Sunday, December 12, 2010

Note de constructie luneta 80x900mm



Comentariu:
Mai jos veti gasi jurnalul optimizarii ,(adica in jargon ''tuningul'' ), unei lunete cu obiectivul de 80mm diametru si 900mm distanta focala ,de catre Silviu aka zoth. Vom recunoaste cu usurinta si unele dintre metodele sugerate de catre Gyulai Pal. Am amintit despre acest jurnal de luneta la ''Tuningul acromatelor''.
Cred ca pentru un constructor amator de telescoape ,lectura acestui jurnal este in acelasi timp si placuta si instructiva.Si sa speram ca si o sursa de inspiratie.
mirceapte  
Mica introducere:
In ultimii doi ani, daca imi aduc bine aminte, mi-au trecut prin mana cateva obiective acromate cu deschiderea de 80 si focala de 900.
Nefiind atras de ele in mod special le-am vandut pe forumul de astronomie.
Se pare ca dupa testul acromatului de 60_828, care a reprezentat al doilea proiect optic semnat de mine si care a avut loc cam cu o luna in urma, m-am imbolnavit de boala acromatului lung, un instrument pe care il consider la ora actuala unul de mare finete.
In urma acestui eveniment, intr-una din zile mi-a venit ideea sa recuperez in caz ca e posibil, unul din obiectivele 80_900 vandute pe forum mai demult.
Intamplator sau nu, una din persoanele careia ii vandusem un asemenea obiectiv, l-a scos la randul ei la vanzare impreuna cu un focuser RP pe 2".
Cum nu aveam bani i-am propus omului sa ii dau pe obiectiv si focuser un binoclu Baigish 8x30 si un ocular Plossl 17mm care nu-mi erau de trebuinta la momentul respectiv.
Nu stiu daca am facut o afacere buna sau nu, inclin sa cred ca NU, dar ma incapatanez sa trec peste acest aspect.
Iata-ma asadar cateva zile mai tarziu in posesia unui obiectiv 80_900 cu design Baker, in celula de plastic si a unui focuser pe 2" cu cremaliera.
Obiectivul pare ok dar focuserul e obosit destul de bine iar cand e scos pe toata lungimea, tubul portocular balabane in toate directiile.
Am zis sa o iau metodic si sa ma ocup la inceput de focuser si de conjugarea lui cu tubul lunetei.
Am uitat sa spun ca tubul lunetei il am deja si este din aluminiu de 2mm grosime, vopsit negru mat la interior si cu doua diafragme incluse iar la exterior e alb si provine de la o luneta Alcor Profesional.
…………………………………………..
Prima zi, sambata 11 septembrie 2010 am inceput ofensiva prin dezmembrarea integrala a focuserului.
Am luat fiecare componenta in parte si am curatat-o, apoi am verificat daca intra corpul focuserului pe tubul lunetei.
Bineinteles ca nu intra, mai este nevoie de un 0,2mm pe diametru pentru ca acest lucru sa se intample.
Am trasat apoi pe o adancime de 14mm un cerc in interiorul tubului lunetei, distanta pana la care am inlaturat vopseaua de pe interior pana am ajuns la metal.
Inlaturarea vopselei am facut-o cu smirghel fin.
Cu o pila buna si miscari circulare am inlaturat apoi ceva span de pe diametrul de conjugare al corpului focuserului cu tubul lunetei, apoi am finisat cu smirgel fin lipit pe o piesa semicirculara.
La final am ajuns la diametrul dorit si la un aspect de prelucrare ca cel de pe strung.
Mana mea se dovedeste inca buna chiar daca nu mai are precizia din tinerete.
Ajuns in acest punct am constatat ca gaurile de prindere de pe tub si de pe focuser s-ar potrivi ca pozitie doar ca cele de pe tub sunt date la o distanta mai mare de margine.
Pentru a putea realiza suprapunerea corecta a gaurilor a mai fost necesar sa tai 4mm din marginea tubului lunetei.
Dupa taiere am finisat gura tubului prin smirgheluire pe o suprafata plana.
La final a fost ok, corpul focuserului a putut fi montat pe tub foarte lejer.
L-am scos apoi de pe tub, l-am curatat din nou, l-am bandajat la interior si in zona de conjugare cu banda adeziva si apoi l-am vopsit in culoare alba cu ce imi ramasese intr-un spray mai vechi.
In final aspectul lui s-a imbunatatit considerabil.
Cam asta s-a intamplat in prima zi de munca la luneta de 80_900.
………………………………….

Chiar daca frematam de nerabdare sa continui lucrul la noua luneta, duminica nu am lucrat, am o veche superstitie in legatura cu ziua de duminica.
Tot ce am lucrat de-a lungul vremii duminica s-a dovedit sau inutil sau fara rezultat.
In felul asta ma pot declara si un un crestin ce respecta ziua de odihna data de Domnul.
………………………………………
Luni, dupa ce am sosit de la munca m-am apucat de reconstituit focuserul.
Partile care le-am vazut bune la el ar fi ca e complet metalic iar cele trei sine pe care culiseaza tubul portocular sunt din teflon adevarat si destul de gros. In plus, corpul portocularului este contruit din dural destul de gros. Nu are diafragme interne insa a fost captusit la interior de fostul lui proprietar cu velur negru.
Partea proasta e ca tubul portocular are o cursa prea lunga si pana sa ajunga la capatul cremalierei iese pe trei sferturi de pe sinele de teflon.
Pe pozitia asta tubul portocular balabane in toate directiile oricat ar fi de bine strans pentru ca nu mai are suficienta suprafata de strangere si sprijin.
De boala asta sufera din cate am vazut toate focuserele RP chinezesti.
Am gasit insa o solutie, am dat o gaura de 1,5mm la capatul dinspre obiectiv al tubului portocular pe care am filetat-o cu M2 si in care am strans un surub scurt negru.
In momentul in care tubul portocular iese din corpul focuserului si ajunge la marginea sinei de teflon, capul surubului nou montat se opreste in suportul acestei sine, jucand rol de opritor.
In felul asta am limitat cursa de la 110mm la 82mm insa nu mai exista niciun joc, portocularul ramane beton pe toata cursa ramasa activa.
Asamblarea si reungerea focuserului nu a fost mare lucru dar dupa ce l-am pus pe tub am realizat cu ce parasuta de focuser m-am pricopsit
…………………………………..


Marti 14 septembrie 2010 am cuplat ocularul Chesire in focuser.
De pe pozitia cu portocularul introdus complet imaginea batea sus si in stanga, nici vorba de colimare.
In plus, la cursa de iesire a portocularului apareau in zona de inceput cateva oscilatii/pendulari orizontale destul de pronuntate ale imaginii.
Urata treaba!
Oare sa fie deformata cremaliera in zona unde apar aceste pendulari orizontale?
Am inceput sa umblu la stifturi si sa presez tubul portocular mai tare pe sinele de jos.
Dupa cateva incercari am reusit in mare masura sa aduc pozitia verticala unde trebuie iar bataia pe stanga s-a atenuat si ea in schimb au ramas acele oscilatii pe orizontala la inceputul cursei focuserului.
Am desfacut tot, am scos tubul portocular si am intors cremaliera pe tub.
Din nou pus totul la loc si din nou reglaje.
Oscilatia orizontala a disparut in totalitate, zona deformata a cremalierei ramanand acum in zona blocata a cursei , bataia sus a fost si ea anulata de reglaje, directia de vizare ramanand un pic trasa pe stanga.
Am slabit usor suruburile de fixare pe tub si am descoperit pozitia buna.
Din momentul asta focuserul lucreaza bine ramanand centrat pe toata cursa de 82mm.
Nu mai exista niciun joc iar rozetele de focusare merg usor.
M-am culcat linistit.
Dupa ceva chin treaba a iesit bine.
Miercuri si joi nu am mai lucrat nimic pentru ca am avut de umblat prin oras.
……………………………………



Vineri 17 septembrie 2010 am ajuns destul de obosit de la serviciu dar bucuros ca am mai trecut peste o saptamana de munca.
A sosit momentul sa ma ocup de obiectiv si de pozitionarea lui pe tub.
Inainte de toate l-am desfacut, am scos lentilele din el pentru o inspectie de rutina.
Am notat si cateva date:
-diametrul fizic al lentilelor=82,7mm
-grosimea la margine a lentilei pozitive=8,6mm
-grosimea la centru a lentilei pozitive aprox=12,7mm
-grosimea la margine a lentilei negative=10,1mm
-masa lentilei pozitive=150gr
-masa lentilei negative=180gr
-grosimea inelului spatiator=2,6mm
Lentilele par ok la aspect si prelucrare.
Am testat apoi tendinta de lipire intre R2 si R3 ca sa aflu pozitia corecta a lentilei pozitive.
Exista o tendinta de lipire dar mi se pare un pic cam firava, e posibil ca cele doua raze sa nu fie chiar egale si asta ar putea fi o problema, voi vedea mai tarziu.
Deocamdata am lasat lentilele deoparte si m-am apucat sa caut trei suruburi scurte cu cap zenc pentru prinderea celulei pe tub.
Cum nu am gasit suruburi potrivite am taiat unele mai lungi si le-am adus cam la 4mm lungime activa a filetului.
Am incercat sa vad cum vine celula pe tub si am constatat ca diferenta de diametru e destul de mare, celula flencane bine pe tub.
Am taiat o fasie de prespan lata cat toata adancimea celulei care intra pe tub si am pus-o intre tub si celula, acum totul se aseaza bine, nu mai exista joc vizibil.
Am pus celula pe masa si am introdus tubul in ea pe verticala.
Am dat trei gauri de 2,4mm in tub centrate cat mai bine prin gaurile celulei.
Am filetat cu M3 si am prins celula pe tub cu cele 3 suruburi pregatite anterior.
M-am intors apoi la locasul lentilelor pe care l-am gasit prin masuratori mai mare cu 0,3mm decat diametrul fizic al lentilelor, adica de 83mm.
Am taiat 3 fasii din banda adeziva groasa de aluminiu si le-am lipit la interior.
Lentilele au intrat cam greu in celula, usor presate.
Nu-mi place ce am facut, lentilele imi par usor presate si asta nu e bine.
Am scos cele trei fasii de aluminiu si le-am schimbat cu altele din banda de aluminiu mai subtire.
Acum lentilele intra fest, fara joc, dar nu mai sunt presate.
Le-am scos din nou din celula si a urmat spalarea lor cu detergent lichid si multa apa.
Le-am pus la zvantat pe verticala si inainte de uscarea completa le-am sters cu o laveta de microfibra.
Cand totul a fost gata am montat lentilele din nou in celula si le-am asigurat cu inelul de prindere.
Am montat celula pe tub si totul era pregatit pentru verificarea colimarii.
Deoarece se facuse tarziu am mers la culcare urmand ca verificarea sa o fac a doua zi.
…………………………………….


Sambata dimineata din nou ocularul Chesire in portocular si ... dezamagire mare, cele trei reflexii ale lentilelor erau imprastiate pe diagonala ora 11 - ora 5 ocupand cam jumatate din campul sub care se vedea obiectivul, decolimare enorma asadar.
Am incercat sa slabesc suruburile si sa prind celula pe diverse pozitii.
Esec de fiecare data, chiar daca in unele pozitii cele trei reflexii tindeau sa se apropie, de suprapus nici vorba.
Operatia de schimbare a obiectivului era deosebit de anevoioasa deoarece mana mea nu ajungea la celula si ochiul concomitent la Chesire, distanta dintre ele fiind prea mare.
Dupa cateva incercari am reusit sa distrug unul din cele trei filete de prindere de pe tub.
E clar ca va trebui sa renunt la aceasta solutie cu suruburi si sa gasesc alta.
Ce nu am facut in regula nu stiu dar e posibil ca celula de plastic sa fie suie.
Ar fi buna o celula colimabila de metal dar asta are doua inconveniente: iar trebuie sa ma rog de George sa-mi duca desenele la strungar si sa ma amane la calendele grecesti si in plus costa destul de mult iar acum nu stau bine deloc cu banii.
Mi-a venit o idee intre timp, daca celula e suie inseamna ca trebuie sa o stramb si eu fata de tub in mod corespunzator.
Am mai taiat niste fasii mici de prespan si am pus doua in marginea tubului la ora 11 si doua in marginea celulei la ora 5.
Dupa cateva tatonari, reflexiile s-au aliniat frumos pe centru si s-au suprapus in proportie de 80%.
Am mai tras un pic de celula pe verticala si in sfarsit am obtinut suprapunerea de 100%.
Ok, treaba asta m-a obosit putin, m-a descumpanit si faptul ca celula e suie si in plus mi-a mancat si toata dimineata.
Va trebui sa gasesc o solutie de rigidizare a celulei pe tub pentru pozitia asta.
Pana una alta hai cu luneta afara.
Am luat diagonala mare de 2", un ocular SP17mm si doua orto 9 si 6mm.
In primul ocular imaginea unui pilon de antena era frumoasa, luminoasa si cu detalii atat cat se poate.
Contrastul era si el bun.
Am trecut apoi pe orto de 9mm la 100x si imaginea a inceput sa se albeasca usor.
Asta nu e semn bun, detaliile se vedeau bine dar imaginea parea cam albicioasa si contrastul parca slabise si el un pic.
Poate o fi lumina parazita pentru ca soarele este inca deasupra chiar daca afara e inorat sau poate din cauza fondului alb al norilor peste care vad acel pilon.
Mai poate fi sigur si sfericitate, ramane de vazut.
Altfel imaginea era curata din punctul de vedere al cromatismului, aproape ca in luneta de 60mm, imagine de semiapo ce mai, se cunoaste ca valoarea echivalenta CA trece de 3,5.
La 100x am mai vazut ca focusul e un pic cam firav, trebuie sa trec de 2-3 ori prin el pana ajung unde e mai bine.
In plus, tot la acest grosisment am avut senzatia ca exista doua puncte distincte de focus.
Acelasi sentiment dar mai palid l-am avut si in cazul ocularului SP17.
Asta nu e bine deloc, inseamna focus ortogonal si deci posibilitatea de a exista astigmatism in sistem.
Doamne da sa ma insel!
In fine cu orto de 6mm imaginea devine de-a dreptul laptoasa, contururile mai moi, contrastul evident mai slab si apare in plus pierderea de lumina care devine de acum vizibila.
Focusul este si el dificil de gasit.
Ceva nu este in regula, ori e prea multa lumina parazita ori e clar sfericitate.
In afara de analiza imaginii am mai vazut ceva, la observatiile terestre cu diagonala de 2" sunt prea aproape de capatul focuserului, asta inseamna ca nu o sa pot focusa pe infinit.
Am adus afara si RFT-ul de 120 care stiu ca este ok si am facut comparatie.
Intradevar sunt mai aproape cu 11,7mm de corpul focuserului in cazul lunetei de 80.
Inseamna ca va mai trebui sa tai din tub cel putin 12mm, tocmai bine ca sa scap si de acele gauri de suruburi care acum nu-mi mai folosesc.
Am uitat sa spun ca noul focuser este mai lung cu aproximativ 15-20mm fata de cel original al lunetei, lucru pe care nu l-am luat in seama pana in acest moment.
Deja s-a facut dupa masa si eu inca bajbai prin ceata, sunt dezamagit de comportarea obiectivului, de celula de plastic dar si de faptul ca inca mai am de lucrat la tub sa-l mai scurtez putin.
Vreau sa fac un test pe stea dar azi a fost inorat toata ziua si cred ca la fel va fi si in seara asta.
…………………………………


Pe seara, dupa o pauza bine meritata am vazut ca cerul vrea sa se insenineze.
La ora 9 era complet senin.
Am scos repede montura mica TS-AZ, luneta, diagonala mica pentru a putea ajunge in focus la infinit si din nou ocularele de 17, 9 si respectiv 6mm.
Am tintit pe Altair cu ocularul de 17 dupa care am focusat.
Am observat ca mai am cativa mm pana la capatul focuserului, sper sa-mi ajunga cat sa patrund un pic in intrafocal.
A urmat balansul intrafocus-extrafocus si nedumeririle pe care le aveam de la observatiile pe timp de zi s-au risipit urgent: intrafocal imagine foarte clara si bine definita pe 4 inele de difractie (atat permitea cursa focuserului) iar extrafocal un glob de ceata fara niciun inel definit pe el.
In ocularul de 9mm imagine identica, lucru care m-a facut sa estimez aberatia de sfericitate undeva clar mai sus de L/2, mai sigur poate 1L.
Spre deosebire de obiectivul de 110, la cel de 80 imaginea extrafocala arata clar un glob condensat de ceata pe cand la 110 nu se mai vedea nimic sau aproape nimic, era doar o ceata fina ce cu greu o poti asocia unei figuri de difractie.
Asadar exista sfericitate la greu (subcorectie severa) dar nu atat de multa ca in obiectivul de 110.
In plus pe imaginea intrafocala care se vede clar definita se mai poate observa un astigmatism de toata frumusetea.
Cu putin noroc dar fara certitudine acesta ar putea fi minimizat prin rotirea lentilelor intre ele.
Pe imaginea extrafocala nu am putut distinge astigmatismul nu stiu de ce.
Pentru sfericitate am la dispozitie intervalul de 2,6mm acordat de inelul de spatiere si care imi va ajunge cu prisosinta, totul e sa gasesc o metoda pentru a-l poliza uniform pe tot diametrul lui.
Sper ca obiectivul sa nu mai aiba si alte hibe.
Tin minte ca mi-au trecut prin mana doua obiective de acest fel inainte de a le vinde pe forum, pe unul am reusit sa-l testez iar pe altul nu.
Din cate se vede l-am nimerit tocmai pe ala netestat, asta-i bafta mea, dar poate e mai bine asa decat sa fi incercat altcineva sa-l foloseasca si sa zica ca nu-i bun, m-as fi facut de ras chiar daca nu era vina mea.
Am strans apoi jucariile dupa o zi plina de dezamagiri, o zi in care am lucrat mult dar fara niciun folos si m-am dus la culcare.
Singurul beneficiu al acestei zile e ca stiu acum ce am de facut pe mai departe si ca mai exista inca speranta, nu stiu cata dar mai exista.
…………………………………………

Luni 20 septembrie 2010 am verificat la sugestia lui George daca nu cumva lentila pozitiva e montata invers in celula.
Pentru asta am desfacut din nou obiectivul si am inversat prima lentila.
Testele facute in aceasta configuratie au aratat ca luneta nu mai are un plan focal cert nici la 50x cu ocularul de 17mm si cu atat mai putin la 100x cu ocularul de 9mm.
Imaginea e plina de o ceata alba intensa in ambele cazuri.
In plus, verificand colimarea celulei dupa intoarcerea lentilei am constatat ca reflexiile lentilelor vazute in ocularul Chesire nu mai seamana cu cele de la inceput, nu mai exista doua reflexii de acelasi diametru care trebuie sa se suprapuna ci au marime diferita.
Este bine de retinut acest aspect pentru a putea repera inca din stadiul de aliniere daca ceva a fost montat invers.
Concluzia este ca lentila a fost montata corect de la inceput dar obiectivul in ansamblul lui sufera de aberatie de sfericitate destul de pronuntata.
……………………………………..



Mi-a venit tot astazi o idee.
Inainte de a taia tubul lunetei pentru a ajunge lejer in planul focal si cu diagonala mare trebuie sa vad cum se modifica focala lunetei la actiunea de micsorare/anulare a subcorectiei prin modificarea spatierii.
E posibil ca ea sa cresca putin sau sa scada si nu vreau sa tai nici prea mult din tub si nici sa tai de doua ori pentru acelasi lucru.
Pentru asta trebuie sa fac o simulare in OSLO.
Si mai vreau sa aflu ceva, ce anume a determinat aceasta subcorectie tinand cont ca in mod normal toate lunetele de acest model folosesc spatiatoare egale.
Banuiesc ca modificarea uneia dintre cele doua raze de curbura interna (R2 sau R3) este la baza acestei subcorectii, fenomen depistat oarecum empiric de mine cand am simtit o tendinta cam slaba/firava de "lipire" intre cele doua lentile.
Stiam eu ca treaba asta o sa-mi dea de furca...
…………………………………….


Seara tarziu am tabarat pe calculator, framantam de nerabdare sa aflu ce se intampla.
Am facut intai un proiect care sa se muleze cat mai bine pe datele ce le am la dispozitie: deschidere, focala, tipul sticlelor folosite, grosimea elementelor, latimea spatiatorului si chiar masa lentilelor.
Dupa cum banuiam, prin modificarea razelor interne R2 si/sau R3 sfericitatea fuge imediat de la locul ei.
Pentru cazul subcorectiei care ma intereseaza pe mine am aflat ca aceasta se produce cand R2 scade in modul si/sau cand R3 creste in modul.
Doua simulari pentru cele doua situatii mi-au aratat ca in aceste cazuri sfericitatea poate fi adusa la locul ei prin micsorarea spatierii dintre lentile iar rezultatul e chiar frumos, niciun alt parametru nu se degradeaza.
In plus focala echivalenta scade cu 2-4mm in functie de caz dar back working distance ramane cam acelasi.
Parca mi-a mai revenit putin inima la loc, mai exista speranta si in plus pentru maine am front de lucru, voi taia tubul!
Am terminat simularile tarziu in noapte, a doua zi dimineata iar am sa merg pe pilot automat la serviciu ...
…………………………………….


Marti, 21 septembrie cand m-am intors de la munca am sarit direct pe tubul lunetei si am ras in cel mai scurt timp posibil 14mm din lungime.
Este valoarea pe care o consider a fi minim necesara pentru a ajunge lejer in focus pe infinit cu diagonala mare.
Nu-mi pot permite sa tai mai mult pentru ca tubul asta a fost planificat sa duca viitorul obiectiv de 80 f14, prezentul proiect constituindu-se doar intr-un exercitiu preliminar.
Adevarul este ca-mi doresc un acromat de 80 bun, bun, iar acest exercitiu il consider a fi de o importanta deosebita.
Sa ma intorc din nou la tub, dupa taiere am finisat muchia cu smirghel si apoi am inegrit marginea metalica cu marker permanent.
Restul zilei l-am dedicat cautarii unui material potrivit pentru noul distantier dintre lentile.
In cele din urma am gasit un fel de snur din cauciuc siliconic, destul de tarisor cu un diametru de 2,1mm.
Am sa scad asadar in prima faza spatierea de la 2,6 cat are inelul original la 2-2,1 cat are acest snur.
Sper sa fie suficient dar ca sa aflu raspunsul exact am nevoie de un test pe stea.
Din pacate in aceasta seara nu pot sa-l fac, sunt programat pentru alte activitati casnice, asta e.
……………………………………



Miercuri a fost o zi frumoasa, vantul nu a mai batut ca disperatul asa ca in zilele trecute iar cerul a fost complet senin toata ziua.
Ajuns acasa am scos luneta la aer imreuna cu ocularele deja obisnuite si diagonala mare.
Pana se va lasa seara am timp berechet pentru un test pe timp de zi care nu strica oricum.
Am luat in tinta pilonul meu de antena cu ocularul de 17mm.
Imagine buna, curata, luminoasa, contrast mare.
Cand intru in focus am senzatia unei gropi de potential, asta imi place mereu, un focus ferm.

La 100x cu ocularul de 9mm imaginea ramane buna de data asta, deosebire destul de pronuntata fata de testul trecut.
Contrastul ramane cel de refractor si imaginea e curata fara tenta albicioasa de data trecuta.
Perceptia detaliului imi place si ma uimeste in acelasi timp.
Urc pentru verdictul final la 150x cu ocularul de 6mm.
Imaginea clar mai buna decat data trecuta dar parca ... a ramas usor soft iar detaliul il disting ca printr-un voal foarte fin.
Ceata nu mai percep la ochi dar se simte ca ceva inca mai exista intre mine si tinta.
Un lucru important am invatat de la lunetele ED, atunci cand optica e buna ai senzatia ca intre ochiul tau si subiectul privit nu mai exista nimic, dar NIMIC.
Mi-e usor teama ca noua spatiere nu e suficient de mica si pana pe seara am timp sa pregatesc inca un inel si mai subtire, dar asta numai in caz de nevoie.
Urmatoarea valoare aleasa a fost 1,7mm.
Pana seara inelul de rezerva a fost gata si el.
La ora 9.00 s-a inserat destul de bine si Altair, steaua mea de test a iesit de dupa frunzisul copacilor din fata.
La 50x cu ocularul de 17mm si spatierea de 2,1 intrafocalul se vede tot bine definit iar extrafocalul arata de data asta urmele unor inele de difractie imbracate intr-o ceata destul de consistenta.
Pentru confirmare am recurs la ocularul de 9 si rezultatul a fost acelasi.
Ciudat, aberatia de sfericitate nu s-a corectat nici pe departe dar sesizarea inelelor in extrafocal reprezinta totusi un pas inainte.
Recurg la solutia de urgenta, spatiatorul de 1,7mm si stupoare .........., rezultatul nu e departe de cel obtinut cu spatiatorul de 2,1.
Totusi ceva bun s-a intamplat, inelele intrafocale incep sa se zdrentuiasca iar cele extrafocale se disting acum destul de bine dar sunt inca invaluite in ceata.
Un gand negru ma acapareaza, softul imi spusese ca o deviere a razei centrale de curbura de 1mm poate fi compensata de o scadere a spatierii de 0,7-0,8mm.
Asta inseamna ca devierea e mai mare decat am preconizat la inceput iar sfericitatea mai mare decat am estimat in primul test.
Ma simt oarecum decumpanit, cum e posibila o fuga atat de mare???
La urma urmei nici nu ma intereseaza, tot ce vreau e ca obiectivul asta sa mearga brici si pentru asta trebuie sa reduc sfericitatea la ZERO!
Maine am sa mai fac niste simulari dar acum imi ajunge, nu vreau sa mai aud de nimic.
……………………………………


Joi, 23 septembrie 2010 a fost ziua simularilor.
Am extins aria de investigatie pana la o abatere insumata intre razele de curbura interne de 2mm.
E o situatie neobisnuita, de regula asa ceva nu se poate intampla dar daca tot sunt la simulari hai sa o fac si pe asta.
Unde n-ar da Domnul sa trec macar dincolo pragul subcorectiei si sa ma aflu de partea cealalta, macar as sti domeniul in care pot sa jonglez.
Softul imi spune ca pot anula o astfel de sfericitate cu o scadere de aproximativ 1,4mm a spatierii initiale.
Vreau sa o vad si pe asta!
Si daca totusi nu o sa se intample asa, ce ma fac?
Despre ce altceva ar putea fi vorba?
O presimtire subra isi face loc in mintea mea, la o deviatie mai mare de 2mm intre razele de curbura interne nu mai putem vorbi de design Baker, obiectivul se transforma in Fraunhofer curat.
Nu ar fi nicio nenorocire, rezultatul sa fie bun si obiectivul sa lucreze frumos.
Am un inel spatiator metalic de la alt obiectiv de 80.
Are 1,4mm grosime dar este putin mai mic in diametru decat am eu nevoie.
Nu stiu daca asezat pe lentila nu va produce o spatiere mai mare decat grosimea lui din cauza diametrului mai mic pe care il are.
Am sa vad, sunt hotarat sa-l folosesc pana trec la un inel si mai subtire.
Azi nu am avut timp sa fac teste pe timp de zi, am bantuit prin oras cu alte treburi si am ajuns numai pe seara acasa.
Dupa ce partenera mea de teste si-a facut aparitia pe cer, am scos echipamentul standard la aer.
Ciudat, ciudat, ciudat ... subcorectia e tot acolo, mai mica ce-i drept dar tot prezenta.
Inelele intrafocale sunt pufoase bine acum iar cele din extrafocal se disting mai bine si ele insa sunt invaluite in continuare de ceata.
Chestia asta ma scoate din sarite, nu mai inteleg nimic.
Maine am sa fac un inel mai subtire si poate ajung sa fac si teste pe zi, nu sunt sigur pentru ca iar trebuie sa ajung prin oras.
Poate mai am noroc si de cer senin pe seara, voi vedea.
M-am hotarat la o grosime a inelului de 0,9mm.
……………………………………

Vineri am prins o ferestra libera de timp si am construit noul inel spatiator cu grosimea de 0,8mm.
In momentul in care am vrut sa montez acest nou spatiator pe obiectiv am observat un lucru interesant, lentila pozitiva a obiectivului iesea si intra usor in si din celula dar cea negativa ramanea pe pozitie.
Vrand sa o scot si pe aceasta am observat ca este prinsa oarecum fortat in fasiile de aluminiu montate pentru minimizarea jocului lentilelor in celula.
Am decupat cu un cuter fasiile de la marginea lentilei negative si am inlaturat portiunile care veneau pe grosimea ei.
La o noua incercare am vazut ca lentila negativa intra acum usor dar fara joc.
Ce ciudat, asta inseamna ca interiorul celulei este usor conic, inca una din minunile infaptuite de plasticul contemporan.
Am montat apoi noul inel si deasupra lui lentila pozitiva.
Cand am ajuns acasa in jurul orei 4 am facut repede un test pe timp de zi.
Este zona de timp preferata de mine pentru testul pe zi deoarece soarele lumineaza tinta la care ma uit de undeva din spatele meu.
Nu mai repet ca imaginile de la 50x si 100x aratau bine si aveau groapa de potential in focus.
Atentia mi-am concentrat-o pe imaginea de la 150x care acum era buna cu plan focal ferm, fara defect de culoare si cu un contrast ce parea bun si el.
Oare s-ar putea si mai bine?
Raspunsul cu siguranta mi-l va da testul pe stea.
Am fugit apoi in oras si am revenit in jurul orei 7.
Cum afara inca nu se inserase am mai incercat un test pe zi de data asta tinta nemaifiind iluminata de soare.
Tot la 150x simteam pierderea de lumina dar nivelul de detaliu se incapatana sa se arate in continuare bun si sa creeze o impresie placuta ochiului.
Din momentul asta nu mai am ce reprosa obiectivului.
Pe seara cerul era partial noros dar am prins cateva reprize de senin in directia stelei Altair.
Culmea, testul pe stea imi arata in continuare o subcorectie a sfericitatii, incredibil nu-i asa?
Sa scazi spatierea unui obiectiv de la 2,6mm la 0,8 si inca sa ai subcorectie pe el nu intalnesti la orice pas.
Acum e foarte clar ca sunt posesorul unui obiectiv Fraunhofer 80_900.
Revenind putin la subcorectia observata in aceasta seara pot spune ca nivelul ei este de acum mic, poate chiar acceptabil si bineinteles intalnit in multe obiective cu care m-am intersectat pana acum.
Luminozitatea inelelor intrafocale a scazut mult, semn ca nu se mai concentreaza multa energie acolo.
Inelele au devenit in acelasi timp si mai pufoase, lucru ce le face sa semene mai bine cu cele extrafocale care insa se incapataneaza sa ramana intr-o ceata usoara.
Sunt aproape, asta e sigur!
Sa nu uit, astigmatismul observat la testele trecute a disparut, mai mult ca sigur ca provenea de la lentila negativa care era prea stransa in celula.
Trebuie sa nu uit acest aspect pe viitor.
M-am gandit sa scad spatierea la 0,6mm pentru pasul urmator.
Din pacate vremea pare sa se strice si cred ca voi fi fortat la o pauza mai lunga pana la urmatorul test.
……………………………………..


Sambata, 25 septembrie 2010 nu am facut mare lucru, simteam nevoia unei diversificari, prea m-am ocupat in ultima vreme numai de simulari si teste.
Am hotarat asadar sa-mi trec timpul cu ceva mai simplu, cum ar fi de exemplu fixarea sinei pe tub care acum sta prinsa cu soricei de plastic.
Am coborat la magazinul de jos si am cumparat cu 5 lei doua coliere metalice reglabile de 92-110.
Ca sa nu zgarii vopseaua de pe tub am imbracat portiunea inelelor care venea in contact cu acesta cu varnis termo.
Am strans apoi destul de hotarat ansamblul format din sina si tub cu aceste inele.
Aspectul exterior nu este tocmai de nota 10 dar funcitional e ok.
Am cautat apoi solutii si materiale pentru noul spatiator dintre lentile pe care intentionez sa-l fac de 0,6mm grosime.
La valoarea asta am ajuns la concluzia ca nu se mai justifica folosirea unui inel si in consecinta am sa trec la executia unor spacere montate la 120 grade pe lentila negativa.
Am gasit un material adeziv pe baza de carton cu grosimea de 0,2mm si am suprapus cate 3 fasii pentru fiecare spacer.
Am spalat din nou lentilele care ajunsesera intr-o stare jalnica dupa atatea schimbari de inele si dupa ce operatia a fost finalizata am montat cele 3 spacere pe lentila negativa.
Cu maruntisurile astea a trecut toata ziua.
De teste nici vorba, am avut dreptate, vremea s-a stricat.
………………………………………



Daca tot nu lucrez duminica, macar pot face un bilant.
Am pus asadar pe luneta parasolarul si am facut o evaluare generala a aspectului.
Pare a fi in regula iar luneta in ansamblul ei destul de bine legata.
Am masurat si lungimea totala din capatul parasolarului si pana la baza portocularului: 86cm. Mi se pare rezonabil.
Am pus-o apoi pe cantar si tubul optic impreuna cu sina si inelele urca la exact 2,6 kg iar cu diagonala mare si un ocular standard Plossl ajunge la 3,2 kg. Consider ca este un rezultat bun.
Acum hai sa ma bucur si de rezultatul muncii de peste saptamana.
Urc luneta pe montura si pun diverse oculare, se pare ca noua spatiere ii place si mai mult, parca imaginea e mai buna ca niciodata sau poate doar soarele e acela care ilumineaza convenabil tintele privite.
Imi place!
Nu mai am reprosuri, am vazut azi niste detalii pe care de regula le vad numai cu ED-ul, sunt incantat..
Multa lume se plange de instrumentele mici iar mie au ajuns sa-mi placa, ce aiureala.
Adevarul este ca lunetelor sau reflectoarelor mici nu li se acorda atentie nici macar din partea producatorilor, de aia sunt si ieftine.
Cand cineva priveste printr-o astfel de luneta este ca si cum ar asculta un concert sustinut la instrumente dezacordate, un sentiment dezagreabil ia locul placerii.
Cu putina truda insa exista sanse ca din astfel de ieftinituri sa scoti mici bijuterii si cred ca merita sa faci acest efort. Doamne, ajuta-ma sa am puterea si rabdarea de a duce la final aceasta lucrare...
…………………………………….


Luni, 27 septembrie 2010 pe seara, am asteptat cateva sparturi printre nori ca sa testez comportarea obiectivului cu noua spatiere de 0,6mm.
Ei bine, inca persista urme de subcorectie.
Mi-e greu sa fac o evaluare insa iau hotararea pe moment ca rezultatul mai poate fi ameliorat.
Merg repede in casa, desfac obiectivul de pe tub, scot lentilele si indepartez una din cele trei fasii ale spacerelor astfel incat sa ajung la valoarea de 0,4mm.
Montez totul la loc, pun la repezeala ocularul Chesire sa verific colimarea si fuga repede afara.
Stupoare, cerul se umpluse pana la refuz de nori albi si grosi iar speranta de senin scazuse la zero.
Am mai stat o vreme sa urmaresc evolutia situatiei si apoi am luat hotararea sa aman testul pentru urmatorul cer senin.
O mica trecere in revista a testelor facute pana acum ar suna cam asa: cu spatierea originala venita din fabrica de 2,6mm, apoi cu 2,1mm, 1,7mm, 1,4mm, 0,8mm, 0,6mm, ajungand la momentul de fata la valoarea de 0,4mm.
"Funia se apropie de par", sper ca valoarea ramasa sa fie suficienta pentru corectia integrala a sfericitatii obiectivului.
…………………………………


Marti 28 septembrie am asteptat seara cu luneta pregatita si obiectivul spatiat la 0,4mm.
Cerul in majoritate senin dadea sperante de stabilitate.
Testul imi arata ca persista in continuare aceleasi urme de subcorectie.
Am dus luneta in casa si am repetat operatiunile pe care le facusem si cu o zi inainte doar ca acum am coborat spatierea la 0,2mm.
Din nou afara cu luneta si testul arata ca nu s-au produs modificari vizibile.
Mi-am reamintit atunci simularile facute in OSLO care imi dadeau o variatie mica a sfericitatii atunci cand pasii schimbarii distantei intre lentile erau si ei mici.
Nici o surpriza asadar numai ca sfericitatea cu care a venit din fabrica acest obiectiv s-a dovedit mai mare decat evaluarea initiala pe care am facut-o.
Daca si la 0,2mm persista inca urme de subcorectie e aproape clar ca nu-l voi putea aduce la "zero".
Mai am de facut un singur pas, ultimul de pe lista, cu spacere de 0,1mm montate la marginea lentilei, mai jos nu pot cobora, exista pericolul ca lentilele sa se atinga in zona centrala si asta nu e bine.
S-a facut tarziu, sunt un pic amarat pentru ca speranta mea intr-un obiectiv total neutru din punctul de vedere al sfericitatii s-a cam spulberat.
Merg la culcare.
…………………………………


Miercuri a fost o zi urata de toamna, a plouat toata ziua in reprize si pe seara aproape intruna.
Am spalat din nou obiectivul care se murdarise (iar) de la ultimele schimbari ale spacerelor.
Dupa finalizarea operatiei am lipit distantierele finale de 0,1mm din banda adeziva de aluminiu si am remontat obiectivul in celula lui.
Stiu in momentul asta ca nu voi mai umbla la el, nu mai am pentru ce.
Va fi si un ultim test, asa de verificare si apoi luneta va fi gata de dat in uz, atat s-a putut face in cazul ei.
Comportamentul obiectivului pana in acest moment s-a imbunatatit considerabil as putea spune.
In regim diurn, la inceput, la un grosisment de 100x incepea sa apara ceata data de sfericitate si contrastul era la limita de a fi perceput ca scade.
Acum la final, luneta lucreaza terestru la 150x cu imagine curata, clara, contrast bun si da semne ca poate mai mult.
Din pacate inca nu am ajuns sa-mi cumpar un orto sub 6mm asa ca nu am cum sa verific acest lucru dar nu cred ca ma insel.
Astept un test, sau mai bine zis doua, mi-ar place sa mai verific luneta si terestru sa vad daca nu s-a schimbat nimic in comportamentul ei si as vrea sa o mai vad si pe cer inca odata.
……………………………………


Joi 30 septembrie a fost ziua in care am facut cele doua teste.
Cel terestru m-a incantat teribil, nu am mai vazut demult intr-un instrument o imagine atat de curata si clara sau mai bine zis nu am vazut asa imagine de cand mi-am testat luneta de 60_828.
Sigur instrumentul poate mai mult de 150x, la grosismentul asta inca zburda si nu da niciun semn de oboseala.
Ziua nu a fost foarte luminoasa cerul fiind partial acoperit.
Pe seara insa s-a limpezit mai bine si testele pe Altair dar si pe Tarazed au aratat ca a mai ramas ceva sfericitate in obiectiv.
George mi-a dat ideea sa incerc cu un filtru verde.
Ok, numai ca nu am filtru obisnuit colorat ci unul interferential pe 540nm.
Imaginile intra si extrafocale sunt foarte asemanatoare dar totusi se simte usoara subcorectie.
La nivelul asta obiectivul e bun dar nu perfect.
Am incercat apoi si un filtru contrast booster care in mare mi-a aratat acelasi lucru.
S-a facut tarziu si pe cer au inceput sa se adune norii, trebuie sa ma retrag.
Chiar daca nu am apucat sa pun luneta pe Jupiter sunt sigur ca la 150x nu va intampina nicio problema.
Merg in cele din urma la culcare.
................................................



Vineri 1 octombrie 2010 am vandut luneta asa ca povestea ei se incheie aici.
Mai aveam de facut un ultim pas, sa gasesc o solutie pentru rigidizarea celulei obiectivului pe tub in pozitia de colimare.
Noul proprietar a promis ca o va face in locul meu.
Sper sa-l multumeasca noua luneta.
Eu am ramas cu o experienta pe care o consider utila.







Silviu aka zoth



Editat de mirceapte