Acrobatii joviene - Vineri 25 Aprilie

Jupiter, 25 Aprilie 2025, 19:20 UTC,
Dialyt 25x56mm

Vineri 25 Aprilie am praznuit Izvorul tamaduirii ! 

Seara, mi-a venit inspiratia sa ma joc cu tehnica germana. Asa ca, dupa inserare, am montat luneta terestra Dialyt 25x56mm, marca Hensoldt- Wetzlar pe un trepied foto-video, de moda veche si el. 

Pe cerul inca in crepuscul stralucea virulent Jupiter. Am inceput observatia cu aceasta planeta. Stiam ca nu voi vedea detalii pe discul planetei dar sa-i vad macar satelitii galileeni. Care nu mai sunt chiar atat de galileeni ca in vremurile trecute cand riscai sa fii arestat si deportat daca puneai la indoiala vreuna dintre pretentiile marelui invatat. Acum s-a demonstrat ca primii patru sateliti jovieni au fost descoperiti independent si de catre astronomul german Simon Marius. Evident ca Galileo l-a acuzat de plagiere. Domnia sa a dorit sa pastreze observatia prin telescop sub monopol. Faptul ca el l-a plagiat pe olandezul Hans Lipperhey atunci cand si-a construit lunetele, nu se ia in considerare a decretat barosanul savant care, ca sa scape de obligatia de a-i da zestre, si-a bagat fiica la manastire.

Interesant este faptul ca, dupa ce gasca galileana l-a calomniat dupa plac pe Marius in timpul vietii, posteritatea a abandonat nu numai denumirea de ''stele mediceene'' data satelitilor jovieni de catre Galilei dar si denumirea lor drept I, II, III si IV, generatoare de multe confuzii. Si au fost adoptate denumirile de Ganymede, Io, Europa si Callisto care au fost propuse - ghici de catre cine ? - de catre Simon Marius.

Sa revin insa la Dialytul meu. Cu incantare am vazut in campul instrumentului un disc, sau glob, mic dar  nu un ''punct'', nici intr-un caz, insotit la Vest , la mare distanta, de cel mai luminos satelit. Care stim ca este Ganymede. Mare, in sensul de cel mai luminos.

Spre Est era ceva invalmaseala de sateliti. Intai am vazut numai doi, apoi, focalizand cu grija, s-a vazut si al treilea, cel mai slab luminos ( Callisto). Acestia trei, Europa, Io si Callisto formau un triunghi aproape echilateral, cu latura aproximativ egala cu raza joviana. Ei bine, asa o configuratie nu am mai vazut in cei 35 de ani de observatii telescopice. Am ''eternizat-o'' intr-o schita, sa-mi aduca aminte de eveniment cand voi fi batran ( peste suta ) iar doctorii astia rautaciosi nu ma vor lasa sa folosesc telescoape de peste sase inch ... 

Jupiter si satelitii galileeni, 25 Aprilie 2025,
desen adnotat

Dupa admirarea acestor superbe acrobatii joviene, am incercat sa mai vad si altceva pe cerul paclos, paclos, vesnic paclos.

In Auriga, printre nori, am reusit sa gasesc si sa zaresc cu vederea periferica doar roiul M38. Constelatia era deja jos, spre Apus. Chiar deasupra orizontului se vedeau nori grei iar eu am observat pe cerul vestic pe deasupra lor. Ceea ce inseamna ca, practic, in Auriga, Gemenii si Racul, am observat peste furtuna care bantuia chiar atunci in Ungaria. Pe parcursul serii, am vazut multe ecouri luminoase ale fulgerelor din acea parte a orizontului. Or fi fost cu siguranta si de dincolo de orizont. 

In Praesepe / M44 am numarat 25- 30 de stele. Se vedea foarte bine asterismul ''V'' in care am rezolvat partial  doua stele multiple. Apoi am rezolvat Iota Cnc la care se vedea binisor contrastul de  culoare, companionul fiind azuriu.

Roiul Mel 111 este prea mare pentru campul de 2,5 grade al Dialytului, l-am observat ''din doua prinderi''. Am rezolvat si aici doua duble.

A urmat Cor Caroli despre care nu aveam emotii doar am rezolvat-o deja cu binoclul Tento 20x60mm.

In Bootes am rezolvat alte doua duble. Ei, si de aici nu-i departe Coroana Boreala ... de indata ce am gasit perechea de stele Nu CrB ( dubla de ochi liberi pe vremuri ) stiam ca roiul sferic M13 este aproape.

M13 s-a vazut excelent, mare, luminos intre cele doua stele-gardian. Apoi folosindu-ma de asterismul ''Pipa lui Gandalf'' am gasit cu mare usurinta si M92, la randul sau bine vizibil, cu suprafata aparenta, luminos.

Mi-era lene sa intru in casa, dupa atlas, asa ca am tatonat otara prin Coroana Boreala. Imi aminteam ca unde se vad stelele Nu CrB trebuie sa fie prin preajma si Sigma CrB alias STF 2032. In cateva minute am gasit-o si am avut marea incantare de a o vedea rezolvata si separata, cu puntita de cer negru foarte fin dar bine vizibil. M-am oprit multumit, si recunoscator, aici.

Ce seara de observatii strasnice, cu o straveche luneta terestra ... Gata, am intrat in casa la nani, fericit !