Astronomie cu Paharul de Opera

Binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm, la stanga,
binoclul anonim 2,5x25mm, la dreapta

Traiesc printre noi niste specimene cu aspect uman, numite pe scurt romglezi/romgleze.

Scopul principal al existentei lor este retrogradarea prin pocire a limbii romane, pana la readucerea ei la stadiul primitiv in care era in urma cu vreo 200 de ani. 

Cum se vorbea,  cum se scria pe atunci ? Hai sa aruncam o privire spre coperta cartii ''Prima carte de lectura'', publicata la Bucuresci, in 1864. 

Subtitlul ne da o idee despre continut: ''Notiuni simple assupra sciintelor''care au fost ''Culesse spre usul classilor inferioare alle scholelor primare''. 

Autorul Alexe Marin este prezentat drept '' Professore de Physica si Chimie''. 

Editura a fost ''Typographia Th. Vaidescu'' avand sediul oficial la hotelul ''Otel Bossel''.

Sa fim bineintelesi: am un mare respect si admiratie pentru Alexe Marin care se bucura in literatura astronomica romaneasca de privilegiul unic de a fi autorul primei carti de Astronomie populara. Precum si a altor scrieri cu caracter didactic si stiintific. Imi pare insa rau sa vad gimnastica lingvistica de profund prost-gust la care a fost silit acest intelectual roman de avangarda , conform uzantelor lingvistice papagalicesti - babuine ale epocii sale.

''Prima carte de lectura'' de Alexe Marin,
pagina de titlu

Romglezii sunt azi atat de raspanditi incat trebuie sa tin cont de ei, macar din cand in cand.

Si uite asa, ajungem la observatiile pe care le-am efectuat in seara zilei de Marti 13 Mai a.c..

Pe plan mondial, primul ghid dedicat observatiilor astronomice binoculare a fost '' Astronomy With An Opera Glass'' de Garrett Putnam Serviss, publicata in volum, pentru prima data, in 1888.

''Astronomy With An Opera Glass'' de Garrett Putnam Serviss,
pagina de titlu

In aceasta carte, Serviss il indruma pe amator in efectuarea observatiilor astronomice cu asa-numitul binoclu galilean. Binoclul a devenit un instrument raspandit abia spre sfarsitul secolului XIX, intai in aceasta formula optica.

S-a intamplat asa ca m-am ales cu un binoclu galilean 2,5x25mm, fara identificare dar care, datorita prezentei acoperirilor antireflex, banuiesc ca a fost fabricat dupa al doilea razboi mondial. In engleza cotidiana, acest tip de binoclu era denumit ''Opera Glass''. Sa mai notam ca denumirea de ''Opera Glass'' este mult mai veche si era aplicata deja in secolul XVIII unei categorii de mici lunete tip Galilei, de marire mica, concepute pentru a fi folosite la spionarea decolteelor actritelor, a vecinilor si amantelor si pentru admirarea peisajelor.

Ma tem insa ca nu va dura prea mult pana cand vom auzi, cu oroare, vreun jurnalist sau vreo gurista TV, traducand denumirea de ''Opera Glass '' drept ''Paharul de Opera''. 

Le-o iau inainte ! Sa dam asadar romglezilor ce este al romglezilor ... Voi denumi proiectul observational desfasurat cu binocluri si lunete galileeene drept '' Astronomie cu Paharul de Opera'', pe scurt ''AWAOG''.

Marti seara am inceput observatiile cu binoclul galilean anonim 2,5x25mm. Cerul nu era deloc cooperant. 

Intai am observat diferentele de culoare dintre Castor / indice de culoare = 0,0 , deci un fel de ''Alba ca Zapada'', stea din clasa spectrala A si Pollux / indice de culoare = 0,98 avand o culoare crem, stea de clasa spectrala K0.

Marte era la patru grade spre Est de M44. Delta Cnc si Gamma Cnc se vedeau bine cu vederea directa dar roiul a fost vizibil doar cu vederea periferica, ca o ceata amorfa, abia observabila.

Zeta UMa  a fost rezolvata doar ca dubla foarte larga STF 1744 AC, cu separatie de 12 minute, adica s-au vazut Mizar si Alcor.

Micul binoclu are nevoie de o curatire generala deoarece nu a reusit sa rezolve Epsilon 1-2 Lyrae nici macar ca STFA 37, cu separatie de 3,5 minute. In tineretea mea observationala rezolvam fara probleme aceasta stea dubla, cu ochiul liber.

Nici Nu Dra si nici 16-17 Dra nu au fost rezolvate, se vedeau ca niste segmente foarte mici, nerezolvate. 

In roiul deschis Mel 111 din Coma Berenices am numarat doar sase stele. Acesta este alt indiciu al unor probleme optice deoarece, pe un cer senin, curat, am numarat cinci stele prin observarea cu ochiul liber. Cea mai slab luminoasa stea acum a fost 17 Com, deci deduc o magnitudine limita, atinsa cu acest binoclu, de 5,3mv.

Pana la venirea unor vremuri mai bune pentru el, am pensionat mini-binoclul 2,5x25mm pe post de ''presse-papier'' si am trecut la observarea cu binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm. ''Alta viata'', cum se spune. Diferenta spectrala dintre Castor si Pollux s-a vazut mai bine decat cu mini-binoclul. Mai mult chiar, acest binoclu are o excelenta saturatie a culorilor.

Dar nu m-am asteptat la miracole. In Ursa Mare a rezolvat si el Zeta UMa ca STF 1744 AC.

 Dar a prezentat si companionul lui Alpha UMA / Bu 1077 AC. Slab luminos dar vizibil cu vedere directa. Ei bine, aceasta este chiar o isprava din partea unui binoclu 3,6x deoarece companionul C al acestei stele multiple este de magnitudinea 7,2, deci Delta mag = 5,2. 

In roiul deschis Mel 111 am numarat intre 15 si 20 de stele. Numaratoarea este dificila deoarece atunci cand imi indrept atentia spre alte stele, vederea periferica incepe sa vada stelute care nu au fost vazute anterior de vederea directa.

Dar cea mai incantatoare isprava a lui Hapo Lord 3,6x a fost roiul sferic M13, vizibil la limita cu vederea directa. Ca si a stelelor sale gardiene care sunt de magnitudinile 6,9 si 7,3. S-a confirmat asadar magnitudinea limita de 7,3, banuita dupa observarea dublei Bu 1077 AC.

Ca sa fiu sigur am reobservat roiul M44 unde am vazut trei/ patru stele scufundate in ceata luminoasa slaba. Cele mai luminoase stele din acest roi au luminozitati intre magnitudinile 6 si 7.

In Lyra, binoclul Hapo Lord a rezolvat, fara probleme si cu separatie mare, dublele Epsilon 1-2 Lyr adica STFA 37 si Delta Lyr adica H 6  3, cu separatie de trei minute.

Tripla Omicron Cyg s-a vazut ca dubla STFA 50 AD, rezolvata si larg separata deoarece are separatia de 5,6 minute.

Un test considerabil mai greu a fost Nu Dra care la separatia sa de un minut a fost rezolvata ca cifra ''8'' dar nu a fost separata. Tripla 16-17 Dra s-a vazut ca dubla STFA 30 AC cu separatia de 90 secunde. Sunt sigur ca a fost rezolvata dar nu am reusit sa ma conving ca a fost si separata. Nu am mai insistat ...

Am revazut ( intr-o vizita de curtoazie, deci fara comparatii) stelele variabile Mu Cephei/ Granatul lui Herschel,  care se vedea de culoare mai degraba roz decat oranj si Delta Cep.

Am incheiat prin revederea stelei variabile R CrB, care tinde sa devina una dintre preferatele mele si pe care am evaluat-o la magnitudinea 6,0 in noaptea de 2 Mai. Desi altitudinea Coroanei Boreale nu era prea mare, giganta rosie R CrB s-a vazut bine cu binoclul galilean. O interogare pe situl AAVSO a celor mai recente fotometrii vizuale a afisat magnitudini tot in jurul valorii 6mv. Deci nu s-a intamplat mare lucru de la ultima mea seara de variabilist.

Concluzii: binoclul galiean anonim 2,5x25mm necesita o curatire generala si abia apoi voi avea o idee corecta despre capabilitatile lui, inevitabil foarte reduse.

Binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm are un camp in jurul a cinci grade. Nu-i de mirare, deoarece pentru aceasta a fost prevazut cu obiective supradimensionate de 40mm diametru. Rezolutia si puterea de patrundere in spatiu sunt mult mai bune ca ale primului binoclu, fara a fi comparabile cu binoclurile cu prisme mai mari. Pe un cer cat de cat senin, binoclul va asigura unui prieten al cerului niste observatii interesante ... dar fara mari pretentii.

B - 3,6x40mm si B -2,5x25mm

Amintiri din ''copilaria markariana'' - 2 Mai 2025

 Vineri 2 Mai, am facut observatii cu dobsonianul Grond D= 250mm F/4,8, folosind grosismentele G= 48x / ocular XCel 25mm si gama continua ( 57x - 171x ) obtinuta cu ocularul zoom Svbony model 135 ( 7 - 21) mm.

Cerul era neprietenos la inceputul observatiei, pentru ca mai tarziu sa fie complet inchis de nori. Vazand aceasta stare de lucruri, am ascultat sfatul marelui nostru Eminescu '' ... tu te-ntreaba si socoate ...''. Si am socotit ca ar fi in van sa incerc observarea obiectelor din Lista Herschel 400. '' Mai bine as revizita obiectele de pe Cararea Consolmagno - Davis'', am socotit eu. Ideea mi-a placut deoarece aceasta inseamna si o calatorie in timp, o reintoarcere nostalgica la ''copilaria mea galactica''. ''Copilarie galactica'' paradoxal de apropiata.

Verificand jurnalul de observatii, am vazut ca incepusem sa ''dau tarcoale'' galaxiilor din Virgo in Aprilie 2016, folosind excelentul dobsonian ''Hinds'' D= 158mm F/ 7,8 al bunului meu prieten Erwin. ''Hinds'' a stat la mine cateva luni in care ''ne-am imprietenit pe viata''. 

Cu acesta am avansat pe ''Carare'', pornind de la Vindemiatrix, trecand pe la STF 1689, la galaxiile NGC 4762, NGC 4754 si am ajuns la M59 si M60.

Dobsonianul ''Hinds'' D= 158mm F/7,8,
un telescop care ofera imagini superbe

Am continuat expeditiile in urmatoarea '' vara galactica'' ce corespunde primavarii terestre, cand Calea Lactee, la orele de seara, se incolaceste serpeste in preajma orizontului iar Polul Nord Galactic se zbenguie in apropierea Zenitului.

Am observat prima oara Lantul Markarian, pe data de 17 Aprilie, folosind luneta ''zoth'' 90x600mm, in seara de Pasti a anului 2017. Iata mai jos descrierea facuta in ziua urmatoare:

Prima mea observatie a Lantului Markarian, 17 Aprilie 2017,
luneta RFT ''zoth'' 90x600mm

Smulgandu-ma din ''lantul amintirilor'' ( cum se zice in serialele siropoase ), revin in seara de 2 Mai a.c.,  cand am observat :

- STF 1689 ca o dubla cu primara oranj si larg separata la 48x.

- Imediat spre Vest de aceasta dubla se vad doua asterisme triunghiulare. In al doilea asterism am revazut galaxiile NGC 4754 si NGC 4762. 

- Revenind la STF 1689, am cautat steaua 34 Vir si, mereu spre Vest, am gasit M59 si M60. Galaxia NGC 4647, lipita de M60 si in care am observat anii trecuti o supernova, se zarea mai mult cu vederea periferica.

- Galaxia NGC 4638 este in unghiul drept al unui asterism triunghi dreptunghic (ma rog!) format cu M60 si M59 in celelalte doua varfuri. A fost bine vizibila cu vederea directa si nu-i de mirare. NGC 4647 este de aproape trei ori mai slab luminoasa si are o suprafata aparenta de doua ori si jumatate mai mare.

- Urmatorul pas m-a dus la galaxia M58, ''bine'' iluminata de o stea de magnitudinea 8 aflata la Vest de ea.

- Cerul fiind neprietenos, nu am luat-o spre Nord - ca de obicei - ci am facut saltul, destul de lung, pana la imensa galaxie M87, mare si luminoasa, cea care este ''Regina Roiului Virgo''.

- De la M87, un asterism desirat de stelute m-a condus la NGC 4461, galaxia din ''cotul'' Lantului Markarian. 

- Apoi, cu placere nedisimulata, continuand de la NGC 4461, am reobservat si galaxiile M84 - M86 - ''Ochii'' ( NGC 4435 - NGC 4438) - NGC 4473 - NGC 4477. Deci intreg Lantul Markarioan. Am rasuflat usurat, parca ajunsesem acasa.

Lantul Markarian, imagine prelucrata din Aladin Lite

- Am facut apoi observatii la doua stele variabile, R Leo si R CrB. R Leo se afla pe bratul descendent, intre magnitudinile 8 si 9 iar R CrB stagneaza deja ''de secole'' in jurul magnitudinii 6. Am transmis observatiile navei-mama AAVSO.

- Norii luasera deja in stapanire o mare parte a cerului. Am rezolvat si separat, in viteza, Izar/Epsilon Boo si tripla Alkalurops / Mu Boo.

- Am observat si doua duble subarc. Eta CrB a fost, la randul ei, rezolvata si separata dar STF 1517 a fost numai rezolvata, fara separare, la 300x/ DeLite 4mm.

- Am mai apucat sa rezolv in ''nenumarate'' stele roiul sferic M3 in care mi-a atras din nou privirea steaua dubla din Vestul haloului, cu cele doua stele aliniate aproximativ pe directie radiala si cu sepatia de doua/ trei secunde de arc. Interogand Simbad, am ajuns la presupunerea ca ar putea fi vorba de stelele NGC 5272 318 de magnitudinea 11,75 si NGC 5272 309 de magnitudinea 13,1, in Johnson V.

''Taimviltel'' ...

Nu-mi pare bine ca am luat tzeapa !

 Ei da, daca nu-ti faci temele cum trebuie, se poate intampla sa iei tzeapa. Iar daca tzeapa ti-o dai singur, e bai mare !

Ce s-a intamplat ? Marti 29 Aprilie a.c. am facut observatii cu dobsonianul ''Grond'' D= 250mm F/4,8. Ocularele si grosismentele folosite au fost XCel 25mm / 48x , Svbony zoom model 135 ( 7 - 21) mm / 171x - 57x si Radian 6mm / 200x.

Am inceput in crepuscul prin centrarea cautatoarelor pe Castor care a fost rezolvata la 48x si se vedea ca tripla dar cu AB fara separare.

M35, desi fondul cerului era inca luminos, a fost rezolvat in numeroase stele iar in micul roi NGC 2158 am vazut opt stele cu vederea directa si unsprezece cu cea periferica.

Eskimo Nebula/ NGC 2392 a prezentat nebuloasa si steaua centrala care formeaza dubla STT 9001 cu o stea vecina. In intervalul Aprilie 2016 - Aprilie 2025, am notate in jurnal 40 de observatii ale acestei nebuloase planetare. Dar abia cu aceasta ocazie am remarcat o steluta de magnitudinea 12,75 care formeaza cu stelele dublei STT 9001 un asterism triunghi dreptunghic, cu unghiul drept chiar in aceasta steluta. Se naste atunci intrebarea, pe care o pun in stil manelist: ''se merita sa observi din nou obiecte arhicunoscute (cica ...) ? '' . Rezulta ca da ! 

Am mai rezolvat la 171x stelele duble Delta Gem, Zeta Gem si Lambda Gem si apoi ... gata ... crepusculul s-a terminat, eram gata sa incep observatiile la 

Herschel 400

Am observat noua galaxii din aceasta lista: NGC 4698, NGC 4526, NGC 4535, NGC 4365, NGC 4570, NGC 4442, NGC 4666, NGC 4665, NGC 4636. Galaxia M 49 a fost bonus, daca ''tot mi-a picat in drum''.

Si aici este faza cu tzeapa. Credeam ca am avansat cu noua galaxii in observarea Listei Herschel la care contorul meu era intepenit la nr. 227. Mare mi-a fost dezamagirea sa aflu, la lumina zilei urmatoare, ca eu deja observasem odata aceste obiecte. Pe NGC 4698, NGC 4365 si NGC 4570 le-am observat pe 10 Mai 2021; pe NGC 4442  pe 11 Mai 2021 ... si asa mai departe.

Bietul meu contor Herschel 400 a avansat de la 227 abia la 228. Singura noutate a fost galaxia NGC 4666.

Toate acestea s-au intamplat deoarece eu nu am verificat in jurnalul de observatii care  sunt obiectele deja observate. Ca sa pot selectiona corect obiectele de observat.

Sa nu creada totusi cineva ca sunt in depresie. Sesiunea a fost foarte interesanta si am facut desene ale observatiilor lui NGC 4698, NGC 4535, NGC 4365, NGC 4570 si NGC 4666. Ceea ce la observatiile precedente nu am reusit ...

28 Aprilie: VIRGO si status ISWATIT

Stele duble si multiple, 28 Aprilie 2025, dobsonian D= 125mm F/ 6,9

Luni 28 Aprilie am continuat observatiile din proiectul observational ISWATIT in constelatia Virgo, pag. 16 - 17. 

Instrumentul folosit a fost dobsonianul veteran, in varsta de 31 ani, ''Ratusca cea urata/ Ugly Duckling'' D= 125mm F/ 6,9. 

Ocularele folosite au fost Svbony zoom 7 -21mm pentru (41x - 124x ) , model 135 si DeLite 4mm/ 216x.

Am reusit, in prima parte a observatiei sa studiez patru dintre cele sase  stele incluse de Olcott in tabelul sau pentru Virgo: Porrima / Gamma Vir, STF 1669, Tau Vir , STF 1627. 

A cincea stea, STF 1669 a fost inclusa de catre Olcott in zestrea Fecioarei dar aceasta dubla de-a dreptul frumusica se afla acum in constelatia Corvus/ Corbul / CRV.

O alta dubla observata in Corbul a fost STF 1664 asa ca am profitat de ocazie sa revad superba galaxie M 104, un fel de ''galusca de aur''.

Dintre aceste sase stele ''olcottiene'' si, daca ma intrebati pe mine pot fi saizeci de duble sau sase sute de duble, cea mai frumoasa, ''frumoasa - frumoaselor'', este Porrima/ STF STF 1670. Impreuna cu superba pereche AB, se vedeau la 124x, in campul vizual de jumatate de grad ( 29' mai exact) si companionii E si F, identificati dupa separatia notata in fractiuni de raza a campului vizual si pozitia lor fata de punctele cardinale. Vorbisem de zestre, sa stiti ca Porrima Fecioarei este la randul ei o stea bogata in companioni, are nu mai putin de sase. Dintre care, eu, vrajit fiind de hipnotica AB, am vazut doar altii doi. Mai am deci trei de deslusit la vreuna din observatiile viitoare. 

Am facut o schita a observatiei lui Porrima dar nu am apucat sa o prelucrez deoarece in noaptea urmatoare am fost prea ocupat cu un nou episod din ''Herscheliada''.

Pe cand am ajuns la STF 1682 cerul s-a innorat, foarte tare. Incepusem sa-mi strang catrafusele astronomice cand am vazut o fereastra de ''cer senin'' deschizandu-se un pic spre Virgo si spre Regele Savanelor. 

Am sarit pe ocazie si am observat si STF 1682, rezolvata usor la mariri mici. La 216x, am incercat sa verific afirmatia lui Olcott ca ar avea companion de culoare rosie. Primara este galbena fara dubiu si se vedea un contrast de culoare intre aceasta si companion. Dar nu am putut determina culoarea companionului.

Apoi, fara sa mai adaptez ocularul dupa separatia dublei, am reobservat la 216x, pe Algieba unde am revazut A,B,C si D. Apoi pleiada de duble - si triple - din partea Leului dinspre Denebola : Iota Leo - o bijuterie cereasca, 88 Leo, 93 Leo , 81 Leo, 54 Leo  si 90 Leo ( o tripla interesanta cu AB strans si inegal ).

Aceasta salva de duble leonine am considerat-o in cinstea observarii tuturor stelelor incluse de Olcott pentru constelatiile de primavara. Dintre cele de vara, mi-au ramas de anul trecut de observat, Balanta si Sagetatorul.

Asa ca e vremea sa bata tobele de razboi, sa imi strang curelele, sa ma inarmez cu oculare (si rabdare pana in dinti) si sa-mi pictez chipul in culori de lupta: a sosit vremea Herscheliadei !

Acrobatii joviene - Vineri 25 Aprilie

Jupiter, 25 Aprilie 2025, 19:20 UTC,
Dialyt 25x56mm

Vineri 25 Aprilie am praznuit Izvorul tamaduirii ! 

Seara, mi-a venit inspiratia sa ma joc cu tehnica germana. Asa ca, dupa inserare, am montat luneta terestra Dialyt 25x56mm, marca Hensoldt- Wetzlar pe un trepied foto-video, de moda veche si el. 

Pe cerul inca in crepuscul stralucea virulent Jupiter. Am inceput observatia cu aceasta planeta. Stiam ca nu voi vedea detalii pe discul planetei dar sa-i vad macar satelitii galileeni. Care nu mai sunt chiar atat de galileeni ca in vremurile trecute cand riscai sa fii arestat si deportat daca puneai la indoiala vreuna dintre pretentiile marelui invatat. Acum s-a demonstrat ca primii patru sateliti jovieni au fost descoperiti independent si de catre astronomul german Simon Marius. Evident ca Galileo l-a acuzat de plagiere. Domnia sa a dorit sa pastreze observatia prin telescop sub monopol. Faptul ca el l-a plagiat pe olandezul Hans Lipperhey atunci cand si-a construit lunetele, nu se ia in considerare a decretat barosanul savant care, ca sa scape de obligatia de a-i da zestre, si-a bagat fiica la manastire.

Interesant este faptul ca, dupa ce gasca galileana l-a calomniat dupa plac pe Marius in timpul vietii, posteritatea a abandonat nu numai denumirea de ''stele mediceene'' data satelitilor jovieni de catre Galilei dar si denumirea lor drept I, II, III si IV, generatoare de multe confuzii. Si au fost adoptate denumirile de Ganymede, Io, Europa si Callisto care au fost propuse - ghici de catre cine ? - de catre Simon Marius.

Sa revin insa la Dialytul meu. Cu incantare am vazut in campul instrumentului un disc, sau glob, mic dar  nu un ''punct'', nici intr-un caz, insotit la Vest , la mare distanta, de cel mai luminos satelit. Care stim ca este Ganymede. Mare, in sensul de cel mai luminos.

Spre Est era ceva invalmaseala de sateliti. Intai am vazut numai doi, apoi, focalizand cu grija, s-a vazut si al treilea, cel mai slab luminos ( Callisto). Acestia trei, Europa, Io si Callisto formau un triunghi aproape echilateral, cu latura aproximativ egala cu raza joviana. Ei bine, asa o configuratie nu am mai vazut in cei 35 de ani de observatii telescopice. Am ''eternizat-o'' intr-o schita, sa-mi aduca aminte de eveniment cand voi fi batran ( peste suta ) iar doctorii astia rautaciosi nu ma vor lasa sa folosesc telescoape de peste sase inch ... 

Jupiter si satelitii galileeni, 25 Aprilie 2025,
desen adnotat

Dupa admirarea acestor superbe acrobatii joviene, am incercat sa mai vad si altceva pe cerul paclos, paclos, vesnic paclos.

In Auriga, printre nori, am reusit sa gasesc si sa zaresc cu vederea periferica doar roiul M38. Constelatia era deja jos, spre Apus. Chiar deasupra orizontului se vedeau nori grei iar eu am observat pe cerul vestic pe deasupra lor. Ceea ce inseamna ca, practic, in Auriga, Gemenii si Racul, am observat peste furtuna care bantuia chiar atunci in Ungaria. Pe parcursul serii, am vazut multe ecouri luminoase ale fulgerelor din acea parte a orizontului. Or fi fost cu siguranta si de dincolo de orizont. 

In Praesepe / M44 am numarat 25- 30 de stele. Se vedea foarte bine asterismul ''V'' in care am rezolvat partial  doua stele multiple. Apoi am rezolvat Iota Cnc la care se vedea binisor contrastul de  culoare, companionul fiind azuriu.

Roiul Mel 111 este prea mare pentru campul de 2,5 grade al Dialytului, l-am observat ''din doua prinderi''. Am rezolvat si aici doua duble.

A urmat Cor Caroli despre care nu aveam emotii doar am rezolvat-o deja cu binoclul Tento 20x60mm.

In Bootes am rezolvat alte doua duble. Ei, si de aici nu-i departe Coroana Boreala ... de indata ce am gasit perechea de stele Nu CrB ( dubla de ochi liberi pe vremuri ) stiam ca roiul sferic M13 este aproape.

M13 s-a vazut excelent, mare, luminos intre cele doua stele-gardian. Apoi folosindu-ma de asterismul ''Pipa lui Gandalf'' am gasit cu mare usurinta si M92, la randul sau bine vizibil, cu suprafata aparenta, luminos.

Mi-era lene sa intru in casa, dupa atlas, asa ca am tatonat otara prin Coroana Boreala. Imi aminteam ca unde se vad stelele Nu CrB trebuie sa fie prin preajma si Sigma CrB alias STF 2032. In cateva minute am gasit-o si am avut marea incantare de a o vedea rezolvata si separata, cu puntita de cer negru foarte fin dar bine vizibil. M-am oprit multumit, si recunoscator, aici.

Ce seara de observatii strasnice, cu o straveche luneta terestra ... Gata, am intrat in casa la nani, fericit !

Doza homeopatica de Lista Herschel 400 - Luni 21 Aprilie

Galaxia NGC 3900 din Leul, dobsonian D=250mm, G= 171x,
schita in creion, prelucrata in Gimp si Paint

Seara de Luni 21 Aprilie, a doua zi de Pasti, Cristos a Inviat !

Nu am mai rezistat tentatiei si, inca inainte de a pune in pauza proiectul ISWATIT, mi-am oferit o doza homeopatica ( asta inseamna prin definitie ''foarte mica'' ) de observatii galactice. Si aici aplic principiul '' observatiei cu scop definit '' adica ceea ce romglezii numesc ''observation with a purpose'' .

Ce este, ce inseamna ''observatie cu scop definit'' ? Inseamna ca atunci cand iesi sub cerul instelat ca sa faci observatii sa ai un proiect observational. Cum sunt acum, la mine:

- revizuirea prin observatii a  ISWATIT, a hartilor si notelor din cartea lui Olcott

- sau ''Atlasul sinoptic de stele variabile'' pe care binevoieste sa-l elaboreze Altetea Mea  

- sau ''Stele de vara si de seara'', in care ''de vara'' a ajuns sa insemne tot anul, proiect in care iau, la modul ''buldozer'', harta dupa harta si stea dupa stea din atlasul CDSA a lui Mullaney - Tirion

- sau ''Observatii cu instrumente mici'', proiect in care folosesc la observatii telescoape de 90mm si 76mm, lunete de 60mm si 50mm si chiar 14mm diametru.

Alternativa este sa te bazezi pe pleznelile siturilor cu tematica astronomica si ajungi sa casti gura la tot felul de Super Moon ( care arata de fapt ca Luna cea de toate serile) si la ''alinieri planetare'' cu planetele raspandite de la Est pana la Vest si pana dincolo de el. Sau sa cauti quasari si gauri negre care incep sa se vada abia cu telescoape de patru metri. Dar care-s tare frumos colorate pe ecranul telefonului ...

Unul dintre proiectele observationale caruia nu i-am facut loc pe agenda mea decat de cateva ori, este Lista Herschel 400 care reprezinta o colectie de obiecte ale cerului profund, descoperite de William Herschel. Canadienii care au intocmit lista s-au crezut foarte smecheri si, in loc sa intocmeasca o lista cu cele mai faine 400 de obiecte descoperite de marele nostru inaintas ( da, este inaintasul nostru pentru ca a debutat furtunos ca astronom amator si constructor amator de telescoape ) au intocmit o lista in care au inclus si unele obiecte spectaculoase dar in care majoritatea sunt niste pufuleti ceresti abia observabili cu coada ochiului.

Atlasul meu preferat este Cambridge Double Star Atlas de James Mullaney si Will Tirion. Accentul principal al acestui atlas este pus, cum o spune numele, pe stelele duble si multiple. Dar este un atlas nemaipomenit de bine intocmit si, pe langa duble, are evidentiate si multe DSO. Atunci cand sunt scufundat in vreuna din serile proiectului ''Stele de vara si de seara'' si sar ca Tarzan din dubla-n tripla prin constelatiile atlasului, mi s-a intamplat adesea ca, taman langa dubla x sa fie vreo galaxie, vreun roi sau vreo nebuloasa planetara. Si uite asa, 

  Mircea observa stele duble

am ajuns la 224 obiecte observate din Lista Herschel 400. De cateva ori am incercat sa fac observatii dedicate acestui proiect dar rar. Luni seara am decis sa reinnod firul acestor incercari.

Pentru observatii am folosit dobsonianul SW Classic 250P , botezat ''Grond'', cu ocularele si maririle: XCel 25mm/ 48x/ camp real 75' si Svbony 7- 21mm (zoom, model 135):  57x/ 42' respectiv 171x/ 21'.

Pentru orientare am folosit hartile din ''Aprilie - a cincea noapte'', pag. 122, din ghidul ''Herschel 400'' al lui Steve O'Meara.

- NGC 3665 este o galaxie spirala de magnitudinea 10,8 din Ursa Mare, aflata la mica distanta spre Nord de frumoasele duble Alula Australis si Alula Borealis. S-a vazut ca un obiect cetos, de diametru mic dar bine vizibil, usor oval, cu o steluta in imediata vecinatate, spre S-E.

- NGC 3941 este o galaxie spirala barata de magnitudinea 10,3 din Ursa Mare. Locatia ei formeaza un asterism triunghiular isoscel, avand intr-unul din colturile bazei un romb de stele iar in celalalt un triunghi stelar. Galaxia este relativ luminoasa si bine vizibila, de forma aproximativ circulara si cu diametrul de cateva minute, cu centrul mai luminos si cu un halou tot mai slab care se topeste in fondul cerului.

- NGC 3900 este o galaxie spirala din Leul, spre granita sa nordica cu Ursa Mare. A fost abia vizibila la 171x, ca un mic obiect cetos formand asterism triunghi isoscel cu doua stele slabe la N-NE de o stea considerabil mai luminoasa. Aladin Lite/ Simbad mi-a spus ca steaua mai luminoasa de la N-NE este TYC 1987-1709-1 de magnitudinea 10,85 in Jonhson V. Stelutele slab luminoase nu sunt catalogate, se pare. Am facut schita a acestei galaxii.

Deoarece NGC 3900 a fost greu vizibila, am simtit nevoia unei confirmari. Am apelat la Aladin Lite unde am obtinut imaginea de mai jos, la scara corespunzatoare unui camp de 24', cel mai apropiat de campul de 21' a telescopului meu, cu ocular zoom la f= 7mm, pentru marirea de 171x.

Am rotit apoi in Gimp schita mea pentru a pune in corespondenta punctele cardinale si am obtinut confirmarea cu certitudine de 100% a observatiei. Pentru a ne convinge, este suficient sa comparam pozitiile si luminozitatile stelelor din camp, unde cea mai luminoasa este TYC 1987-1709-1 iar micul obiect cetos este galaxia NGC 3900. Din forma qvazi-circulara a obiectului observat, fata de cea lenticulara din imaginea DSS 2, am inteles ca ceea ce am vazut a fost doar partea centrala, numita in engleza ''bulge'' a galaxiei. Sa retinem ca, in general, nucleul unei galaxii nu este vizibil de aceea este mai corect sa vorbim despre ''partea centrala'' a ei.

NGC 3900 in imagine DSS / Digital Sky Survey, sursa Aladin Lite

NGC 3900, schita, rotita si adnotata

- Toate aceste trei galaxii se afla intr-o zona apropiata de perechea amintita de stele duble. 

Xi UMa/ Alula Australis este o stea dubla fizic, cu separatia de 2,4'', foarte frumoasa.

Nu UMa/ Alula Borealis este o dubla optica, are un companion cu separatia de 7'' si cu primara de culoare oranj. Tare frumusica si aceasta.

Si, uite asa, Luni seara am crescut cu contorul Herschel 400 la 227 obiecte. Intentionez sa fac mai frecvent asemenea incursiuni herscheliene. 

Cupa cu o picatura de Hydra si Coma Berenices - Duminica 20 Aprilie

Duminica 20 Aprilie a fost prima zi de Pasti, Cristos a Inviat !

Nu m-am dat la o parte din fata bunatatilor dar am avut grija sa nu exagerez cu drinkalitul, fiind in continuare interesat de stelele de pe cer.

Seara am folosit din nou la observatii micul dobsonian ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6.9. Am gasit zilele acestea o imagine inedita din vremea cand telescopul acesta era pentru mine doar un newtonian mai mic ca primul, o namila de reflector cu teava de 1,7 metri lungime. 

Initial era mai degraba un newtonian in montura azimutala in furca, pe trepied, avand aspectul exterior oarecum asemanator cu cel al telescoapelor cu montura A. Couder din cartea ''Construction du telescope d'amateur'' a lui Jean Texereau, publicata in 1951.

Newtonian D= 125mm F/ 6,9, cu oglinda Beches,
montura in furca, pe trepied, cca Februarie 1994

Newtonian ''Societe Astronomique de France'', D = 157mm F/ 3,9, 
pe montura A. Couder, cca 1951

Dar numai aspectul exterior este oarecum asemanator. Montura Couder are niste calitati si avantaje care-mi erau necunoscute. Pe cand le-am buchisit, mult mai tarziu, micul meu newtonian deja fusese pacient pe Insula Doctorului ( de telescoape)  Mircieau, in fiorosul atelier plin cu bomfaiere, clesti si burghie, numit Da Hauz O Pain si suferise operatii radicale prin care devenise un dobsonian. Si isi castigase dreptul la numele de ''Ratusca cea urata/ Ugly Duckling'', prin numeroase ispravi astronomice galactice.

Am continuat asadar cu acest telescop proiectul observational de revizuire a stelelor duble si multiple din cartea In Starland With A Three Inch Telescope, pe scurt ISWATIT, de William Tyler Olcott.

ISWATIT, Crater, pag. 6-7: Constelatia Crater se afla imediat spre Vest de Corvus. Olcott a luat in considerare doar o stea de acolo si anume STF 1530. Am gasit-o, foarte aproape spre Est de dubla Burnham 600. Pentru Bu 600 va trebui sa revin altadata si cu un telescop ( foarte probabil) mai mare. Separatia n-ar fi de speriat pentru Ratusca dar Delta m este mai mare de patru clase de magnitudine.

Crater este o constelatie sudica, practic necunoscuta orasenilor, care, desi maricica, este formata din stele slab luminoase, cu magnitudini de la 3,5 in jos. 

Parca pentru a complica lucrurile, cea de a doua stea inclusa de Olcott in tabelasul pentru Crt este steaua N din Hydra. Abia, abia, am reusit sa o prind in campul telescopului, cu oglinda acestuia lipita de gardul nordic. In plus, simbolul H 376 folosit de Olcott este gresit. N Hya poarta numele de dubla H III  96 adica este steaua nr. 96 din clasa a treia de duble descoperite de catre William Herschel. Abia vazandu-se peste cornisa acoperisului, si fiind la o altitudine foarte joasa, in pacla municipala dinspre Sud, a trebuit sa folosesc marirea de 124x pentru rezolvare.

ISWATIT, Coma Berenices, pag. 22 - 23 : Am reluat apoi observatiile in Cosita Veronicii. Intai am reobservat cele patru stele vazute pe 16 Aprilie. Apoi am identificat gresit steaua 7 Com drept 2 Com si m-am necajit, fara succes evident, sa rezolv o stea care nu este dubla. Dupa identificarea corecta a lui 2 Com, am rezolvat-o la 173x desi 124x este suficient. STF 1678 a fost rezolvata la 41x iar 32 Com este rezolvata cu cautatorul.

Duble observate, Duminica 20 Aprilie 2025

In incheiere, ma rog, o incheiere lunga si placuta, am reobservat galaxia M85, vizibila imediat langa o steluta slaba, in apropiere de 24 Com, ea insasi o stea cu contrast de culoare de o frumusete albireonica.

Apoi am aplicat metoda marelui savant Nimereli ( indelung studiata in facultate ) si, sarind pe aceeasi directie, distanta 6 Com - Bu 24, am revazut perechea de galaxii Messier 84 - Messier 86. Si atat ... in zona se instalase pacla.

Am supralicitat atunci in Coma si, la mijlocul distantei 17 Com - HIP 62073, in coltul NE al unui asterism patrulater, am reobservat celebra galaxie Acul/ Needle/ NGC 4565. Acul se vedea ca obiect cetos, clar alungit, numai cu vederea periferica la mariri mici dar cu vederea directa la 124x, desi foarte slab luminos.

Roiul sferic Messier 3 s-a vazut intens granulat la 124x iar la 216x au inceput sa se rezolve stelele din halou.

Am incheiat seara de observatii prin reobservarea impresionantei duble Izar ( la care s-a vazut bine culoarea aurie a primarei si cea azurie a companionului) si a lui Miu Boo, o tripla cu Ba,Bb de separatie mica ''de mica''.