Tento 20x60mm si Bizooka, test - 8 si 11 Martie

Sambata 8 Martie a.c. am supus binoclul Tento 20x60mm, reconditionat recent de catre Cristian Catana si stabilizatorul Bizooka, recent modificat, unui test de performanta. Cum vor functiona impreuna ?

- Venus era in faza foarte avansata, se vedea ca o superba si foarte stralucitoare seecera, desasupra orizontului vestic. Conform Sstellarium, Venus era iluminat 9% la momentul observatiei.

Daca as fi comparat Venus cu o barca as fi spus ca prora acesteia, orientata spre Nord, era putin ridicata de valurile eterului cosmic.

Venus, 8 Martie 2025, 17h30min UTC,
Tento 20x60mm si stabilizatorul de binocluri  Bizooka

- La Jupiter se vedea discul, foarte mic dar in mod clar disc - nu punct, cu Europa la Vest, Callisto foarte departe la Est iar Ganymede si Io, apropiati la mica distanta, intre acesta si planeta. Dupa cum se vede si din schita facuta la ocular, distanta dintre cei doi sateliti este aproximativ egala cu diametrul planetei. Am verificat in Stellarium si reprezentarea este corecta, diametrul lui Jupiter era de 38'' iar distanta dintre sateliti de 34'', la momentul observatiei.

Jupiter, 8 Martie 2025, 17h40min UTC, Tento 20x60mm + Bizooka

- In Hyade/ Cr 50 se vedeau prea multe stele ca sa am timp sa le numar ...

- Si Pleiadele/ Cr 42 s-au vazut ca un roi bogat in stele, cu Alcyone/ STFA 8 avand  companionii B si C rezolvati.

- Roiul deschis M44 a fost rezolvat si el intr-un noian de stelute. In mijlocul roiului se vede un asterism in forma de V. In varful asterismului, se vedea steaua ADS 6915, cu primara insotita de doi companioni, adica tripla. Asa si este inclusa de catre Sue French in tabelul pentru constelatia Racul, din cartea ''Celestial Sampler'', pag. 63.

- Rezolvarea dublei Cor Caroli/ STF 1692, cu companionul cu o separatie de 19'', m-a umplut de incantare !

Cor Caroli, 8 Martie 2025, Tento 20x60mm+Bizooka

- Desi asteptata, rezolvarea lui Mizar, vazut impreuna cu Alcor si Sidus Ludovicianum in acelasi camp, a fost o alta imagine foarte frumoasa si asupra careia am revenit staruitor de mai multe ori.

Alcor - Sidus Ludovicianum - Mizar, 8 Martie 2025,
Tento 20x60mm + Bizooka

- In zona constelatiei Auriga staruia o pacla, M36 a fost la limita vizibilitatii iar M37 si M38 nu s-au vazut.

- In Orion, in zona ''sabiei'', am observat stelele Theta 1, cu nebuloasa M42 in jurul ei si Theta 2, avand pe 42 Ori si 45 Ori, la Nord de ele si iota Ori cu STF 747, cu separatie imensa de 224'', la Sud de ele.

O intrebare retorica am pentru povestitorii de mituri (si la care nu astept raspuns): ce fel de vanator a fost Orion daca avea ... sabie !? 

Orion, zona ''sabiei'', Tento 20x60mm + Bizooka 20x60mm

Marti 11 Martie a.c. cerul a fost partial noros si paclos. Am hoinarit din nou printre constelatii cu binoclul Tento 20x60mm, pus pe stabilizatorul Bizooka, in pauzele dintre nori.

- Pe Luna se vedeau mult prea multe detalii pentru a putea fi descrise aici. Chiar si la o privire fugitiva, imi furau privirea Oceanum Procellarum, Mare Crisium, Mare Imbrium, Mare Humorum si oastea ''infinita'' de cratere, incepand cu Tycho, Copernic, Aristarch si multe, multe altele.

Pun mai jos harta simplificata a Lunii, din ''romanul astronomic'' ''Un roman in Luna'' a lui Henric Stahl, Editura Cugetarea, editia II-a, Bucuresti, 1925, ilustratii de Stoica si Murnu, disponibil prin www.digibuc.ro.

Harta Lunii din romanul
''Un roman in Luna'' de Henric Stahl

-La Jupiter, Callisto incadra discul la mare distanta la Est si Io, la doar un diametru jovian distanta la Vest.

- Am rezolvat din nou dubla Cor Caroli, steaua multipla Alcor- Mizar si Miu Boo ca dubla.

- Am admirat culoarea aurie-solara a lui Arcturus. Capella am vazut-o de culoare alba cu foarte usoara nuanta de galben-pai. Pollux era de un alb pastelat, un fel de crem foarte luminos  iar Spica era alba, cu usoare licariri albastrii. Procyon era de un alb si mai luminos dar nici una dintre aceste stele albe nu are o culoare alba atat de pura precum Castor. Am incheiat paletarea culorilor astrale cu Marte, stralucind intr-o combinatie de oranj cu rosu lutos.

Testarea combinatiei binoclu Tento 20x60mm cu stabilizatorul Bizooka mi-a demonstrat buna functionare a ansamblului care retina inca o mare parte a  maniabilitatii binoclului dar prin stabilizarea oferita, o rezolutie incomparabil mai mare fata de utilizarea din mana. De fapt, un binoclu 20x nu este utilizabil daca nu este pus pe o montura. Montura insa reduce considerabil maniabilitatea binoclurilor. Stabilizatorul Bizooka este un bun compromis tehnic care pune in valoare avantajele optice ( 20x) prin reducerea  dezavantajelor mecanice ( stabilizarea).

Testare Bizooka II, Sambata 1 Martie

Bizooka II

Candva, cu vreo cinsprezece ani in urma, poate si mai bine, am fost sedus de ideea lui Alan MacRoberts de a stabiliza binoclurile cu un dispozitiv ''de umar'', usor de construit acasa, folosind in principal lemn si cateva organe de asamblare.

Primul asemenea dispozitiv construit la noi ( dupa stiinta mea ) a fost cel al prietenului meu Csillag Attila. Am discutat despre diferitele monturi pentru binocluri pe forumul https://www.astronomy.ro/forum/ si, curand, au fost construite si alte exemplare. Printre care si stabilizatorul meu pe care l-am botezat BIZOOKA. Puteti afla mai multe detalii aici:

Bizooka

Multa vreme, linkul catre acest articol a fost disponibil pe situl ''Sky and Telescope'', asa cum este si corect, deoarece am preluat ideea de la ei.

In timpul folosirii stabilizatorului s-a manifestat insa principalul punct slab al solutiei constructive. Nu ma refer aici la miscarile de respiratie involuntare care se reflecta in miscari de frecventa scazuta a imaginii binoclurilor. Necazul principal era pierderea reglajului placii veticale pe care se afla binoclul. Fenomenul era cauzat de slabirea strangerii celor doua suruburi de lemn care articuleaza placa verticala cu rama stabilizatorului. Cele doua holz-suruburi pur si simplu se desurubau, jocul dintre placa verticala si cadru devenea prea mare , frecarea prea mica iar binoclurile se dezechilibrau.

Solutia pe care am gasit-o este inlocuirea celor doua holz-suruburi cu o tija filetata care strapunge lateralele cadrului si placa verticala. Tija filetata formeaza asadar un ax unitar. Prevazuta cu piulite cu auto-blocare si saibe de teflon, presiunea cadrului asupra placii verticale poate fi reglata in limite largi. Nu mai apare desurubarea iar reglarea frecarii dintre componente se pastreaza. Binoclul devine astfel stabil, stabilizatorul isi pastreaza pozitia reglata a placii. Exact dupa ''cum vor muschii mei'' !

Sambata 1 Martie a.c., cerul a fost noros dupa lasarea noptii. Printre sparturile dintre nori, sau chiar prin norii subtiri, se vedeau cateva astre foarte luminoase. Vederea lor m-a incantat deoarece era suficient ca sa testez noua jucarie. Ma rog, noua varianta de jucarie.

Onoarea de a testa stabilizatorul modificat a revenit binoclului Fujinon Mariner 7x50mm care este acum cel mai vechi binoclu al meu. Sakura a plecat la un prieten.

Obiectele observate au fost Marte, Castor si Pollux in constelatia Gemenii.

In Orion am putut observa cele trei stele numite ''Cei trei crai'' de catre stramosii nostri sau ''Centura lui Orion'' cum zic astronomii, dimpreuna cu Sigma Ori.

Un vanator de nebuloase, ( cum suntem cam toti, nu-i asa ? ) va recunoaste si in vis stelele 42 Ori-45 Ori si Theta 1 Ori -Theta 2 Ori. M-a impresionat faptul ca, in ciuda norilor subtiri, binoclul Fujinon  a prezentat clar nebulozitate in jurul stelelor Theta !

Jupiter se vedea ca o stea grasa, fara sateliti insa. 

Sirius si Capella straluceau ca stele singuratice, fara alai. Imi place intr-un mod ciudat sa admir aceste stele atunci cand se vad prin nori. Stralucind intr-un contrast indescriptibil cu norii plumburii, abia atunci se vede cu adevarat cat de luminoase sunt iar gandul zboara spre scara uriasa si atat de violenta la care are loc fuziunea lor temonucleara ! Totusi stabila de-a lungul erelor fara numar ...

Dar ''naravul din fire nu are lecuire'' ... Daca ''astronomu' mami'' sufera de obsesia ''dipscai'' musai trebuie sa zareasca ceva minunatii din Universul sideral. Mda, apartin tagmei, nu ma pot sustrage. In aceasta seara a trebuit sa ma multumesc cu roiul deschis Collinder 285. Acest roi stelar deschis a fost descoperit in 1869 de catre scriitorul de astronomie populara Richard Proctor. 

Richard Proctor,
sursa Wikipedia

Mai prozaic, noi numim acest roi drept Ursa Mare, de fapt doar asterismul ei principal: Epsilon, Beta, Gamma, Delta si Zeta UMa. Alfa UMa si Eta UMa fac parte din asterismul constelatiei dar din Cr 285 nu fac parte. Si pe acestea le-am vazut la aceasta testare a lui Bizooka II. 

Din Cr 285 fac parte multe alte stele precum 37, 78 si 80 UMa, Alfa CrB, Beta Aur, Zeta Boo si multe altele de pe intreg cerul. Atasez o schita cu cateva din stelele din Ursa Mare care alcatuiesc ''centrul'' roiului Cr 285.

Cu observarea dublei Alcor-Mizar, cu o separatie matusalemica, am incheiat acest test.

Concluzia testului, conform notei din jurnalul de observatii: '' ...modificarile ( aduse la Bizooka) au reusit, stabilizatorul pastreaza unghiurile conform reglajelor. Manerul este mai ergonomic. Suportul de binoclu si surubul de 1/4'' asigura rigiditate, binoclul nu vibreaza.OK! ''

Constelatia Ursa Mare, conform hartii UAI,
 cu evidentierea stelelor principale din roiul Cr 285 

Omologare stabilizator Bizooka II - Duminica, 2 Martie a.c.

M81/ Galaxia lui Bode si M82/ Galaxia Trabucul

Asadar, Sambata 1 Martie a.c. am verificat functionalitatea stabilizatorului de binocluri Bizooka II. Concluzia pe care am tras-o a fost foarte optimista si prin ea ma felicitam pentru reusita solutiei constructive, indeosebi din punct de vedere mecanic. Pana acum, am efectuat observatii cu binoclul Tento 20x60mm  montat pe ''Parghia binoculara''. Care vor fi insa adevaratele rezultate observationale la folosirea lui Tento pe stabilizatorul Bizooka II? 

Aceasta am aflta-o Duminica 2 Martie cand cerul a fost mult mai cooperant. Observatii cu binoclul Tento 20x60mm, montat pe stabilizatorul Bizooka II:

- Luna a fost primul obiect al serii de observatii. Era in faza de 10 --11 %, partea iluminata forma o secera foarte subtire in care se vedeau detalii ale reliefului selenar. Restul discului selenar era inca in noapte dar una translucida datorita fenomenului de ''lumina cenusie''. Aceasta era foarte intensa, permitand vederea marilor forme de relief precum Oceanum Procellarum, Mare Imbrium, Mare Nubium si Mare Humorum. Dar se vedeau si forme de relief mult mai delicate precum craterul Copernic sau Tycho. Nefiind un cunoscator al Selenografiei, stiinta mea lunatica s-a cam terminat aici ...

- La Jupiter am vazut, in jurul orei 20:00 TLR, in primul rand, discul. Nu o stea mare si grasuta, nici vreun disculet miniatural ca in alte binocluri ci ditamai DISCUL. Din pacate, fara vreo banda joviana. La Vest se vedea satelitul Ganymede iar la Est se vedea , dupa cum am notat in jurnal: ''2 sat/ E''. Acum la prelucrarea observatiei, aflu ca intradevar, departe la Est se vedea Callisto dar mai aproape de Jupiter se vedea, nu un alt satelit ci Europa si Io aflati la distanta de ordinul a 16'', vizibili prin binoclu ca un singur ''punct'' luminos. De aceea este bine ca ''omuletul astronomic'' sa aiba la indemana, in acelasi timp, si binoclu bun dar si telescop bun.

- In Orion am  rezolvat Mintaka al carui companion se vedea larg rezolvat la N-NV de primara.

Mintaka / Delta Ori / STFA 14 AC

- Sigma Ori a fost rezolvata ca dubla, cu companionul la NE iar STF 761 a fost rezolvata ca dubla.

Sigma Ori/ STF 762 AB,E

- Langa Iota Ori, STF 747 a fost larg rezolvata iar in roiul Cr 69 am numarat 11 stele.

- In zona ''sabiei lui Orion'', se vedeau Theta 1 ca tripla , Theta 2 , 42 Ori si 45 Ori. In jurul lui Theta 1 si spre Theta 2 se vedea bine,cu vedere directa, nebuloasa M42.

M42, Theta 1 Ori/ STF 748 AC/AD, Theta 2 Ori, 42 Ori, 45 Ori

- Roiul Cr 65 este prea mare pentru Tento 20x, l-am parcurs ''din doua prinderi'' iar privirea mi-a fost atrasa de 119 Tau, mai cunoscuta ca ''Ruby Star'', o giganta rosie de magnitudinea  4,3. 

Conform articolului lui Abdul Ahad, publicat in J.B.A.A. nr. I / 2009, pag. 50, ''Ruby Star'' este a doua stea ca luminozitate, printre gigantele rosii vizibile cu ochiul liber. 119 Tau este depasita  numai de catre Miu Cephei, de magnitudinea 4,2, celebra ''Garnet Star''/ ''Steaua de rubin''   a lui William Herschel. Atat Garnet Star cat si Ruby Star sunt stele variabile.

- Am admirat din nou zona lui Aldebaran in Hyade/ Collinder 50 unde se vedea o adevarata cascada de duble : Theta 1 -Theta 2 , Sigma 1- Sigma 2, Delta 1- Delta 2 si multe alte stele si stelute. Un spectacol ceresc inca nou chiar si la a o mia vizionare. Mi-am luat abonament pentru toate stagiunile !

- De la Aldebaran, peste cinci stele, este roiul NGC 1647 unde am zarit, cu greu pe cerul de oras, cinci - sase stele.

- In roiul M35 din Gemenii se vedeau sase-sapte stele dar si o slaba ceata luminoasa.

- M45/ Pleiadele sau Collinder 42, sunt splendide cu doi dintre companionii lui Alcyone separati dar slab luminosi.

Alcyone / STFA 8 AB/ AC

- In roiul M47 s-au vazut bine sapte- opt stele cu multe altele, mai slab luminoase, abia zarite si ceata luminoasa.

- Roiul M46 a fost vizibil ... asa de parca n-ar fi fost ... ''visul unei nopti de iarna''. Ceva, ceva se zarea, o ceata fantomatica dar numai cu vedere periferica si, chiar si cu aceea, la limita.

- Roiul M41 a fost mai darnic si, in ciuda altitudinii foarte mici - zarit razant peste acoperisuri - totusi a prezentat vrea zece stele si ceva ceata luminoasa de stele nerezolvate.

- Revenind la altitudini mai inalte in Auriga, am inceput cu roiul M38 care nu pretinde ochelari de sudura contra orbirii nici in telescoape mult mai mari. Dar in Tento 20x, M38 s-a vazut ''bine'', ca o ceata luminoasa slaba dar vizibila cu vedere directa. M37 a prezentat numai ceata luminoasa dar foarte bine vizibila, mai slab luminoasa in M36 dar acolo se vedeau si cinci -sase stele rezolvate.

- Trecusera deja doua ore de la inceperea observatiei. Am revenit la Jupiter unde, cei doi sateliti care s-au vazut contopiti, Europa si Io, au devenit vizibili, fiind rezolvati ca o ''stea dubla'' cu separatia de 20''. 

Jupiter si satelitii galileeni

- Revenind in Universul Sideral, am numarat in M44 cel putin 20 -25 de stele. In M67 abia se zareau cateva stelute, greu de localizat si ceata luminoasa slaba.

- O placuta surpriza a fost rezolvarea stelei duble Iota Cnc cu separatia de 31'' si cu primara galben-pai.

Atunci inca nu stiam ca ma asteapta suprize inca si mai mari ...

Iota Cnc

- Una dintre cele mai ciudate stele duble pe care le poate vedea ''omuletul astronomic'' este STT 9001. Este vorba despre dubla optica formata de catre nebuloasa planetara NGC 2392 / Eskimo Nebula cu steaua HIP 36369, de magnitudinea 10,5, aflata la 99'' separatie, in acelasi camp vizual. In binoclu, conform notitelor mele  se vedea :  '' ... stea dubla, la verticala, cu planetara ''jos'', adica la Sud? ". StelleDoppie ne spune ca nu, am identificat taman invers. Planetara, considerata drept companion, se afla la unghiul de pozitie 3 grade, adica la Nord. Dar orientarea notata ''la verticala'' a unghiului de pozitie este corecta deci sunt convins ca am zarit planetara Eskimo cu binoclul Tento. 

- Am mai observat in Monoceros (fara sa notez detalii) roiurile NGC 2264/ Christmas Tree Cluster,  NGC 2244/ Rosette Cluster si M50/ Heart Cluster.

- In roiul M48 din obscura constelatie Hydra, am vazut ''multe'' stelute slabe cu vederea periferica.

- Ajunsesem din nou spre orizonturile sudice ostile. Am revenit la altitudini mai favorabile si am rezolvat Cor Caroli cu separatia de 19''. Bum, bam, bing ! Artificii si sampanie !!! 

- La Zeta UMa am rezolvat si separat Mizar de 15'', acompaniat de Alcor si Sidus Ludovicianum.

- In roiul Mel 111, prea mare pentru acest intrument, am rezolvat larg dubla 17 Com. Tinta ar fi fost 12 Com dar am ratat-o ... je ne sais pas purquoi ... nici la Kappa Boo nu m-am descurcat mai bine ....

- Roiul stelar sferic M3 a fost vizibil cu vederea directa.

- Dar imi era deja frig, foarte frig, venise vremea sa ma opresc. 

Am luat hotararea ''eroica'' de a mai sarja odata, fie ce-o fi !!!

 Si cu aer de mare gambler, mi-am pus toate sansele pe numarul 81. Da, 81 sa fie. Galaxia M81 adica, din Ursa Mare, obiectul preferat al colegului meu de astroclub si prietenului Ionel Lupulesc. Si, ce sa vezi, dupa cum se vede in desenul observatiei, mi-a iesit numarul castigator. Galaxia M81/ Glalaxia lui Bode, se vedea ca un puf foarte delicat de lumina, formand varful unui asterism triunghiular cu doua stele de magnitudinea 9. Dupa inca vreo zece minute de cercetare, cu consultarea atlasului Taki si de panda atenta, am zarit, la limita si galaxia M82. Doua stele de magnitudinea 8 il orienteaza pe cautatorul de comori galactice direct spre galaxia Trabuc.

Cu aceste doua galaxii, aflate la douasprezece milioane de ani-lumina distanta, am incheiat sesiunea de omologare a tandemului ( binoclu Tento 20x60mm+ stabilizator Bizooka II). Multimea de obiecte observate si finetea detaliilor pledeaza de la sine. Acest tandem este foarte capabil, placut de folosit, usor si maniabil. La finalul observatiei, in loc sa bajbai vreo jumatate de ora cu tuburi optice, oculare, cautatoare, baterii si monturi, pungi si capace, doar desfac un singur surub de 1/4'' pentru eliberarea binoclului, pun Bizooka in atelier, iau sub brat jurnalul de observatii ( in timp ce strang la piept comoara de binoclu ) si ma pot retrage la caldurica in Hobbiton. Ceea ce am si facut, bucuros, multumit si recunoscator !

Galaxiile M81 si M82, observate prin binoclul Tento 20x60mm, 

montat pe stabilizatorul Bizooka II

Image stabilizer for binoculars ala Alan MacRoberts

I'm an amateur astronomer since I know about.

I got my first binoculars  only  in the summer of 1999 at Methuselah's age of 45.

This was a  10x50mm Tasco binocular of doubtful quality which  shortly after was replaced by a 7x50mm  Fujinon Mariner binocular of excellent quality .

Since then I always had at least a pair of binoculars.

For the amateur astronomer who begins to observe the sky with the naked eyes , binoculars are great tools because they extends in a great way the innate vision.

You just take your binoculars  to a corner away from artificial lighting. 
The simple gesture of rising your binoculars up to the starry sky, seems to be a sign of recognition, or a  very powerful secret password entered in the  ancient mechanism of the world.
Suddenly the cover of the daily cellar disappear and the panorama of the Universe  unfolds before your eyes.
You feel the heavenly scent of Queen of Night flowers, you hear in your ears the distant barking of dogs , but your look has already

took you over there. At the same time you here  and beyond .

But  the  mobility of  binoculars is followed by their largest, maybe the only, disadvantage: shaking images induced by the weakness of our body.

By 2007 or 2008, I found on the site of  ''Sky&Telescope'' magazine an article which presents the solution found by  Alan M. MacRoberts to stabilize the binoculars.

His ''image stabilization device'' is simple and inexpensive, is made of wood and some screws and by using hand tools within everyone's reach.

You find the entire article at the link below :

http://www.skyandtelescope.com/astronomy-equipment/image-stabilize-your-binoculars/

I become interested and started thinking about the little project of building such a device.

The first amateur convinced by this  idea was my friend Csillag Attila from Arad, whose version of a stabilization device is shown below.

MacRoberts image stabilizer with a ''Sakura'' 9x60mm binocular, built by Csillag Attila in Arad

Soon ,Serban ,a student in Deva , built a device that belongs to this category, even if it failed to ensure all degrees of freedom of the  MacRoberts's  image stabilizing device.

Image stabilizer built by Serban ,student in Deva

Dan Vasiliu in Bucharest made a collapsible version of the  MacRoberts device, using components from a discarded tripod . Dan's collapsible version  is very suitable

for  amateur astronomers living in big cities and who have to travel a distance to their

place of observation.

Moreover,''the  shoulder mount for binoculars'' of Dan Vasiliu is part of a kit called

''the  minimum setup for observations''  which includes: binoculars, shoulder mount, a

compass, a star map and a flashlight with red light.

Shoulder mount for binoculars, built by Dan Vasiliu, Bucharest

Dan Vasiliu testing his shoulder mount for binoculars

''Minimum  Setup for Observations'' according to Dan Vasiliu: binoculars, shoulder mount collapsed, compass, star map and flashlight with the red light

A beautiful version of the MacRoberts device was made by Dan  Nicolcioiu aka

ZENDOW. 

The MacRoberts device nicknamed Li-zooka, built by ZENDOW  in Targu-Jiu, wearing his Revue 10x50mm binoculars

Tavi Blagoi aka Erwin is my friend and felow member  on www.astronomy.ro’’ forum and on ''60mmtelescopeclub'' Yahoo group.

Next day I posted this article ,Tavi let me know about his version of a MacRoberts image stabilizer made of Aluminium profiles.The counterweight is a piece of door frame filled with sand.

Tavi's device have shoulder cushions and is a work under development,in the future he intend to add a swivel.

Aluminium image stabilizer built by  Erwin / Tavi in Timisoara

10x50mm binocular on Tavi's Aluminium device ,notice the shoulder cushions

Sand filled counterweight of Tavi's device

Below I present some pictures of my MacRoberts  image stabilizer ,nicknamed Bizooka ,on which I can mount three of my binoculars.

Myself, my MacRoberts image stabilizer holding the 7x50mm Fujinon Mariner binocular

My  10x50mm  Baigish binocular mounted on the device

Details of the Fujinon Mariner 7x50mm binocular  on the ''Bizooka'' device

Overal Imperial dimensions  of the frame of my device are: 1.6’’x 9’’x 42’’.

Sides are made of laminated plywood  12.7 mm / ½ ‘’ thick and the two spacers at the ends are made 30x40mm or 1.2 ‘’ x 1.6’’ solid wood.

Pivot plate of solid wood has dimensions of :30x150x205mm or 1.2’’x 6’’x8’’.

The arm supporting the  binoculars is 3mm/ 0.8’’  thick , made of a sandwich of two layers of 1.5mm /  1/16 ‘’ steel sheet.

The hole for the 1/4 inch screw holding the binoculars to the steel arm at their hinge, is  located at a heigh of 225mm or 9 ‘’ from the bottom of the frame.

The handle of the swive plate is made of 12.7 mm or ½ ‘’ plywood.

Here are the results of the  testing of my ''Bizooka''/MacRoberts  device  on May 13, 2011:

,, Last night until from 23:30 to 1:00 I  tested the functionality of my MacRoberts image stabilizing device.

On average each binocular was used approx. half an hour.I observed in the same order, with each pair of binoculars , star fields of Gemini, Leo,Virgo, Ursa Major, Coma Berenice but also the Moon,Saturn, Lyra , Cygnus and Scorpio, Libra and Serpens  Caput.

Of the  Deep-Sky objects  I observed Mel111 , M13, M92, M57 and Stock1.

The order of using the binoculars was: Fujinon Mariner 7x50mm,  Sakura 9x60mm and  Baighish 10x50mm.

The device performed well with all three binoculars.The Sakura 9x60mm binocular is just the weight limit for objects near the horizon,  probably I have to add a few hefty screws  to the counterweight to compensate for this configuration / situation.

After more than an hour and a half of varied observations  with  binoculars mounted on the device, I returned to normal observation with handheld instruments: horror!

It is as if you swap the first class armchair on a high speed ''Intercity'' train for a ride on the buffers of the same train.

Great surprise, and actually a double one,  came from observing the double stars .

Last year, when I managed to resolve in binoculars the double stars 16 - 17 Dragon and   Nu Dragon , Zeta Lyrae, 61 Cygni or Albireo,I had to sit on a chair, and, excepting the first two mentioned stars of Draco, all the rest of stars had to be near the  meridian.

During this testing of my  MacRoberts device, although Lyra and Cygnus were at 30-50 degrees altitude, all the stars like Zeta Lyrae,61 Cyg or Beta Cyg have been resolved in all binoculars. Wider  stars like Alcor-Mizar, Epsilon Lyrae or Zubenelgenubi in Libra are too easy to be split to be added here. ''

If you access the original article by Alan MacRoberts on the ''SkyandTelescope'' site and you take the time to read the comments, you will find my comment in which I proposed the nick-name of  "bizooka''  for this device.

The equation is:           Binocular+ Bazooka =Bizooka

I 'm sure  after you build such a device, you will join me saying: '' Thank you Alan MacRoberts'' !

                                                  BIZOOKA FOR EVER!

Mircea

Delirium ZUGRAVITUM - recapitulare observationala

Telescop Newton D = 160mm construit de William Heschel pentru abatele Jean Fabarel din Dijon
sursa: gallica

Nu m-am lenevit prea tare si nici nu am abandonat observatiile astronomice. Dar sunt prins intr-o criza puternica de ''delirium zugravitum'' si nu am timp si nici conditii pentru meditatie si scris.

Am povestit in ''Nu-mi pare bine ca am luat tzeapa'' cum am observat noua galaxii din Lista Herschel 400 dar numai una a fost ''noutate''. Am recidivat si Joi, 1 Mai, am observat din nou obiecte Herschel cu dobsonianul ''Grond''  D= 250mm F/ 4.8. 

Pentru incalzire, am reobservat M65 si M66, bine vizibile cu vederea directa. NGC 3628, numita si galaxia ''Hamburger'', se vedea doar cu vederea periferica.

Am continuat cu M104, galaxia ''Sombrero'', care s-a vazut ovala, mare si luminoasa.

Apoi am observat NGC 4346, NGC 4753, NGC 4527, NGC 4536, NGC 4643 si NGC 4900. Galaxia NGC 4665  a fost reobservarea unui obiect vazut intai pe 29 Aprilie.

Vineri 9 Mai am continuat Cruciada Herschel 400 cu acelasi telescop ''Grond''. 

Am centrat cautatoarele pe Alpha UMa/ Bu 1077 AC iar pentru ''incalzire'', m-am distrat reobservand superbele galaxii M81/ ''galaxia lui Bode'' si M82/ galaxia ''Trabuc''. A fost vizibila si galaxia NGC 3077, ''galaxia lui Garland'', slab luminoasa. Langa NGC 3077 am rezolvat la 67x steaua dubla STF 1400 cu separatia de 3,6''.

Din Lista H400, am reusit sa observ in Ursa Mare galaxiile NGC 2787 ( cu schita ), NGC 2768 si NGC 2950. 

Am incheiat cu reobservarea nebuloasei planetare NGC 6543/ ''Cat's Eye'' Nebula. Un alt obiect al Listei Herschel400, observat de mine pentru prima data pe 28 Mai 2016 cu telescopul Hinds D= 158mm. Cotrobaind de zor prin scrierile lui Camille Flammarion, am dat peste afirmatia lui ca uneori reusea sa vada steaua centrala a acestei nebuloase, alteori nu. Afirmatia m-a intrigat deoarece se suprapune cu ''amintirile mele astronomice'' legate de aceasta nebuloasa. Daca uneori am vazut steaua centrala HD164963 cu apertura de 158mm, alteori aceasta stea nu s-a vazut cu apertura de 200mm, ba chiar nici cu cea de 250mm. Asa a fost pe 9 Mai.

Intelepciunea actuala considera ca HD164963 este o stea Wolf-Rayet de magnitudinea 11,4. Flammarion credea ca aceasta stea este variabila. Eu inclin sa fiu de acord cu el. 

De ce exista aceste variatii mari in vizibilitatea stelei ? 

Prin observatiile de mai sus din 1 Mai si 9 Mai, am avansat la un total de 236 obiecte in Lista Herschel 400.

Pentru culoare istorica, daca tot l-am pomenit des pe William Herschel, atasez poza unui telescop Newton cu apertura D= 160mm si focala de 7 picioare, construit de el  pentru abatele Jean Fabarel din Dijon. Telescopul a fost livrat la 16 August 1789. Este unul dintre telescoapele ''Uranus'', adica asemanator celui folosit de Herschel la descoperirea lui Uranus.

Sambata 10 Mai , desi eram frant de oboseala, am profitat de cerul senin si am facut observatii cu dobul de 250mm. Aveam de testat si un nou accesoriu si anume un cautator cu punct rosu / RDF de la Baader. Am reglat acest cautator si RACI 8x50mm pe Algieba/ Gamma Leo si pe Arcturus.

Apoi am facut un desen al galaxiei NGC 2903 din Leo, asa cum am vazut-o la 171x.

Galaxia NGC 5005 din Canis Venaticorum s-a vazut ca obiect cetos, oval, cu alungire pronuntata de cel putin 1/2 si cu centrul brusc mai luminos fata de restul galaxiei.

M3 a fost partial rezolvat in halou si se vedea foarte granulat in rest. La fel s-au vazut si M5, M13 si M92.

Am rezolvat si separat stelele duble Chi UMa, Nu UMa, Rho Her precum si dubla subarc Eta CrB.

Marti 20 Mai cerul sudic a fost complet innorat, nu am putut observa dublele din Libra pentru Proiectul ISWATIT. Am folosit totusi dobsonianul ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6.9 la observarea obiectelor de mai jos:

Epsilon 1-2 Lyr rezolvata si separat in cinci componente : A,B,C,D,I. La 216x se vedeau cu vederea periferica si stelele E si F.

Am rezolvat si separat : Nu Dra , Mu Dra, 16-17 Dra ca tripla, Sigma CrB, Nu CrB ca ''dubla - dubla'', Rho Her + STT 329, Mu Boo ca tripla - o imagine perfecta , ''de manual'', STF 2181, STT 157, Delta Her, Izar/ Epsilon Boo cu superb contrast de culoare si imagini de difractie perfecte.

Langa M13 am rezolvat si separat STF 2104 si STF 2101, mai greu de separat din cauza companionului slab luminos. Roiul M13 a prezentat multe stele rezolvate la 216x.

Cautatorul RDF Baader functioneaza foarte bine, imi este de ajutor.

Joi 22 Mai am observat cu binoclul Tento 20x60mm, montat pe stabilizatorul Bizooka. Am rezolvat dublele Zeta Lyr, Delta Lyr dar si trei stele din roiul deschis Steph 1, Beta Lyr ( rezolvata greu), Beta Cyg/ Albireo - frumoasa ca intotdeauna, 16 Cyg + Theta Cyg, Omicron Cyg ca tripla, Omega 2 Cyg, Nu Dra, Mu Dra, Psi Dra, Alcor - Mizar cu Sidera Ludovicea, Bu 1077 AC, Cor Caroli,  Alpha Lib, Beta Sco - rezolvata cu mare dificultate si Nu Sco ca dubla.

Obiecte de cer profund: M57 vizibila numai cu vederea periferica, M29 ca obiect cetos, nerezolvat, Mel 111 cu dubla 17 Com, M94, M3, M53, M13, M92, IC 4665 - rezolvata, M10, M12.

Am admirat, fara fotometrie vizuala, giganta rosie variabila Mu Cep alias Garnet Star.

Vineri 30 Mai am comparat pe dobsonianul Grond D= 250mm, noul ocular Lacerta UFF 25mm cu XCel 25mm. Intai am verificat si ajustat cautatoarele pe Alcor - Mizar.

Apoi am reobservat galaxiile M 94 , M51 - NGC 5194, M63 si NGC 4490 / galaxia Cocoon.

Ocularul Lacerta UFF 25mm are un comportament optic asemenator cu cel al ocularului XCel 25mm. Fondul cerului pare mai intunecat pe 50% din zona centrala decat in XCel 25. In schimb, XCel25mm are o mai buna corectie a aberatiilor extra-axiale, lucru vizibil mai ales la observarea stelelor slabe vazute in acelasi camp cu galaxiile enumerate. Ocularul Lacerta UFF pare inrudit in comportament cu ocularele Plossl in timp ce XCel 25mm arata ''gene'' de ortoscopicitate. Aceste diferente sunt insa ''de ultima instanta'', se vad la o examinare atenta. Per ansamblu, cele doua oculare au asemenari mult mai puternice decat diferentele. Raportul F/4,8 al dobsonianului de 250mm nu face favoruri nici unui ocular. Sunt convins ca la raporturi focale mai prietenoase, de al F/6 incolo, UFF se va comporta mai bine.

Galaxia M101 a fost vizibila prin ocularul XCel25mm si numai cu vedere periferica. Nici Lacerta UFF 25mm si nici Svbony zoom 7-21mm, setat la 21mm, nu au detectat-o. Cu vedere directa, M101 s-a vazut extrem de slab luminoasa numai la setarea de 18mm a ocularului zoom, adica la 67x. 

Pentru mariri mari am folosit ''Bateria planetara'' cu focale de la 5mm la 2,5mm.

Cu ocularele planetare,folosind mariri de 375x/ 3,2mm si 480x/ 2,5mm am rezolvat si separat dublele:

Delta Cyg, STT 525 ca tripla - dificila de rezolvat din locatia mea in majoritatea timpului, Izar/ Epsilon Boo la care s-a vazut contrast de culoare dar sters, Epsilon 1-2 Lyr separata in opt stele componente : A,B,C,D,I,E,F. Companionul G s-a zarit mai degraba cu vederea periferica.

Am rezolvat si separat si doua stele subarc: STT 295 din UMa si Eta CrB ( din nou ... asta e ... e favorita mea ).

Am incheiat, notand cu placere, rezolvarea  la 48x, de catre ocularele de 25mm, a stelelor din haloul roiului sferic M13. 

Sambata 31 Mai am reluat Cruciada Herschel 400 cu dobsonianul de 250mm.

Am cautat si observat, la Nord de o steluta, galaxia M88. In cautarea ei am observat dubla STF 1678 cu separatia de 38''. Pornind de la aceasta galaxie, a fost usor sa gasesc si sa observ galaxia NGC 4419 ca obiect cetos, slab luminos, fara centru luminos, cu margini neclare care se pierd in fondul cerului, de forma usor ovala, alungita pe directia SSE -NNV. 

Aceasta este singura noua achizitie herscheliana de aseara. Luna ilumina destul de puternic cerul si ''eterna'' pacla. Am ajuns deci cu contorul H400 la cifra 237.

 Am reobservat, cu foarte mare dificultate, NGC 4459  in Coma Berenices. 

Tot in Coma am reobservat NGC 4565 / galaxia Needle ( travesand campul vizual ca o lance mai degraba decat ca un ac ) si NGC 4725. Ultima se afla nu departe, spre Est, de ''Acul''.