Astronomie cu Paharul de Opera

Binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm, la stanga,
binoclul anonim 2,5x25mm, la dreapta

Traiesc printre noi niste specimene cu aspect uman, numite pe scurt romglezi/romgleze.

Scopul principal al existentei lor este retrogradarea prin pocire a limbii romane, pana la readucerea ei la stadiul primitiv in care era in urma cu vreo 200 de ani. 

Cum se vorbea,  cum se scria pe atunci ? Hai sa aruncam o privire spre coperta cartii ''Prima carte de lectura'', publicata la Bucuresci, in 1864. 

Subtitlul ne da o idee despre continut: ''Notiuni simple assupra sciintelor''care au fost ''Culesse spre usul classilor inferioare alle scholelor primare''. 

Autorul Alexe Marin este prezentat drept '' Professore de Physica si Chimie''. 

Editura a fost ''Typographia Th. Vaidescu'' avand sediul oficial la hotelul ''Otel Bossel''.

Sa fim bineintelesi: am un mare respect si admiratie pentru Alexe Marin care se bucura in literatura astronomica romaneasca de privilegiul unic de a fi autorul primei carti de Astronomie populara. Precum si a altor scrieri cu caracter didactic si stiintific. Imi pare insa rau sa vad gimnastica lingvistica de profund prost-gust la care a fost silit acest intelectual roman de avangarda , conform uzantelor lingvistice papagalicesti - babuine ale epocii sale.

''Prima carte de lectura'' de Alexe Marin,
pagina de titlu

Romglezii sunt azi atat de raspanditi incat trebuie sa tin cont de ei, macar din cand in cand.

Si uite asa, ajungem la observatiile pe care le-am efectuat in seara zilei de Marti 13 Mai a.c..

Pe plan mondial, primul ghid dedicat observatiilor astronomice binoculare a fost '' Astronomy With An Opera Glass'' de Garrett Putnam Serviss, publicata in volum, pentru prima data, in 1888.

''Astronomy With An Opera Glass'' de Garrett Putnam Serviss,
pagina de titlu

In aceasta carte, Serviss il indruma pe amator in efectuarea observatiilor astronomice cu asa-numitul binoclu galilean. Binoclul a devenit un instrument raspandit abia spre sfarsitul secolului XIX, intai in aceasta formula optica.

S-a intamplat asa ca m-am ales cu un binoclu galilean 2,5x25mm, fara identificare dar care, datorita prezentei acoperirilor antireflex, banuiesc ca a fost fabricat dupa al doilea razboi mondial. In engleza cotidiana, acest tip de binoclu era denumit ''Opera Glass''. Sa mai notam ca denumirea de ''Opera Glass'' este mult mai veche si era aplicata deja in secolul XVIII unei categorii de mici lunete tip Galilei, de marire mica, concepute pentru a fi folosite la spionarea decolteelor actritelor, a vecinilor si amantelor si pentru admirarea peisajelor.

Ma tem insa ca nu va dura prea mult pana cand vom auzi, cu oroare, vreun jurnalist sau vreo gurista TV, traducand denumirea de ''Opera Glass '' drept ''Paharul de Opera''. 

Le-o iau inainte ! Sa dam asadar romglezilor ce este al romglezilor ... Voi denumi proiectul observational desfasurat cu binocluri si lunete galileeene drept '' Astronomie cu Paharul de Opera'', pe scurt ''AWAOG''.

Marti seara am inceput observatiile cu binoclul galilean anonim 2,5x25mm. Cerul nu era deloc cooperant. 

Intai am observat diferentele de culoare dintre Castor / indice de culoare = 0,0 , deci un fel de ''Alba ca Zapada'', stea din clasa spectrala A si Pollux / indice de culoare = 0,98 avand o culoare crem, stea de clasa spectrala K0.

Marte era la patru grade spre Est de M44. Delta Cnc si Gamma Cnc se vedeau bine cu vederea directa dar roiul a fost vizibil doar cu vederea periferica, ca o ceata amorfa, abia observabila.

Zeta UMa  a fost rezolvata doar ca dubla foarte larga STF 1744 AC, cu separatie de 12 minute, adica s-au vazut Mizar si Alcor.

Micul binoclu are nevoie de o curatire generala deoarece nu a reusit sa rezolve Epsilon 1-2 Lyrae nici macar ca STFA 37, cu separatie de 3,5 minute. In tineretea mea observationala rezolvam fara probleme aceasta stea dubla, cu ochiul liber.

Nici Nu Dra si nici 16-17 Dra nu au fost rezolvate, se vedeau ca niste segmente foarte mici, nerezolvate. 

In roiul deschis Mel 111 din Coma Berenices am numarat doar sase stele. Acesta este alt indiciu al unor probleme optice deoarece, pe un cer senin, curat, am numarat cinci stele prin observarea cu ochiul liber. Cea mai slab luminoasa stea acum a fost 17 Com, deci deduc o magnitudine limita, atinsa cu acest binoclu, de 5,3mv.

Pana la venirea unor vremuri mai bune pentru el, am pensionat mini-binoclul 2,5x25mm pe post de ''presse-papier'' si am trecut la observarea cu binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm. ''Alta viata'', cum se spune. Diferenta spectrala dintre Castor si Pollux s-a vazut mai bine decat cu mini-binoclul. Mai mult chiar, acest binoclu are o excelenta saturatie a culorilor.

Dar nu m-am asteptat la miracole. In Ursa Mare a rezolvat si el Zeta UMa ca STF 1744 AC.

 Dar a prezentat si companionul lui Alpha UMA / Bu 1077 AC. Slab luminos dar vizibil cu vedere directa. Ei bine, aceasta este chiar o isprava din partea unui binoclu 3,6x deoarece companionul C al acestei stele multiple este de magnitudinea 7,2, deci Delta mag = 5,2. 

In roiul deschis Mel 111 am numarat intre 15 si 20 de stele. Numaratoarea este dificila deoarece atunci cand imi indrept atentia spre alte stele, vederea periferica incepe sa vada stelute care nu au fost vazute anterior de vederea directa.

Dar cea mai incantatoare isprava a lui Hapo Lord 3,6x a fost roiul sferic M13, vizibil la limita cu vederea directa. Ca si a stelelor sale gardiene care sunt de magnitudinile 6,9 si 7,3. S-a confirmat asadar magnitudinea limita de 7,3, banuita dupa observarea dublei Bu 1077 AC.

Ca sa fiu sigur am reobservat roiul M44 unde am vazut trei/ patru stele scufundate in ceata luminoasa slaba. Cele mai luminoase stele din acest roi au luminozitati intre magnitudinile 6 si 7.

In Lyra, binoclul Hapo Lord a rezolvat, fara probleme si cu separatie mare, dublele Epsilon 1-2 Lyr adica STFA 37 si Delta Lyr adica H 6  3, cu separatie de trei minute.

Tripla Omicron Cyg s-a vazut ca dubla STFA 50 AD, rezolvata si larg separata deoarece are separatia de 5,6 minute.

Un test considerabil mai greu a fost Nu Dra care la separatia sa de un minut a fost rezolvata ca cifra ''8'' dar nu a fost separata. Tripla 16-17 Dra s-a vazut ca dubla STFA 30 AC cu separatia de 90 secunde. Sunt sigur ca a fost rezolvata dar nu am reusit sa ma conving ca a fost si separata. Nu am mai insistat ...

Am revazut ( intr-o vizita de curtoazie, deci fara comparatii) stelele variabile Mu Cephei/ Granatul lui Herschel,  care se vedea de culoare mai degraba roz decat oranj si Delta Cep.

Am incheiat prin revederea stelei variabile R CrB, care tinde sa devina una dintre preferatele mele si pe care am evaluat-o la magnitudinea 6,0 in noaptea de 2 Mai. Desi altitudinea Coroanei Boreale nu era prea mare, giganta rosie R CrB s-a vazut bine cu binoclul galilean. O interogare pe situl AAVSO a celor mai recente fotometrii vizuale a afisat magnitudini tot in jurul valorii 6mv. Deci nu s-a intamplat mare lucru de la ultima mea seara de variabilist.

Concluzii: binoclul galiean anonim 2,5x25mm necesita o curatire generala si abia apoi voi avea o idee corecta despre capabilitatile lui, inevitabil foarte reduse.

Binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm are un camp in jurul a cinci grade. Nu-i de mirare, deoarece pentru aceasta a fost prevazut cu obiective supradimensionate de 40mm diametru. Rezolutia si puterea de patrundere in spatiu sunt mult mai bune ca ale primului binoclu, fara a fi comparabile cu binoclurile cu prisme mai mari. Pe un cer cat de cat senin, binoclul va asigura unui prieten al cerului niste observatii interesante ... dar fara mari pretentii.

B - 3,6x40mm si B -2,5x25mm