Thursday, June 27, 2019


This is the reposting of  messages from ''60mmtelescopeclub'' Yahoo group regarding  a 60x500mm refractor built around a Swift 818 lens :

June 1 , 2019 

A while back Carol was so kind and donated to me a Swift 818 objective with an aperture of 60mm and 500mm focal length.




First I got a Celestron focuser for it ,it is plastic but don't wobble much.
The weak part is not the rack and pinion but the bushing where one insert the eyepiece.
I will change that one with a metal bushing because it could be unscrewed.


Next I got from a friend a very fine aluminium tube which was part of an English  spotting scope.
A  machinist made two adapters ,one for the threaded cell and the other for the focuser.
The outside diameter of the tube is 67mm.
Using two ''C'' shims or segments cut from plastic 3''  drain pipes is allowing to use my home-made clamshell for refractors with  3'' tubes.
I arrived to this stage last year but while checking on the sky I found myself with an issue.
The ergonomy of the telescope was not good because a finder was missing.
Balancing reasons are requesting the tube to be pushed upside so the focuser is next to clamshell ,no place for a finder.
One solution could be to put a finder close to the objective.
A simulation showed this well not work well.
I bought a bracket for an RDF but this cannot be monunted on a tube of such small diameter.
I found myself stuck.
One morning ,this week ,I waked up with a solution in my mind.


All I had to do was a wooden adapter between the tube and the bracket of the RDF.
Thursday I made the bracket.
I'm not very happy with it ,it is a bit slant but it allow the RDF to be colimated paralel with the telescope using the image of a distant chimney.
Today,with help from my Guardian Angel , I was allowed to see Arcturus through the clouds.
I pointed the telescope using the RDF and Arcturus was shining at 20x ,a bright,gold pin point amidst thick clouds.
Even more , looking around the sky, I noticed two stars somewhere close to Zenith.
In a hurry ,I pointed the telescope to one of those stars , of course using again the RDF.
Plain luck : there it was Alcor and Mizar , split in a brighter and a smaller companion.

Finally the telescope is working,as soon as weather will allow I will paint the new telescope.
I uploaded two pics of the Swift 818 Frankenscope.
However ,it is clear for me , I cannot  come close to the beautiful telescopes made by Carol.
But it will see a lot of starlight.
Thank you Carol !
June 3,2019 
Last night,Sunday June 2'nd ,I had the real first light with the Swift 818 lens.
This is the list of objects :
Algieba/Gamma Leonis -resolved 
54 Leo -resolved 
Regulus (distant but dim companion next to a very bright primary ) -resolved
Porrima-resolved 
Izar -resolved 
Rho Her -resolved 
Nu Dra -resolved 
Mu Dra -resolved 
16-17 Dra -resolved as a triple star
Epsilon Lyrae- wider pair fully resolved ,tight pair with touching Airy discs
Struve 2470-Struve 2474 : ''the other double-double star in Lyra '' resolved at 20x
Albireo -beautiful color contrast
All stars above were resolved with beautiful ,round Airy discs and thin ,bright diffraction rings.
The powers used were 20x/Plossl 25mm , 56x/Plossl Revelation 9mm and 100x /CircleV 5mm Ortho.

Two failures :Alkalurops/Mu Boo and OSigma 525 resolved only as double stars not triple stars.



DSO objects :

Mel 111-open cluster, did not fit completely in the 2.6 degrees at 20x ,but most of it + double star 17 Com
Steph -1 -open cluster , I counted 12 or 13 stars
M13 - globular cluster,bright , at 125x /Kasai 4mm ortho,I noticed a couple of stars resolved across the cluster but only with averted vision
M92 - globular cluster , small but well visible
M57 - planetary , already visble at 20x, at 100x seen as an oval fuzzy objects,central adrkening not noticed
M29 - open cluster , at 20x it have definitely a hazy aspect ,carefull inspection show some dim stars
M4 - globular cluster ,it was a round hazy patch ,feeble central condensation,visible at 20x but difficult ,no additional details at 100x
M5 - globular cluster ,well visible as a round bright object
M3 - as above , this two objects look very similar in this instrument
M51 - galaxy ,very faint but extended object ,not accepted higher power than 56x
M94 -galaxy , small,oval dim and hazy,slight central condensation
M60 -galaxy ,it was small and very faint

Other objects :

La Superba /YCVn -carbon star ,color index 3 , beautiful
Antares - I watched for a while the scintillation.I learned from ''Astronomie Populaire'' of Flammarion not all stars twinkle the same ,it depend on the spectral types.Something worth closer study.
ISS - at 20x I saw an oblong central body with two wings or extensions on the sides oposite to the direction of movement.

On Jupiter I saw only two belts ,all Galilean satellites were to the West , three forming a pretty triangle asterism very  close to the planet.

No other conclusion than I can't wait for another night with clear sky.
I spent about four hours under the stars of which three hours I was observing through the Swift 818 Frankenscope.
I can tell you ,this is a dangerous instrument because the user tend to develop a sort of addiction.
In the last hour I made observations with the 200mm F/6.16 Dobsonian.
I enjoyed a beautiful view of M13 resolved in many,many stars and I saw galaxy NGC 6207 located very close to the globular cluster.

Friday, March 1, 2019

TRIPLETUM URSAE MAJORIS

Miercuri 27 Februarie 2019, observatii cu Toleascop 200mm F/6.16 :

-Am inceput in Ursa Mare de la Merak/Beta UMa ,revazand nebuloasa planetara M97 care s-a vazut foarte slab chiar si fara filtru.
Am inteles ca ,in trecut , am trecut peste aceasta nebuloasa planetara fara sa o remarc din cauza luminozitatii prea  mici a acesteia pe cerul de oras.
Reformulez : de fapt ''din cauza luminozitatii exacerbate a cerului de oras''...
Probabil ca asa patesc multi alti amatori care cauta acest obiect.
Acum reusesc sa o vad deoarece ,dupa numeroase observatii,stiu cu mare precizie locul unde trebuie sa o gasesc in raport cu stelele.
Sfatul meu pentru cei care nu au vazut inca acest obiect este sa nu o caute prin scanare ci sa identifice stelele cu ajutorul carora ajungem la planetara.
Eu asa procedez la fiecare obiect dificil , slab luminos.
Cu filtrul Moon&Skyglow s-a vazut mai bine M97 ,nu am folosit filtrul UHC.

-Inca de la prima trecere pe ''cararea stelara'' catre M97 , am zarit galaxia ''Surfboard''  M108 /NGC 3556.
Am revenit la ea , am incercat grosismente mai mari cu ocularul Seben zoom , cu si fara filtrul Skyglow dar fara a obtine rezultate mai bune.M108 s-a vazut numai cu privire periferica dar ,cel putin cu aceasta , ''se vedea'' binisor.

-Am mutat apoi teatrul de operatiuni langa Phad /Gamma UMa unde am cautat multa vreme - chiar prea multa vreme - galaxia M109 fara a o vedea , asa ca intr-un tarziu mi-am amintit de stravechea comanda din Fortran : ''abandon du travail '' !

-Am avut mai mult noroc cu galaxia M101 care ,desi slab, s-a vazut cu privire directa ,nu ca M108.
Din nou , am gasit M101 mergand din stea in stea pana la locatia cunoscuta unde ,dupa cateva minute petrecute stand cu ochiul la ocular fara intreruperi ,a inceput sa se vada galaxia cautata.
Repet ce am spus mai sus,la cautarea obiectelor slab luminoase nu functioneaza cautarea prin scanare adica ''metoda lui Kampe Akolo'' ! La acestea functioneaza doar procedura detaliata  ''a lui La Fix''.

-Am indreptat apoi telescopul spre steaua 24 UMa cu intentia de a cotrobai prin zona nebuloasei lui Bode.
Sa consideram M81 drept varful unui triunghi isoscel cu M82 in nordic.
Varful sudic va aparea format de o pereche de stele,orientate cu HD 86677 spre Est  si cu HD 86458 spre Vest.
Langa steluta estica insa , chiar si la 41x /ocular LV 30mm , se zareste un obiect nebulos considerabil mai mic decat M81 sau M82, acest obiect fiind galaxia NGC 3077.
Azi am vazut  ca NGC 3077 are o stralucire de suprafata mai mare decat M81 sau M81 ,ceea ce explica de ce ,daca vezi una dintre aceste galaxii ,vei putea sa le vezi pe toate trei.



NGC 3077 a suportat bine marirea de 154x , vazabdu-se mai bine decat la maririle mici.
La acest grosisment insa m-a surprins un mic dar placut bonus: HD 86677 ,steaua cea mai apropiata de NGC 3077, s-a dovedit a fi o stea dubla stransa.
Azi am aflat ca este vorba despre steaua dubla STF 1400 , descoperita in 1832 de catre Friedrich Georg Wilhelm von Struve al carui portret il vedem in atasamente.



In desenul alaturat , userul ''asteroid7'' de pe Cloudy Nights a realizat un frumos desen al stelei duble STF 1400.



(Daca as fi fost mai atent ,as fi observat ca si steaua HD 86458 este o stea dubla , are indicativul STF 1938 ,fiind si ea descoperita in 1832 de acelasi harnic Struve.
STF 1938 are parametrii 8.1mv/ 11.4mv/ 3.1'' cu PA = 103 grade ,deci aproape la Est.
Aceasta stea inca nu am observat-o ...dar am de gand).







Iata o minunata tripleta de galaxii pe care o botez acum drept  ''Tripletum Ursae Majoris''    ,oferind frumosul bonus a doua stele duble stranse si care ne asteapta cu un spectacol vizual deosebit !

- Steaua dubla 78 UMa si-a pastrat mai departe secretele.
Am rezolvat insa fara probleme steaua dubla STF 1695 la Sud de Alioth/ Epsilon UMa ,descoperita de F.G.W. Struve in 1823 si avand o separatie de 3.9''.
De la steaua Alkaid spre Mizar se desfasoara un lant de trei stele duble.
Prima dinspre Alkaid este steaua dubla HJ 2676 de 7.8mv/10.2 mv / 27'' iar urmatoarea este STF 1774 de 6.3mv/ 10.5 mv /18''.Ambele sunt cuprinse si rezolvate de ocularul LV 30mm la 41x.
A treia stea dubla este mai dificila ,fiind vorba despre STF 1770 cu parametrii 6.9mv/ 8.2 mv / 1.8'' dar a fost frumos rezolvata daca am reglat ocularul zoom la focala de 8mm pentru un grosisment de 154x.

Tuesday, January 15, 2019

Eminescu

Azi ma bucur si ma  simt ''asezat deosebit intru nadejde'' la sarbatorirea nasterii  lui Mihai Eminescu la 15 Ianuarie 1850.
In ciuda adolescentei mele petrecute prin cenacluri , dascalit cu blandete de Corneliu Bala si uimit apoi de imprevizibilul Darie Magheru , simt ca amutesc atunci cand vine vorba despre Mihai Eminescu.

Voi repeta  cu intentie votiva aceste cateva cuvinte atat de cuprinzatoare pe care le-a spus despre sine geniul nostru , cuvinte  reamintite de ''Trinitas TV'' la fiecare emisiune a lui Alex Stefanescu :

''Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor 
cum Soarele soarbe un nour de aur 
din marea de amar''.

                                                                             


De ce oare amuteste gura si ingheata pixelul  cand vine vorba despre Mihai Eminescu ?
Pentru ca atunci cand citim poezia lui Eminescu , intram in biserica sufletului romanesc.
Iar in biserica nu se cade sa vorbesti ,acolo se rostesc rugaciuni si se inalta imnuri de slava.

Adevarul este ca nu ma pot abtine sa nu simt un val de mandrie  (ba chiar oleaca de trufie) cand ma gandesc la atatea alte popoare care au avut nevoie de secole,ba chiar de milenii , de nenumarati invatati ,scriitori,filozofi si cugetatori ca sa ajunga la zilele din urma.
Eu vad in Eminescu un semn al grijii proniatoare a lui Dumnezeu : iata , ni l-a trimis pe Eminescu cel daruit cu focul nepieritor al geniului si acesta ,intr-o viata foarte scurta , a ridicat acest popor de iobagi , smulgandu-l din evurile intunecate in care ratacea si l-a infipt direct in veacul XX.
Trebuie sa recunoastem, a fost o calatorie atat de vijelioasa incat nici acum , trecuti binisor de pragul mileniului III ,inca nu ne-am trezit de-a binelea.
Dar ne vom trezi si vom face toate lucrurile pentru care Domnul ne-a adus pana aici !
















Tuesday, January 1, 2019

Astronomically speaking...

Happy New Year to all !

I had a very good start of the year ... astronomically speaking !
It was past 2:00 a.m. of the first morning of the first day of 2019 and I was preparing to go to bed when I noticed that ,in spite of  gloomy weather forecasts  , the sky was clear.
I was too tired  to take out a telescope so I grabbed my 7x50mm Fujinon Mariner binoculars and I spent about an hour under the stars.
I was impressed of how  well the Deep Sky Objects were visible through the binoculars.

Last year I learned that my Romanian peasant ancestors did saw Orion not as a constellation but as a conglomerate of more different star asterisms.
The three stars in the Belt of Orion they called ''The Three Kings'' or ''The Three Magi'' searching for the child Jesus Christ.



(Latter note : I'm sorry ,I see now this is confusing but I cannot modify the drawing ,please read the red line and the text '' String of Pearl'' on picture above just as an indication that the asterism is highlighted with red lines.)

The name of ''Three Kings'' seem to be widely used across Europe.
I found it used by professional French astronomer La Lande in his monumental book '' l'Astronomie '' published in 1764.
I enjoyed through binoculars a great view of ''The Kings'' inside which it was obvious an ''S'' shaped chain of stars between Mintaka and Alnilam.



I believe this is the ''String of Pearls'' asterism which made Arabian astronomers to call ''the middle king'' as ''string of pearls''.
Here we see the chart of the open cluster Collinder 70 as plotted by WEBDA.
I highlighted on the plot the stars Mintaka ,Alnilam and those of ''The String of Pearls''.
Interogating WEBDA we find the interesting result that the NELM of ancient astronomers blessed with clear sky was consistently around 7 mv.
The city astro-dweller of today I don't think it will see  ''The String of Pearls'' without binocular.



The star asterism  made of  ( 42-45 Ori +Theta +Iota/Hatysa +Thabit+e Ori ) was seen by my ancestors as a ''Sickle''.


After finishing this short trip into the memory lanes I get back to more usual business and had a very enjoyable tour of Deep Sky Objects.
I started at Mel 111 which , I don't know why , I was missing most ...
Further I saw M44 with many stars resolved but smaller than Mel 111 , next was M67.
I'm not sure what I have seen close to Puppis ,maybe it was M93.
M47 and even M46 ,higher up, where easy prey , like M41.
M35 in Gemini was not very bright  but large ,beautiful.
In Auriga I payed the protocolar visite to M37 ,M36 and M38.
As they were located during my observation ,one can see them in a nearly rectilinear horizontal  move in the sequence : M35-M37-M36-M38.
In Orion I saw of course the Theta 1-2 stars ,M42 and open cluster NGC 1981 where I counted seven stars.
Above Lambda Ori , the main star of the poor cluster Collinder 69 I saw the very large cluster  Collinder 65 with bordering  Ruby Star.
Now I was quite  tired but I better throw in the towel as amateur astronomer if I leave without having a look of eternal  beauty of Hyades and Pleiades.

Well , I would be very happy if , astronomically speaking , this year will go on like this for myself and for  my observing buddies !


Credits :
- pictures are screen prints from Stellarium ,modified with Paint

-detailed informations are from the site of WEBDA dedicated to open clusters :
’'This article has made use of the WEBDA database ,operated at the Departament of Theoretical Physics and Astrophysics of the Masaryk University’’




Friday, November 30, 2018

''Astronomia si credinta - cateva puncte de atingere'' de Gheorghe Pteancu


Rezumat: Atractia cerului la toate popoarele si in toate timpurile.Grandoarea Universului ,marturie a maretiei fara seaman a Creatorului.Cateva comparatii astronomice ,Universul fara margini , locul omului in raport cu Creatia si cu Universul. Ganditorii teisti:Newton ,Copernicus,Galilei,Herschel,Arago ,Euler,Kepler,Leverriere ,despre Univers ca si creatie a lui Dumnezeu.Ateii formali : Zöllner, Abbe, Raymond care tagaduiesc orice nu este materie si indecisul Flammarion.Virchov si ateismul volitiv nu bazat pe argumente.Cauza prima , principiul inertiei si Creatia.Konrad si teoria eterica.Haeckel , Winer si Schaffhauser despre autogeneza vietii prin imprejurari cu totul necunoscute astazi.Helmholz,Richter si Arrhenius despre panspermie.Prayer despre Pamantul initial  incandescent ca organism viu.Falsificarea cliseelor de embrion de maimuta de catre Haeckel.Experimentele esuate de ‘’autogeneza’’ ale lui Pouchet si Wagner.Haeckel si ‘’Bathybius Haeckelii’’ dovedit de catre Buchman a fi o simpla gelatina.Recunoasterea de catre Virchov a absentei oricarei dovezi experimentale de autogeneza a vietii.Atacurile materialistilor asupra Scripturii.Sfericitatea si  interiorul incandescent al Pamantului , locatia acestuia in spatiul vid  citate de Scriptura cu secole inaintea stiintei.Procesul lui Galilei.Astronomia formeaza un intreg armonios cu credinta.Credinta cu nimic nu poate fi inlocuita.

Atribuiri si comentarii:

Autorul prezinta - si pe aceasta cale - multumirile sale pline de recunostinta lui Dan George Uza pentru semnalarea acestui articol.
Eram deja e-prieten cu Dan cand el a gasit si mi-a semnalat acest articol.
Intradevar, intre numele meu si cel al lui Gheorghe Pteancu nu este o simpla potrivire sau asemanare.
Gheorghe Pteancu a fost frate cu strabunicul meu, decedat prematur si a fost tutorele nepotului sau Alexandru, bunicul meu.De aceea el a ramas in folclorul familiei drept ‘’Unchiu’ ‘’.
Parintii mei sunt inmormantati in acelasi mormant cu ilustrul nostru inaintas.


Gheorghe Pteancu este omagiat si in zilele noastre, vezi linkurile de la sfarsitul acestei lucrari.
Privitor la articolul obiect al acestei comunicari, sper sa-mi fie iertata modesta diortosire menita a fi spre folosul cititorilor, constand in  actualizarea termenilor si a formelor gramaticale folosite .
Articolul original poate fi accesat in format virtual prin linkul spre Biblioteca Digitala BCU Cluj.
Multumesc angajatilor, colaboratorilor si finantatorilor acestei biblioteci pentru oportunitatea deosebita pe care o ofera publicului.

De la publicare articolului ‘’Astronomia si credinta –cateva puncte de atingere ‘’ a lui Gheorghe Pteancu si pana la scrirea acestor randuri au trecut peste o suta de ani.
S-au intamplat si s-au schimbat nenumarate lucruri in acest interval de timp.
Am fost insa deosebit de impresionat, inca de la prima citire a articolului, de faptul ca ideile exprimate sunt puternice, sunt clare, sunt de mare actualitate si corespund intru totul si convingerilor mele.

Mircea Pteancu
             

Fig.1- Revista ‘’Cultura crestina’’ , frontispiciu


 

Fig.2– Articolul ‘’Astronomia si credinta-Cateva puncte de atingere’’, titlul



Revista   CULTURA CREŞTINA. An III, Nr. 20, Blaj, 25 Decembrie 1913

Pag. 612. CULTURA CREŞTINA Nr. 20

Astronomia si credinţa. — Câteva puncte de atingere. — de Gheorghe Pteancu

Cerul minunat presărat cu stele, Soarele, Luna şi intreg Universul a avut dintotdeauna darul de a atrage privirile şi cercetările oamenilor. Când instrumentele astronomice erau mai primitive, fireşte că şi părerile despre Univers erau mai naive.
       Aşa bunăoară au fost- şi sunt şi azi- popoare care îndumnezeesc Soarele pentru căldura şi lumina ce o împrăştie din belşug; iar prin Egipt erau o seamă de ‘’cititori in stele’’ care din poziţia acestora profeţeau soarta individuala a persoanelor sau a lumii întregi, în evenimentele ei mari.Stăm miraţi în faţa ştiinţei astronomice a vechiului Sosigenes din vremea lui Iuliu Caesar, care a socotit „mişcarea" Soarelui, punând astfel temeiul calendarului de azi, a împărţirii



Pag. 613. CULTURA CREŞTINA Nr. 20
timpului. Dar oameni cu ştiinţă serioasă ca acesta, sunt apariţii rare; până chiar de curând, părerile despre Univers erau peste tot foarte naive.
Ştiinţa vechilor cititori in stele s-a desvoltat în ştiinţa frumoasă, desvăluitoare de taine minunate si înălţătoare a Astronomiei, abia după descoperirea telescopului prin Galilei şi Herschel.
La lumina acestei ştiinţe stăm uimiţi în faţa mărimii nemăsurabile şi incalculabile a lumii; şi cercetând şi cunoscând tainele sublime ale cerului, cădem în genunchi în faţa bunului Stăpân al lumii, care toate acestea le-a zidit şi cu puterea Sa face ca fiecare parte a acestui complet armonios să-şi urmeze calea croită, fără să se abată dela aceasta, fără să producă tulburare sau primejdie în univers. Până când credeam că Pământul e centrul lumii, Soarele părea a fi unul dintre servitorii lui mai mari.
Azi ştim - mulţumită instrumentelor perfecţionate - că volumul Soarelui este de 1.300.000 ori mai mare ca cel al Pământului nostru, şi masa lui e de 320.000 ori mai grea decât a acestui glob de tină, care e locaşul nostru. Se vede a fi foarte aproape de noi deşi este la o distanţă de 149 milioane kilometri. Apoi Jupiter e de mii de ori mai voluminos decât pământul nostru, având de la Soare o depărtare de vreo 772 milioane kilometri. Cea mai indepărtată planetă e Neptun, la o depărtare de 4463 milioane kilometri de la Soare. Şi această depărtare uriaşă şi aproape de neînchipuit încă nu e marginea universului.
Stelele fixe sunt mult mai indepărtate. Cea mai apropiată stea fixă de noi e Alfa Centaurului, care e de 9000 de ori mai departe de noi ca Neptun de Soare. Sunt stele de mii de ori mai mari ca Soarele nostru, dar care din cauza depărtărilor uriaşe totusi abia se văd, ori se văd strălucind ca celelalte stele mai mici. Sirius de pildă e de mii de ori mai mare decât Soarele; lumina lui soseşte la noi în 28 ani, iar de la Steaua Polară în 31 ani. Dar mai mult, în Universul fără margini sunt multe alte sisteme solare, deosebite de al nostru, cu lumea lor aparte.
Astfel s-arată mărimile şi depărtările neînchipuite, aşezate de atotputernicul Dumnezeu în adâncul veacurilor, în negura nestrăbătută...
Ar trebui un şir întreg de cărţi spre a aduna rezultatele sigure şi dovedite prin calcule ale Astronomiei. Toate ne învaţă, că Cel ce a zidit aceste lumi prin cuvântul Său, este un spirit superior,


  
Pag. 614. CULTURA CREŞTINA Nr. 20.
este o fiinţă vie , atotputernică. Din contemplarea acestora şi a altor adevăruri dovedite simţim ce nemărginit de mici, nemărginit de neînsemnaţi suntem pe lângă Ziditorul, şi cu ce mărire şi cinste, cu ce dragoste şi recunostinta îi suntem datori.
Vedem că noi cu întreg globul nostru dimpreună nu suntem nici măcar firul de praf al drumului, nici măcar un atom de cenuşă în faţa lumii necuprinse.
Văzând aceste proporţii uriaşe şi regularitatea punctuală care domneşte în lume, si de la care nu este abatere, simţim că materia nu s-a putut face de la sine, că lumea aceasta nu s-a putut forma, cum zic materialiştii „din gruparea moleculelor şi materiilor neorganice pornite spre mişcare". Nu, măreţia, ordinea şi finalitatea din întreg Universul strigă după Dumnezeul concepţiei noastre teiste. Altfel ea nu se poate explica.
Această părere creştină, care prin descoperire a ajuns o dogmă a noastră, o întăresc genii şi spirite înalte, acelea care au inventat cele mai însemnate instrumente şi au stabilit legile fundamentale, acelea care au ridicat Astronomia la rang de ştiinţă. Aşa Newton, cel care a descoperit legea atractiei universale şi care a fost cea mai înaltă minte în Astronomia matematică , se întreabă (1) „Cine a zidit aceste milioane de lumi, cine a zidit acest echilibru minunat între ele, care umple de uimire mintea cercetătoare?" Şi tot el nu ezită să răspundă: „Dumnezeu". Şi  toate minţile mari şi geniale, care singure au lucrat pentru cultura universală mai mult ca veacuri întregi , care au pus bazele Astronomiei de azi prin invenţiile lor, toate au avut credinţa într-un Dumnezeu personal,Creator a toate. De pildă Copernicus, care a găsit şi arătat că centrul lumii noastre văzute e Soarele, că adică planetele se învârtesc în jurul Soarelui, şi care a creat conceptia despre Sistemul Solar de azi - acceptată de lumea întreagă - a fost de această credinţă până la sfârşitul vieţii sale. Galilei, care a descoperit legile mişcării Pământului şi a inventat lunetele şi microscoapele, Herschel, continuatorul acestuia, Arago, Euler, care au alcatuit harta cerului, astronomul vestit Kepler, apoi vestitul francez Leverrière, care a descoperit planeta Neptun (1846) şi a compus tabelele planetare, - toţi aceştia şi alţii, care au

(1) Oeuvres de Newton, tom IV. ; trad, latină de Clarke.



Nr. 20 CULTURA CREŞTINA. Pag. 615.
fost fala ştiinţei şi a minţii omeneşti, sprijinesc cu greutate concepţia teistă. Dar pe lângă aceştia mai vechi şi mai de frunte, sunt şi astăzi foarte mulţi, putem zice cei mai mulţi cercetători vrednici şi cunoscuţi în ale astronomiei, care profesează aceeaşi credinţă.
0 seamă de astronomi moderni nesocotesc însă — spre uimirea noastră — convingerile acestor genii şi se închină materialismului; se alătură şi ei la zgomotul acelora care vor să monopolizeze ştiinţa, şi ii declară drept „pierduti de lume",’’retrograzi’’, „ urîtori ai ştiinţei adevărate’’, „prieteni ai întunericului" pe toţi aceia cari nu se lasă terorizaţi de aceste fraze şi cred într-o lume supranaturală.
Intre ei sunt unii care tăgăduesc existenţa a tot ce nu e materie (Dumnezeu, suflet şi celelalte), adică sunt atei formali: Zöllner, E. Abbe, Raymond. Vestitul Flammarion uneori tăgădueşte existenţa lui Dumnezeu (1), altădată se alătură acelora care, fara a nega existenţa lui Dumnezeu, nu cred în vreo influenţă directă a acestuia în formarea şi cu atat mai mult în dezvoltarea şi cârmuirea lumii (2). Aceşti astronomi incearcă să tragă tot ce-i în legătură cu ştiinţa lor pe calapodul materialiştilor -adeseori numai să nu fie siliţi să mărturisească şi să recunoască o putere supranaturală, cum o spune R. Virchov (3): „ Dacă nu voesc să admit teoria (??) creaţiei, dacă nu voesc să cred într'un Creator, atunci sunt silit să mă împac cu autogeneza (naşterea dela sine a vieţii)". Dar ei se unesc într-un singur lucru, în aceea, că exclud în teoriile lor pe Dumnezeu; încolo teoriile lor sunt foarte schimbătoare si se dovedesc mereu a fi absurde si din partea celor care vin cu teorii noi.
Unii zic bunăoară, că lumea e „gruparea atomilor şi a moleculelor şi a altor materii neorganice pornite spre mişcare".
Aceşti domni uită însă legea cunoscută a inerţiei, după care un corp oarecare rămâne în starea lui de repaos, până când o forţă dinafară nu-i schimbă această stare. Dar cine a schimbat această stare a atomilor şi a moleculelor? De la sine nu s-a putut schimba, deci a făcut-o Dumnezeu. Dar ei ne mai rămân datori cu răspunsul şi la întrebarea: cum s-au ivit

(1) ‘’0 călătorie la cer", trad. rom. în   „Bibl. p. toţi".
(2) „Urania", „Lumea planetelor", „Ce e cerul?" „Lumea", ş. a.
(3) „Freiheit der Wissenschaft" la P. Hellon în „Cultura Creştină" nr. 10. 1912.


pag. 616. CULTURA CREŞTINA                         Nr.20
atomii în lume? De unde au răsărit? După Dr. A. Konrád (1), planetele şi corpurile cereşti s-au făcut din eter, a cărui forţă in părţile acelea era mai mare ca în alte părţi. Dar sunt nenumărate teoriile privitoare la originea lumii, numai ca toate sunt combătute de altele noi, şi nici una nu poate explica, cât de cât plauzibil, începutul lumii fără crearea din partea lui Dumnezeu cel puţin a materiei prime.
O întrebare însemnată şi mult cercetată în Astronomie este: de unde s-a ivit viaţa organică pe Pământ şi -eventual - şi pe celelalte corpuri cereşti unde este viaţă, sau cel puţin se presupune ca exista (Marte, Cassiopeia ş. a.); sau cu alte cuvinte: cum s-a prefăcut materia moartă în materie vie? Cei ce monopolizează ştiinţa, Haeckel şi ceilalţi monişti-materialişti, îşi pun toate puterile sa dovedească autogeneza - naşterea de la sine- a vieţii. S-au plăsmuit mii de explicatii curioase şi naive, adeseori ridicole,pe care le pun înaintea lumii ca rezultatele sigure ale ştiinţelor experimentale şi a înaintării spiritului omenesc, incercând să ne terorizeze pe toţi ca să credem învăţăturile lor şi să le ţinem drept infalibile. De fapt însă învăţăturile acestea ne sunt prezentate fără dovezi convingătoare. Aşa de pildă Chr. Winer ne spune: „Când pământul nostru era într'o stare fluidă incandescenta...organismele vii au trebuit să ia naştere din atomii fără vieaţă în împrejurări cu totul necunoscute astăzi" (2).
Minunate argumente, nu-i aşa?! „ A trebuit...în împrejurări necunoscute"! Şi acestea-s „rezultatele ştiinţei", care nu ne spune nimic despre cum anume au trebuit atomii să se facă vii. Putem susţine aceasta, pentru ca explicatiile pe care totuşi le dau sunt de-a dreptul ridicole. Aşa Schaffhauser, ne spune că aerul, apa şi unele substanţe minerale s-au închegat (sub influienţa luminii şi a căldurii), formând aşa numitul „protococcus", germenul vieţii.
Iar Helmholz, Richter s.a. ne spun că primele vietăţi au ajuns la noi din depărtări mari ale Universului; după Svante Arrhenius germenii aceştia plutesc prin văzduh şi cad când pe o planetă, când pe alta. Atâta doar, că şi el a uitat să ne spună de unde au ajuns acolo organismele vii!
Iată ce spune şi Prayer, care voia ca argumentul lui să fie luat în serios şi fără zimbet: „Universul la început a fost


(1) Die Natur des Weltâthers, Graz, 1913.
(2) V. P. Hellon, „Problema vieţii" în „Cult. Creştină", nr. 10. 1912.

Nr. 20.               CULTURA CREŞTINA                          Pag. 617.
o fiinţă vie, un organism gigantic şi incandescent , care respira vapori; sângele îl alcătuiau metalele topite, hrana meteorii".
Lipsa de putere doveditoare a acestui fel de argumente au incercat apoi să o suplinească cu apucături păcătoase, trîmbiţate în lume cu zgomot mare, cum a fost cunoscuta falsificare de clişee a lui HaeckeI, pentru a arăta asemanarea embrionului omenesc cu cel al maimutei. S-a încercat apoi să se producă pe cale chimică microbi şi bacterii (Pouchet), ba chiar şi organism omenesc (F. Wagner). Nereuşind aceste încercări au căutat fiinţe vii, simple şi fără organism, constand numai din nucleu albuminoid. Şi într-o vreme se vestea lumii că au aflat o astfel de fiinţă, botezată în cinstea ‘’semizeului’’ din Iena: „Bathybius Haeckelii, care ar fi începutul vieţii organice.
Despre acest vestit „Bathybius" a dovedit însă chimistul Buchman, că e o simplă materie gelatinoasă, lipsită total de viaţă.
Autogeneza vieţii nu se poate deci dovedi. Ea pare a fi scornita anume spre a nu recunoaşte nimic supranatural, cum mărturiseşte aceasta însuşi Haeckel şi cum o recunoaşte materialistul R. Virchov (2): „ Păcat, o dovadă concretă în favoarea autogenezei nu există. Nici un om n-a constatat până aici autogeneza vieţii. Oricine întăreşte a o fi observat, a fost combătut de naturalişti, nu de teologi." — Oameni competenţi (s. p. lord Kelvin) au declarat că imposibilitatea acestei teorii e tot atât de infalibilă, ca şi legea gravitaţiei universale. Rămâne deci dovedit că toate încercările de explicare a originii lumii, cu excluderea puterii lui Dumnezeu, au ramas de ruşine.
*
Dar astronomii moderni nu se îndestuleaza cu aceea că susţin aceste învăţături false, ci vor să arate că sfânta Scriptură cuprinde greşeli mari, care au fost dovedite, cum e de pildă zidirea lumii în şase zile, oprirea Soarelui la Iosua şi altele de acest fel.
Aceşti domni uită însă că sfanta Scriptură nu vrea să ne dea tratate de geologie şi astronomie, ci istoria descoperirii credintei date de Dumnezeu, în cadrul căreia lucrurile privitoare la Astronomie şi Geologie sunt date sub aspect geocentric respective antropocentric. Considerând însă acest punct de vedere, până acum nu s-a putut dovedi nici o contrazicere între înţelesul adevărat al sfintei Scripturi deoparte şi între rezultatele pozitive al ştiinţei de altă parte.

(1) Naturwissenschaftliche Probleme2) Freiheit der Wissenschafft, la P. Hellon locul cit.

Pag.618         CULTURA CREŞTINA.                              Nr. 20
Să nu uităm apoi, că lucruri cari au fost aflate mai târziu şi au produs furoare, dispute şi lupte, erau cuprinse în sfanta Scriptură deja de mult, cu sute de ani mai înainte. Să luăm numai câteva. Sfericitatea Pământului a făcut vâlva mare şi a fost discutata până de curând, pe când deja la Isaia (40,22) citim: „Cel ce şade peste rotunjimea pământului". Pare invenţie nouă şi de necrezut şi aceea că Pământul atârnă în gol ca celelalte corpuri cereşti, la Iov (26,7) citim însă: „A spânzurat (atârnat) Pământul asupra nimicului". Din lava fierbinte şi pietrele topite în vulcani s-a dedus că centrul Pământului este incandescent, ori deja la Iov e scris (28. 5): „Pământul din care răsare pânea, dedesupt se surpă de foc". Greutatea aerului încă a fost discutată chiar şi după experimentul lui Toricelli, pe când Iov spune (28, 25): „când dădu greutate vântului".
Adeseori auzim apoi că Biserica persecută pe învăţaţi.
Indeosebi se aduce înainte cazul Galilei. Numai ca asta nu dovedeşte nimic.Teoria lui Galilei era nouă, se opunea credinţei înrădăcinate de veacuri şi aparenţei, şi nu era încă dovedită.
Dar şi aşa, până când a rămas numai la Astronomie, nimeni nu l-a persecutat ci au discutat cu el; când însă voia să-şi conformeze teoria cu sfanta Scriptură, a păşit pe teren bisericesc, şi fiindcă de fapt a explicat greşit unele locuri ale sfantei Scripturi, a fost judecat cu tot dreptul. Temniţa lui nu era însă asa cum ne spun astronomii noştri, a fost reţinut numai până s-a sfârşit cercetarea, dar putea umbla şi scrie după plac.
In multe părţi astronomii moderni ataca credinţa pozitivă in existenţa lui Dumnezeu, degradând astfel ştiinţa aceasta frumoasă şi instructivă la o propagandă a spiritului contrara credinţei adevărate. Adevărul nu poate fi însă întunecat. Pentru că sunt frumoase şi minunate lucrurile pe care le învăţăm din această ştiinţă si care nicidecum nu sunt contrare credinţei pozitive. Ele dimpotrivă, formează un întreg armonios cu credinţa, cum dovedesc minţile mari şi geniale, care au pus baza acestei ştiinţe. Teoriile nesigure, schimbătoare, răsturnate mereu prin noi teorii sau prin descoperirile realizate prin instrumente mai perfecţionate, nu „pot ţine locul credinţei la omul cult" cum ar vrea unii din astronomii noştri (1), deoarece credinţa cu nimic nu poate fi înlocuită.


(1) Cfr. I. Corbu, Ad astra.


Gheorghe Pteancu – note biografice

-Gheorghe Pteancu s-a nascut la 29 August 1855 in comuna Vezendiu, jud. Satu Mare din parintii Gheorghe si Anastasia, romani greco-catolici
-incepe scoala la 7 ani in Vezendiu, o continua la scoala romano-catolica din Carei si la liceul din Beius
-ramas orfan de tata in 1869 la varsta de 14 ani trebuie sa paraseasca liceul
-la recomandarea profesorului Paul Velea, urmeaza scoala normala din Oradea ca bursier, absolvita in 1876
-incepe activitatea de invatator in Noiembrie 1876 in comuna Borlesti iar din 1878 o continua in comuna Pomi, mereu cu rezultate excelente
-infiinteaza corul romanesc de tineret, mediteaza si indruma numerosi tineri spre continuarea studiilor, acestia formand ulterior o pleiada de intelectuali, profesori, preoti, ofiteri si functionari
-in 1881 infiinteaza impreuna cu Gheorghe Marchis ‘’Reuniunea invatatoreasca’’ in care ocupa apoi mai multe functii de conducere
-‘’pentru periculoasa activitate romaneasca’’ este obligat de catre prefectul Ujfalussy, sef al autoritatilor maghiare ale  judetului, sa demisioneze in Septembrie 1887
-la recomandarea lui Chiriac Barbul, arhidiacon de Carei, este ales invatator la scoala confesionala greco-catolica si la scoala de ucenici industriali din Carei unde va munci in urmatorii 21 de ani, obtinand rezultate exceptionale , numarul elevilor se tripleaza , chiar si cu inscrieri de elevi  din familiile romano-catolice si reformate precum si din satele din zona Carei
-declina mai multe oferte de racolare ale administratiei chezaro-craiesti
-in 1907 publica brosura ‘’Douazecisicinci de ani de activitate a Reuniunii invatatorilor satmareni’’
-legea Aponyi din 1907 interzice limba romana in scoli, Gheorghe Pteancu se pensioneaza din invatamant in Ianuarie 1909 si lucreaza apoi la filiala din Carei a bancii ‘’Bihoreana’’
-in 1913 a publicat in revista ‘’Cultura crestina’’ din Blaj, articolul ‘’Astronomia si credinta-puncte de atingere’’.
-in Iunie 1916 primeste vizita unui intelectual din Regat care-i aduce salutari de la liderii politici Vasile Lucaciu si Constantin Lucaciu
-dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial este arestat si intemnitat pe motive politice la Oradea si apoi la Cluj pentru opt luni, de unde este eliberat prin interventia profesorului Emil Hatieganu
-lucreaza apoi in administratia domeniului din Beius a episcopului Dimitrie Radu
-dupa Marea Unire, Senatul scolar din Oradea il rechiama in Septembrie 1919 in functia de director-invatator si apoi de director controlor al scolilor comunale din judetul Oradea
- din 1921 si pana la retragerea definitiva din 1927, functioneaza ca director invatator la scoala primara din Carei
- in 1923 a fost decorat cu ordinul ‘’Steaua Romaniei in rang de cavaler’’ iar la retragerea definitiva din 1927 este numit ‘’Membru onorar al invatamantului primar’’ dupa o activitate merituoasa de 50 de ani
-Gheorghe Pteancu a fost membru pe viata al ‘’Asociatiei Transilvanene pentru cultura si literatura poporului roman-ASTRA ’’ si membru al ‘’Societatii pentru formarea unui fond de teatru roman’’
- s-a stins din viata in 1939 la varsta de 84 de ani la Carei unde se afla mormantul sau


Fig.3 – Afisul Simpozionului dedicat lui Gheorghe (George) Pteancu


Fig.4- Piatra de mormant a lui Gheorghe Pteancu




Referințe bibliografice

Cărți

‘’ALMANAHUL DASCALILOR NOSTRI 1919-1934 ’’ de Simion Oros, Tipografia ‘’LUCEAFARUL’’, Gregoriu Avram , Zalau , 1936


Reviste

Revista ‘’Cultura crestina’’ , Blaj , anul III , nr. 20 , pag. 612-618


Website-uri


‘’Nume sonore la simpozionul omagial George Pteancu de la Carei sub egida ASTRA’’

........................................................................................



‘’Dascălul George Pteancu, 160 de ani de la naştere  18 octombrie 2015’’


.......................................................................................


‘’Despărțământul Astra Carei a organizat duminică Simpozionul omagial George Pteancu