului meu de astroclub si prietenului Ionel Lupulesc. Si, ce sa vezi, dupa cum se vede in desenul observatiei, mi-a iesit numarul castigator. Galaxia M81/ Glalaxia lui Bode, se vedea ca un puf foarte delicat de lumina, formand varful unui asterism triunghiular cu doua stele de magnitudinea 9. Dupa inca vreo zece minute de cercetare, cu consultarea atlasului Taki si de panda atenta, am zarit, la limita si galaxia M82. Doua stele de magnitudinea 8 il orienteaza pe cautatorul de comori galactice direct spre galaxia Trabuc.

Cu aceste doua galaxii, aflate la douasprezece milioane de ani-lumina distanta, am incheiat sesiunea de omologare a tandemului ( binoclu Tento 20x60mm+ stabilizator Bizooka II). Multimea de obiecte observate si finetea detaliilor pledeaza de la sine. Acest tandem este foarte capabil, placut de folosit, usor si maniabil. La finalul observatiei, in loc sa bajbai vreo jumatate de ora cu tuburi optice, oculare, cautatoare, baterii si monturi, pungi si capace, doar desfac un singur surub de 1/4'' pentru eliberarea binoclului, pun Bizooka in atelier, iau sub brat jurnalul de observatii ( in timp ce strang la piept comoara de binoclu ) si ma pot retrage la caldurica in Hobbiton. Ceea ce am si facut, bucuros, multumit si recunoscator !

Galaxiile M81 si M82, observate prin binoclul Tento 20x60mm, 

montat pe stabilizatorul Bizooka II

Testare Bizooka II, Sambata 1 Martie

Bizooka II

Candva, cu vreo cinsprezece ani in urma, poate si mai bine, am fost sedus de ideea lui Alan MacRoberts de a stabiliza binoclurile cu un dispozitiv ''de umar'', usor de construit acasa, folosind in principal lemn si cateva organe de asamblare.

Primul asemenea dispozitiv construit la noi ( dupa stiinta mea ) a fost cel al prietenului meu Csillag Attila. Am discutat despre diferitele monturi pentru binocluri pe forumul https://www.astronomy.ro/forum/ si, curand, au fost construite si alte exemplare. Printre care si stabilizatorul meu pe care l-am botezat BIZOOKA. Puteti afla mai multe detalii aici:

Bizooka

Multa vreme, linkul catre acest articol a fost disponibil pe situl ''Sky and Telescope'', asa cum este si corect, deoarece am preluat ideea de la ei.

In timpul folosirii stabilizatorului s-a manifestat insa principalul punct slab al solutiei constructive. Nu ma refer aici la miscarile de respiratie involuntare care se reflecta in miscari de frecventa scazuta a imaginii binoclurilor. Necazul principal era pierderea reglajului placii veticale pe care se afla binoclul. Fenomenul era cauzat de slabirea strangerii celor doua suruburi de lemn care articuleaza placa verticala cu rama stabilizatorului. Cele doua holz-suruburi pur si simplu se desurubau, jocul dintre placa verticala si cadru devenea prea mare , frecarea prea mica iar binoclurile se dezechilibrau.

Solutia pe care am gasit-o este inlocuirea celor doua holz-suruburi cu o tija filetata care strapunge lateralele cadrului si placa verticala. Tija filetata formeaza asadar un ax unitar. Prevazuta cu piulite cu auto-blocare si saibe de teflon, presiunea cadrului asupra placii verticale poate fi reglata in limite largi. Nu mai apare desurubarea iar reglarea frecarii dintre componente se pastreaza. Binoclul devine astfel stabil, stabilizatorul isi pastreaza pozitia reglata a placii. Exact dupa ''cum vor muschii mei'' !

Sambata 1 Martie a.c., cerul a fost noros dupa lasarea noptii. Printre sparturile dintre nori, sau chiar prin norii subtiri, se vedeau cateva astre foarte luminoase. Vederea lor m-a incantat deoarece era suficient ca sa testez noua jucarie. Ma rog, noua varianta de jucarie.

Onoarea de a testa stabilizatorul modificat a revenit binoclului Fujinon Mariner 7x50mm care este acum cel mai vechi binoclu al meu. Sakura a plecat la un prieten.

Obiectele observate au fost Marte, Castor si Pollux in constelatia Gemenii.

In Orion am putut observa cele trei stele numite ''Cei trei crai'' de catre stramosii nostri sau ''Centura lui Orion'' cum zic astronomii, dimpreuna cu Sigma Ori.

Un vanator de nebuloase, ( cum suntem cam toti, nu-i asa ? ) va recunoaste si in vis stelele 42 Ori-45 Ori si Theta 1 Ori -Theta 2 Ori. M-a impresionat faptul ca, in ciuda norilor subtiri, binoclul Fujinon  a prezentat clar nebulozitate in jurul stelelor Theta !

Jupiter se vedea ca o stea grasa, fara sateliti insa. 

Sirius si Capella straluceau ca stele singuratice, fara alai. Imi place intr-un mod ciudat sa admir aceste stele atunci cand se vad prin nori. Stralucind intr-un contrast indescriptibil cu norii plumburii, abia atunci se vede cu adevarat cat de luminoase sunt iar gandul zboara spre scara uriasa si atat de violenta la care are loc fuziunea lor temonucleara ! Totusi stabila de-a lungul erelor fara numar ...

Dar ''naravul din fire nu are lecuire'' ... Daca ''astronomu' mami'' sufera de obsesia ''dipscai'' musai trebuie sa zareasca ceva minunatii din Universul sideral. Mda, apartin tagmei, nu ma pot sustrage. In aceasta seara a trebuit sa ma multumesc cu roiul deschis Collinder 285. Acest roi stelar deschis a fost descoperit in 1869 de catre scriitorul de astronomie populara Richard Proctor. 

Richard Proctor,
sursa Wikipedia

Mai prozaic, noi numim acest roi drept Ursa Mare, de fapt doar asterismul ei principal: Epsilon, Beta, Gamma, Delta si Zeta UMa. Alfa UMa si Eta UMa fac parte din asterismul constelatiei dar din Cr 285 nu fac parte. Si pe acestea le-am vazut la aceasta testare a lui Bizooka II. 

Din Cr 285 fac parte multe alte stele precum 37, 78 si 80 UMa, Alfa CrB, Beta Aur, Zeta Boo si multe altele de pe intreg cerul. Atasez o schita cu cateva din stelele din Ursa Mare care alcatuiesc ''centrul'' roiului Cr 285.

Cu observarea dublei Alcor-Mizar, cu o separatie matusalemica, am incheiat acest test.

Concluzia testului, conform notei din jurnalul de observatii: '' ...modificarile ( aduse la Bizooka) au reusit, stabilizatorul pastreaza unghiurile conform reglajelor. Manerul este mai ergonomic. Suportul de binoclu si surubul de 1/4'' asigura rigiditate, binoclul nu vibreaza.OK! ''

Constelatia Ursa Mare, conform hartii UAI,
 cu evidentierea stelelor principale din roiul Cr 285 

Observatii cu binoclul Saga 10x42mm - Miercuri 26 Februarie

Binoclul Saga 10x42mm

Evaluare a binoclului Saga 10x42mm de catre Dorin Angelescu aka Dbird

In aceasta seara am folosit pentru observatii binoclul Saga 10x42mm, un binoclu chinesezc excelent, cu prisme Amici. Singurul meu binoclu de acest tip.

Observatii:

- La Jupiter se vedea discul. Un disc minuscul, ce-i drept, dar disc. De un diametru enorm pe langa stelele ''punctiforme''. Spre Vest, la distanta mare de Jupiter, se vedea un singur satelit, aflat in planul ecuatorial al planetei. Spre Est de batranul Jove, se vedea un alt satelit, la o distanta de aproximativ o raza joviana, si la o altitudine ''joasa'', sa zicem spre Banda Tropicala Sudica / STB.

- In roiul stelar M35 am vazut sapte, opt stele si ceata luminoasa slaba.

- In constelatia Auriga, roiurile M37 si M36 au fost, la randul lor, slab luminoase dar bine vizibile cu vederea directa.

- Roiul M38 insa a fost cu greu vizibil, la limita, cu vederea directa si ceva mai bine cu vederea periferica ( celebra ''averted vision'' ca sa ne dam romglezi !).

- In roiul Praesepe / Stupul sau Ieslea, adica M44 din Racul, am numarat 16 stele. Se vedea clar asterismul in forma de ''V'' iar steaua din varful acestuia, ADS 6915 care este  tripla , se vedea ca dubla.

Iata mai jos, cum s-a vazut roiul M44, in conjunctie cu planeta Marte la 3 Iunie 2023, vazut prin acelasi binoclu Saga si cu steaua multipla ADS 6915 evidentiata.

Roiul Messier 44, asa cum l-am desenat in Iunie 2023, cu Marte si cu steaua tripla ADS 6915

- Roiul deschis M67 s-a vazut numai cu vederea periferica.

- Roiul stelar sferic M3 s-a vazut si el slab luminos dar era totusi vizibil,la limita, cu vederea directa. Altitudinea roiului, la orele de seara de sfarsit de Februarie este mica.

- In roiul Mel 111, cel care joaca rol principal in povestea Parului lui Berenice, numita in limbile slave si Parul Veronicii, o pronuntie mai apropiata cultural de noi, am numarat 20 de stele, intre care si steaua 17 Com, dedublata , cu separatie mare.

- Alcor - Mizar s-a vazut doar ca dubla STF 1744 AC  cu separatie imensa de 12 minute de arc. Dar, interesant ca se vedea steaua Sidus Ludoviciana, falsa planeta din 1722 a lui Johhan Georg Liebknecht, poti citi povestea la linkul acesta:

Povestea descoperirii primei stele duble

- Fara intentii prea serioase, am aruncat o privire in treacat spre giganta rosie R Leo la care am remarcat ca era foarte apropiata ca stralucire de steaua de comparatie 64. Iar se pregateste de un plonjon de mare adancime dumneaei, roscata dolofana !

- O alta giganta rosie, usor de gasit in aceasta perioada, este steaua Y CVn din constelatia Cainii de vanatoare, la care culoarea oranj- rosiatica era bine vizibila si foarte frumos redata, bine saturata, de catre binoclu.

- Am incheiat paragraful ''roscatelor'', adica al stelelor gigante rosii, incercand sa observ alta variabila  celebra: R CrB. Cred ca am zarit-o, cunosc zona ca pe buzunarul meu ( in care are grija guvernu' sa nu fie prea multe oricum ... ). Dar intreaga Coroana Boreala era scufundata inca in ceata orizontului.

- M-am indepartat cu binoclul de ceata aceea ostila si am preferat sa inchei mica sesiune prin reobservarea stelei Alfa din Ursa Mare. Este una dintre dublele mele preferate. De ce ? 

Ce-i asa de interesant si de grozav la o dubla cu separatia de peste sase minute de arc ? Cine face observatii sustinute de stele duble, s-a intalnit - foarte probabil - cu unele purtand, pe harti, indicativul BU sau Bu. Nu trebuie sa ai prea multe ''intalniri'' de acest gen pentru a simti cum ti se face parul maciuca atunci cand, dupa cateva ''trante stelare'' foarte dificile, vezi din nou pe vreo harta sau intr-o lista de sugestii de observatii, terifiantul indicativ BU. 

Ei bine, steaua Alfa din Ursa Mare, Dubhe, formeaza cu steluta de magnitudinea 5, din apropierea ei , dubla Burnham 1077 AC.  Exista si dubla BU 1077 AB dar, deocamdata , nu si pentru mine ... Cu aceasta nu s-a descurcat nici dobsonianul de 250mm. 

Binoclul Saga 10x42mm a fost incantator si in aceasta seara, mic dar puternic, usor dar capabil, oferind imagini superbe. Al meu nu este insa de vanzare ...