Amintiri din ''copilaria markariana'' - 2 Mai 2025

 Vineri 2 Mai, am facut observatii cu dobsonianul Grond D= 250mm F/4,8, folosind grosismentele G= 48x / ocular XCel 25mm si gama continua ( 57x - 171x ) obtinuta cu ocularul zoom Svbony model 135 ( 7 - 21) mm.

Cerul era neprietenos la inceputul observatiei, pentru ca mai tarziu sa fie complet inchis de nori. Vazand aceasta stare de lucruri, am ascultat sfatul marelui nostru Eminescu '' ... tu te-ntreaba si socoate ...''. Si am socotit ca ar fi in van sa incerc observarea obiectelor din Lista Herschel 400. '' Mai bine as revizita obiectele de pe Cararea Consolmagno - Davis'', am socotit eu. Ideea mi-a placut deoarece aceasta inseamna si o calatorie in timp, o reintoarcere nostalgica la ''copilaria mea galactica''. ''Copilarie galactica'' paradoxal de apropiata.

Verificand jurnalul de observatii, am vazut ca incepusem sa ''dau tarcoale'' galaxiilor din Virgo in Aprilie 2016, folosind excelentul dobsonian ''Hinds'' D= 158mm F/ 7,8 al bunului meu prieten Erwin. ''Hinds'' a stat la mine cateva luni in care ''ne-am imprietenit pe viata''. 

Cu acesta am avansat pe ''Carare'', pornind de la Vindemiatrix, trecand pe la STF 1689, la galaxiile NGC 4762, NGC 4754 si am ajuns la M59 si M60.

Dobsonianul ''Hinds'' D= 158mm F/7,8,
un telescop care ofera imagini superbe

Am continuat expeditiile in urmatoarea '' vara galactica'' ce corespunde primavarii terestre, cand Calea Lactee, la orele de seara, se incolaceste serpeste in preajma orizontului iar Polul Nord Galactic se zbenguie in apropierea Zenitului.

Am observat prima oara Lantul Markarian, pe data de 17 Aprilie, folosind luneta ''zoth'' 90x600mm, in seara de Pasti a anului 2017. Iata mai jos descrierea facuta in ziua urmatoare:

Prima mea observatie a Lantului Markarian, 17 Aprilie 2017,
luneta RFT ''zoth'' 90x600mm

Smulgandu-ma din ''lantul amintirilor'' ( cum se zice in serialele siropoase ), revin in seara de 2 Mai a.c.,  cand am observat :

- STF 1689 ca o dubla cu primara oranj si larg separata la 48x.

- Imediat spre Vest de aceasta dubla se vad doua asterisme triunghiulare. In al doilea asterism am revazut galaxiile NGC 4754 si NGC 4762. 

- Revenind la STF 1689, am cautat steaua 34 Vir si, mereu spre Vest, am gasit M59 si M60. Galaxia NGC 4647, lipita de M60 si in care am observat anii trecuti o supernova, se zarea mai mult cu vederea periferica.

- Galaxia NGC 4638 este in unghiul drept al unui asterism triunghi dreptunghic (ma rog!) format cu M60 si M59 in celelalte doua varfuri. A fost bine vizibila cu vederea directa si nu-i de mirare. NGC 4647 este de aproape trei ori mai slab luminoasa si are o suprafata aparenta de doua ori si jumatate mai mare.

- Urmatorul pas m-a dus la galaxia M58, ''bine'' iluminata de o stea de magnitudinea 8 aflata la Vest de ea.

- Cerul fiind neprietenos, nu am luat-o spre Nord - ca de obicei - ci am facut saltul, destul de lung, pana la imensa galaxie M87, mare si luminoasa, cea care este ''Regina Roiului Virgo''.

- De la M87, un asterism desirat de stelute m-a condus la NGC 4461, galaxia din ''cotul'' Lantului Markarian. 

- Apoi, cu placere nedisimulata, continuand de la NGC 4461, am reobservat si galaxiile M84 - M86 - ''Ochii'' ( NGC 4435 - NGC 4438) - NGC 4473 - NGC 4477. Deci intreg Lantul Markarioan. Am rasuflat usurat, parca ajunsesem acasa.

Lantul Markarian, imagine prelucrata din Aladin Lite

- Am facut apoi observatii la doua stele variabile, R Leo si R CrB. R Leo se afla pe bratul descendent, intre magnitudinile 8 si 9 iar R CrB stagneaza deja ''de secole'' in jurul magnitudinii 6. Am transmis observatiile navei-mama AAVSO.

- Norii luasera deja in stapanire o mare parte a cerului. Am rezolvat si separat, in viteza, Izar/Epsilon Boo si tripla Alkalurops / Mu Boo.

- Am observat si doua duble subarc. Eta CrB a fost, la randul ei, rezolvata si separata dar STF 1517 a fost numai rezolvata, fara separare, la 300x/ DeLite 4mm.

- Am mai apucat sa rezolv in ''nenumarate'' stele roiul sferic M3 in care mi-a atras din nou privirea steaua dubla din Vestul haloului, cu cele doua stele aliniate aproximativ pe directie radiala si cu sepatia de doua/ trei secunde de arc. Interogand Simbad, am ajuns la presupunerea ca ar putea fi vorba de stelele NGC 5272 318 de magnitudinea 11,75 si NGC 5272 309 de magnitudinea 13,1, in Johnson V.

''Taimviltel'' ...