Posibil TLP si stele duble: Marti 4 Martie

Dobsonianul ''Toleascop'' D= 200mm F= 1232mm.
Capacul, fixat cu cele patru suruburi vizibile in poza, este amovibil,
permitand ventilarea oglinzii principale ( la nevoie )

Marti 4 Martie a.c. a fost a doua zi a Canonului Mare. Ajuns acasa, am pregatit pentru observatii dobsonianul ''Toleascop'' D= 200mm F/6,16.

Observatii:

- Am centrat cautatoarele pe Polaris care a fost frumos rezolvata de reflector la 59x.

- La 176x/ ocular zoom Svbony model 135, Luna s-a vazut bogata in detalii. In jurul orei 21:00 TLR/ 19:00 UTC,  o luminita, o pata de lumina, anormal de intensa si de alba, se vedea pe flancul unui munte din apropierea Polului Sud, munte situat la acel moment pe terminator. Am apreciat stralucirea acelui detaliu ca fiind anormal de intensa prin comparatii cu alte piscuri de pe terminator si care, la fel, abia incepeau sa fie iluminate. De asemenea , diferenta de culoare era izbitoare, intre albul ca de LED al luminitei descrise si culoarea gri-galbuie a detaliilor de relief vizibile pe discul selenar. Asadar cred ca am fost martor al unui fenomen tranzient , un asa numit TLP = Transient Lunar Phaenomenon. Dar pentru a raporta acest TLP ar trebui sa precizez mai multe date. Cu toate m-as fi descurcat, mai putin cu locatia fenomenului despre care nu pot sa spun prea multe. Etatea Lunii, la momentul observatiei, era 5,4 zile. Cu ajutorul indicatiilor din ''Turn Left At Orion'' de Guy Consolmagno si R. Davis si a Atlasului Rukl, cred  ca TLP-ul observat a fost localizat in zona craterului Bousingault cu un diametru de 131 km. In interiorul acestui crater, de fapt, in peretele vestic al acestuia, se afla craterul secundar Boudingault A. Poate ca morfologia aceasta ciudata duce la asemenea fenomene luminoase. 

TLP, 4 Martie 2025, 19:00 UTC in zona craterului 
Bousingault, Atlas Rukl, harta 75, coordonate:  70,4* S , 54,7* E

- La Jupiter se vedeau: NEB/ dedublata - SEB - STB, foarte slab luminoasa - NTB, aproape invizibila cu vederea directa, ceva mai bine cu cea periferica - intunecarea de la Polul Sud ( cea nordica, deloc), cu satelitii galileeni Io si Callisto la Vest si Europa la Est. Unde-i haimanaua de Ganymede care lipseste la apel ?

- Am schimbat ocularul cu Radian 6mm, pentru marirea de 205x. Atunci am vazut, langa discul jovian si foarte aproape de el, in dreptul capatului vestic al STB, pe Ganymede in emersie, tocmai dupa ce iesise din ocultarea de catre planeta. Am notat momentul: 21h52min TLR / 19h52min UTC.

Atasez simularea in Stellarium a emersiei lui Ganymede. Intamplator, eu am inceput sa observ Jupiter la marirea de 205x taman un minut mai tarziu.

Pe NEB, la jumatatea distantei dintre meridian si limbul vestic, se vedea Pata Rosie sau vreo alta turbulenta similara.

Jupiter, 4 Martie 2024, 19h50min,
emersia din ocultatie a lui Ganymede ( jos )

Dar nu am mai insistat la obiectele Sistemului Solar, aveam chef de hoinareala prin Galaxie.

- Theta Aur a fost superb rezolvata ca tripla la 205x. Calitatea si frumusetea imaginii mi-a smuls un oftat de multumire:  ''Doamne, ce bun este reflectorul acesta !''.

- Imediat la Vest de Theta Aur se afla o linie superba de trei stele duble, cu H V  90 la Nord, STF 799 la mijloc si cu Bu 1053 la Sud.  STF 399 este o dubla subarc cu separatia de 0,7'' iar Burnham 1053 de 1,9'' dar cu doua clase de magnitudine diferenta. H V  90 este o dubla pentru gradinita de telescoape.

- Spre Est de Theta Aur se afla o alta treime de stele duble in asterism triunghiular: STT 132/ 1,8'' la Nord, STT 131/ 1,5'' la Sud si STF 872/ 11,4'' este varful estic.

-STF 768 de la Nord de H V  90/ 19'' se aseamana cu STF 872 dar are o diferenta de magnitudine mai pronuntata.

- STF 736 are si ea o diferenta de magnitudini moderata ( 1,1 mv ) dar separatia este mult mai stransa, la 2,7''. Exista si un contrast de culoare intre primara alba si companionul albastru sau indigo.

- STTA 63 are o separatie imensa de 75'' dar apare in ocular ca tripla. 

- Iar la Lambda Aur ''am incurcat borcanele'' deoarece mi-au aparut nu mai putin de opt companioni in ocular. Care o fi oare cel cautat de moshu' ? La prelucrarea observatiei am inteles ca m-am speriat degeaba: StelleDoppie numara nu mai putin de 13 companioni la Lambda Aur aka STFB 3 aka H 5  88 aka FYM 365 ... O sa-mi iau concediu de la casa de penzii sa am timp sa-i indentific pe toti. Altadata ...

- Aceasta este frumusetea Atlasului Cambridge de stele duble: mergi fara grija din dubla-n tripla pana cand dai ,oarecum pe neasteptate, de obiecte DSO. Asa am ajuns, langa Lambda Aur, la roiul deschis NGC 1857. Auriga este o constelatie cu mare densitate stelara. Cand am indreptat telescopul spre NGC 1857, trei sferturi din camp era ocupat de o concentratie de stele. Dar numai partea centrala de patru, cinci minute de arc, formata din stele dispersate, cu mari diferente de luminozitate, formeaza roiul propriu-zis.

-Trecand pe la Miu Aur, am ajuns la STF 644/ 1,6'' cu componente galbene, qvazi-egale.

- Urmatorul pas m-a dus la NGC 1778, un roi mic in care am numarat 20 de stele. Are doua duble la marginea estica. Cea nordica are PA = 180* si are separatie stransa, cea sudica mai larga, mai slab luminoasa si mai inegala.

- Nu puteam parasi Auriga fara a trece in revista splendidul roi M37, M36 cu dubla sa STF 737, M38 bine vizibil si NGC 1907, cu cateva stele rezolvate drept bonus.

- Am reobservat galaxiile M81 si M82 in Ursa Mare.

-  M94 in Canes Venatici mi s-a parut de aceasta data a fi mai luminoasa ca M81. Cocoon Galaxy / NGC 4490 a fost slab luminoasa dar bine vizibila cu vederea directa.

- Am incheiat cu galaxiile in interactiune M51 - NGC 5195 la care poluarea luminoasa a sters puntile delicate care le leaga pe un cer negru de tara si care se vedeau ca doua obiecte foarte apropiate, in acelasi camp si la marire mare dar totusi separate. Nici urma de brate spirale in aceste galaxii. 

Am fost insa recunoscator pentru cat am reusit sa vad si m-am oprit aici: un TLP la Luna, o emersie din ocultatie la Jupiter, patrusprezece stele duble dintre care una subarc, sase roiuri deschise si sase galaxii.