Tuesday, April 10, 2018

Pe urmele Leului : NGC 3628 si alte aventuri...


Luna este corpul ceresc cel mai apropiat de Pamant , prezinta o multime de detalii chiar si la observarea cu ochiul liber.
Chiar si cel mai modest telescop sau binoclul , ne vor ajuta sa vedem foarte multe detalii pe Luna.
Cu toate acestea , de cand cu mania DSO , pe Internet apar frecvent comentarii dintre cele mai rautacioase la adresa Lunii.
Motivul este acela ca lumina puternica a Lunii impiedica observarea obiectelor DSO ,in general prea putin luminoase.
Experienta observationala m-a convins insa ca se pot face observatii - chiar si de galaxii - si atunci cand Luna este deasupra orizontului nostru ,ba chiar si cand aceasta este aproape de faza de Luna Plina.
Conditia cea mai importanta nu este prezenta Lunii , fie ea in orice faza, ci seninul cerului.
Daca cerul este cu adevarat senin , se pot face observatii DSO cu respectarea urmatoarelor recomandari :
-observati obiecte aflate la aproximativ 90 grade distanta in ascensia dreapta fata de Luna
-instalati telescopul in umbra unei cladiri sau a unui copac ,in asa fel ca lumina Lunii sa nu cada direct pe voi si pe instrumentul vostru
-folositi binoclul pentru a gasi ,pe cerul foarte luminos , asterismele care va conduc spre ''prada'' DSO
-odata ajunsi in zona obiectului cautat , folositi grosismente mari pentru obtinerea unei pupile de iesire cu diamterul intre 1.5mm si 1mm.Pentru un telescop de 200mm ,recomand asadar  grosismente intre 150x si 200x.
- pana nu terminati programul DSO , nu faceti observatii la Luna.Ba ,mai mult , evitati orice privire in directia Lunii , ramaneti in umbra in care v-am sugerat sa va instalati.
-folositi cu incredere filtrul Moon&Skyglow 

In seara zilei de 13 Martie ,Luna era in descrestere , in  etate de 26 zile si cu o iluminare de 16%.


Am facut observatii cu telescopul dobsonian Toleascop de 200mm F/6.16 si ,la sfarsit ,cu noul meu telescop newtonian RFT cu apertura de 125mm F/4.5.
Aveam o veche rafuiala cu haita Leului si in acea seara am rezolvat-o , in ciuda prezentei Lunii pe cer.
Am reusit astfel sa vad galaxia NGC 3628.
Spre Nord de duetul M65-M66 vazut deja de multe ori si prin mai multe instrumente , se afla steaua HD 98388 de 7.57 mv .
Si mai la Nord de aceasta stea se vede un asterism trapezoidal. 



In telescopul dobsonian Toleascop , galaxia NGC 3628 se vedea foarte slab la 41x /LV 30mm ,intre stelele de la Est ale asterismului trapezoidal-deci ''la dreapta''.
Spre Nord, imediat langa galaxie , s-a vazut la 99x obtinut cu ocularul ortoscopic University 12.5mm , o steluta slab luminoasa .
Desi NGC 3628 a fost foarte slab luminoasa ,era evidenta forma alungita pe directia E-SE spre V-NV. 



Aflandu-ma deja in barlogul Leului si fiind pornit pe fapte mari , am cautat cea de a patra galaxie  din grupul de galaxii dintre stelele Leo 52 si Leo 53 ,cea pe care nu am vazut-o data trecuta. 
Si ,sa n-o mai lungesc , victorie ! 



In aceasta zona , a trebuit sa ''fac miscare'' , puteam sa vad in acelasi camp la 41x , fie M105 cu NGC 3388 ,fie M95 cu M96 in alt camp. 





Atat la Triplet cat si la aceasta dubla pereche -sau daca vrem ,cvartet - am folosit si alte grosismente.
De pilda 137x /Revelation Plossl 9mm si ,revelatia serii , ocularul Simetric Solid 12.8mm creat de colegul nostru zoth.
La toate galaxiile de mai sus , SS 12.8mm prezenta haloul cel mai dezvoltat , aratand din nou avantajul utilizarii ocularelor cu lentile putine la observarea obiectelor slab luminoase.

Am reobservat ,pret de cateva minute ,galaxia NGC 2903. 

Apoi ,indreptandu-ma spre Ursa Mare , am avut 
cu nebuloasa planetara M97 aceeasi experienta  ca si prietenul si colegul de observatii Armand. 

In lumina integrala ,planetara era abia-abia vizibila dar prin filtru UHC era foarte bine vizibila chiar si prin reflectorul RFT 125mm F/4.5 folosit la 22.5x. 
Prin acesta am recapitulat galaxiile din Leo si am vazut NGC 2903, M105,NGC 3388 ,M96,M95,M65 si M66.
A lipsit din imaginea telescopului RFT doar NGC 3628 care se dovedeste a fi un obiect ''fitzos'' pentru astronomul urban. 



M108 s-a vazut si direct , si prin filtru UHC , in dobsonianul de 200mm dar nu s-a vazut in RFT 125mm F/4.5.
Am incheiat cu M104 care s-a vazut excelent in RFT 125mm ,ba chiar si in binoclul Sakura 8x60mm. 

Monday, March 26, 2018

Outreach dedicated to ''The Earth Hour'' March 25 , 2018

The spark that triggered this outreach  came from Marc Frincu, the president of the Romanian Society for Cultural Astronomy.

https://astronomieculturala.ro/

In a note he announced  telescopic public observations during  "The Earth Hour" in the city of Timisoara.
 Thanksful  for the initiative, we joined with great joy and to hold a similar observation session in our city of Arad.
Unfortunately, Saturday the sky was cloudy.
My club mate  Armand announced the rescheduling of this evening's action to
Sunday  March 25th.






Armand participated with his 76mm TCM reflector and the undersigned '' with the ugly duck '', my 125mm F / 6.9 Dobsonian reflector.
I  moved the telescopes  with Armand's car and he did all the photos, which is why I thank him.



Armand's campaign in the virtual space aroused  the public's interest, a large part of the audience being made up of well-informed people who came specially for  these observations.
We enjoyed a  ‘’so-so’’ clear sky for about half an hour , after that the clouds hid the Moon.
And we "gathered the camp".



The only visible object through and among the cirrus clouds was the Moon, seen in both telescopes.
We deliberately installed our telescopes three meters away from the street lamp to show that very bright objects can be seen even in such unfriendly conditions.
Then,in the future , observing in better conditions, we will demonstrate '' without the right to appeal ''  the destroying impact  that irrational public illumination has on the visibility of the celestial objects.



The audience was made up of people of all ages, some of the participants took afocal Moon pics  using their cell phones.





We appreciate that the number of participants from the public was something between 70 to 100 people.
Most of them have been pleased or thrilled with what they have seen.






After the Moon was hidden '' definitively '' by the thick clouds, we showed some of the participants architectural details of the Catholic Cathedral, visible a few hundred meters away.
Armand presented to me his suitcase for binoculars and I presented to him my Hapo Lord 3.6x40mm Galilean binoculars.
At the end of the action, Armand and myself took a trip to the the so-called "Fanfare Platform" located  on the Mureş Dam as a possible venue for  future  telescopic sessiones.
After all the  above , we went home in a happy mood.
Next time will be even better, God help!







Saturday, March 10, 2018

Stele duble ,lei si crocodili - observatii astronomice la 9 Martie 2018

Vineri 9 Martie cerul nu a fost prea prietenos la Arad .
Pe parcursul serii , pe portiuni maricele de cer s-au vazut totusi stelele ,asa ca am putut sa fac observatii.

La inceput doar am sondat calitatea seeingului cu binoclul 8x60mm Sakura ca sa aflu daca are rost sa ies la observatii.
In Orion am vazut rezolvata steaua dubla Sigma 747 si  se zareau cateva stele din NGC 1981 , Theta 1 si Theta 2 Ori se  vedeau ca o pereche larga de stele.
In Pleiade am numarat 16 stele ,cam cate vad pe un cer bun prin luneta simplet  ''Telescopium Keplerianum'' de 15mm F/ 22.
In Gemenii se vedea slab M35 , doar M44 in Racul se vedea ceva mai binisor.
Conditiile de observatii au fost adverse dar am decis totusi sa fac observatii.

Am folosit luneta ''zoth'' 90x600mm pe montura ''pipe'' Penelopa.
Mi-am propus sa testez ''in conditii de lupta'' ocularul TS 32mm WA primit de curand de la colegul de forum si prietenul  ''david_eco''.
In teorie , ocularul TS 32mm WA  ar trebui sa imi asigure un camp de 224 minute de arc la grosismentul de 18.75 x adica 3.73 grade.
Dupa Stellarium , ocularul ar trebui sa cuprinda o zona a cerului ca cea din poza atasata.
Nu pot sa afirm ca intradevar campul este de 224 minute de arc  dar cu siguranta ramane spatiu  considerabil pe langa cele trei stele din Centura lui Orion.



Am facut si o ''descoperire'' : la aproximativ un grad spre N-E de Alnilam ,steaua din mijloc a Centurii lui Orion , am crezut ca vad la 19x o stea dubla.
Am marit grosismentul la 67x si ,intradevar ,intr-un asterism de trei stele avand forma unui bumerang , steaua cea mai nordica este o dubla formata din doua stelute de magnitudini de 8mv si 9 mv.
Separatia acestei stele duble este de aproximativ o cincime din cea a lui Mintaka , deci in jurul a 10''.
Azi am verificat in atlasul Cambridge de stele duble a lui Mullaney- Tirion si in atlasul de duble a lui Taki si nu am gasit nimic inregistrat la adresa aproximativa de RA =5h 20-50 min si Dec = 00gr 20- 50 min.
O posibila candidata ar fi HIP 26500 D dar aceasta are o separatie prea mare.
Ramane de lamurit  pe altadata.



Fiind in Orion am observat si alte stele duble.
La Eta Ori am vazut cele doua stele  formand cifra  ''8''  la 100x.

In NGC 1981 am rezolvat la 100x steaua dubla cu separatie de 4.3'' Struve 750 /ADS 4192 -varful labei drepte din fata a ''crocodilului''.
Aceasta stea este si membra a acociatiei stelare Ori OB1.



In Canis Major am reobservat roiul stelar deschis NGC 2362  in care am numarat 13 stele , concentrate intr-o zona circulara in jurul  stelei Tau CMa.
Aflu astazi de la Admiral Nanson si al sau blog ''Star-Splitters'' ca undeva in roiul deschis NGC 2362 se afla ingropata o comoara , o stea multipla cu sase  componente cu indicele h 3948.
Cinci dintre cele sase stele componente pot fi vazute direct.
Situl ''Stelledoppie'' ne dezvaluie ca steaua principala a stelei sextuple h 3848 este de fapt insasi Tau CMa.

http://www.stelledoppie.it/index2.php?menu=39&iddoppia=32392

Am reobservat steaua dubla h 3945 sau 145 CMa , o dubla cu contrast superb de culori , galben-oranj la steaua principala  de 5 mv si  albastru la companionul de 5.8mv , separate prin 27''.

Spre Nord-Vest de h 3945 am observat steaua dubla HIP 34940 cu o separatie de 19.4'' , rezolvata deja de ocularul TS 32mm WA dar si mai bine de ocularul Revelation 9mm la 67x.
Stellarium demasca aceasta dubla discreta si inegala  ca fiind h 3938 , formata din steaua principala tip B2 de 6.3 mv si companionul G5 de 9.1mv.
Indicativul ''h'' arata faptul ca stelele duble de mai sus au fost descoperite de catre John Herschel in expeditia sa astronomica in Africa de Sud.

In Gemenii am admirat Messier 35 si nebuloasa planetara NGC 2392 in care la 100x se zarea steaua centrala cu privirea periferica.
Wasat/Delta Gem a fost rezolvata dar companionul a fost foarte palid.

Campul ocularului TS 32mm este foarte potrivit pentru obiectele extinse cum este Messier 44 din Racul dar grosismentul de 19x al acestuia este prea mic pentru roiul deschis Messier 67 care a fost partial rezolvat  (30 stele) la 100x.

In Leul am observat galaxia NGC 2903.
La 19x galaxia doar se zarea , era abia simtita de vaz.
La 100x a fost evidenta forma alungita de la NE spre SV si usoara crestere in luminozitate spre centrul galaxiei.

Din Tripletul de galaxii din Leo am vazut M65 si M66 , cea mai bun imagine a lor de pana acum
in luneta ''zoth'' 90mm.
Am studiat galaxiile la 67x si 100x , la aceste grosismente se vedeau  bine ,stabil ,cu privire directa.



Am incheiat prin observarea stelei duble Alula Australis / Xi Ursae Majoris , o dubla de stele aurii de 4.3mv F9 si 4.8mv G9 , cu o separatie de 1.6'' si de o frumusete tulburatoare.

Tuesday, February 27, 2018

Ocultatia lui Aldebaran / Ocultation of Aldebaran / 23.02.2018

Vineri 23 Februarie , pe inserate , am avut parte de o scurta inseninare...sau , ma rog ,sa-i zicem o scurta subtiere a stratului de nori.
A fost suficient ca sa pot observa ocultarea de catre Luna a stelei Aldebaran.
Am folosit dobsonianul Toleascop de 200mm la grosismentul de 38.5x ,obtinut cu un ocular TS 32mm WA pe format de 2'' pus la dispozitie de catre  prietenul ''david_eco'' de pe  forumul ''www.astronomy.ro''.











Am urmarit imersia atat vizual ca si prin cele cateva poze facute in graba cu Nikon Coolpix S3300 tinut in mana pentru poze afocale prin ocularul de mai sus.
Pe durata de 40 minute a observatiei , prin fata Lunii s-au perindat episodic nori.
Cam cu 5 minute inainte de imersie , Luna si Aldebaran nu s-au mai vazut prin telescop.
''Am aruncat prosopul'' si m-am asezat pe un scaun...asta e...ce ghinion !
Brusc ,patura de nori s-a intrerupt iar si atunci ,apucand binoclul Luxus 15x50mm , am verificat daca se mai vede Aldebaran.
Da, se mai vedea dar foarte apropiat de limbul selenar. 

Binoclul Luxus este cel din poza , la linkul de mai jos puteti citi evaluarea binoclului de catre  prietenul  ''Dbird '' de pe forumul ''www.astronomy.ro''  si de la care provine  instrumentul:










Astfel , am putut urmari imersia.
Si apoi , imediat , ca la comanda , ghilotina norilor a taiat imaginea.

Tuesday, January 9, 2018

Image stabilizer for binoculars ala Alan MacRoberts

I'm an amateur astronomer since I know about.
I got my first binoculars  only  in the summer of 1999 at Methuselah's age of 45.
This was a  10x50mm Tasco binocular of doubtful quality which  shortly after was replaced by a 7x50mm  Fujinon Mariner binocular of excellent quality .
Since then I always had at least a pair of binoculars.
For the amateur astronomer who begins to observe the sky with the naked eyes , binoculars are great tools because they extends in a great way the innate vision.
You just take your binoculars  to a corner away from artificial lighting. 
The simple gesture of rising your binoculars up to the starry sky, seems to be a sign of recognition, or a  very powerful secret password entered in the  ancient mechanism of the world.
Suddenly the cover of the daily cellar disappear and the panorama of the Universe  unfolds before your eyes.
You feel the heavenly scent of Queen of Night flowers, you hear in your ears the distant barking of dogs , but your look has already
took you over there. At the same time you here  and beyond .
But  the  mobility of  binoculars is followed by their largest, maybe the only, disadvantage: shaking images induced by the weakness of our body.
By 2007 or 2008, I found on the site of  ''Sky&Telescope'' magazine an article which presents the solution found by  Alan M. MacRoberts to stabilize the binoculars.
His ''image stabilization device'' is simple and inexpensive, is made of wood and some screws and by using hand tools within everyone's reach.

You find the entire article at the link below :

I become interested and started thinking about the little project of building such a device.

The first amateur convinced by this  idea was my friend Csillag Attila from Arad, whose version of a stabilization device is shown below.
MacRoberts image stabilizer with a ''Sakura'' 9x60mm binocular, built by Csillag Attila in Arad


Soon ,Serban ,a student in Deva , built a device that belongs to this category, even if it failed to ensure all degrees of freedom of the  MacRoberts's  image stabilizing device.


Image stabilizer built by Serban ,student in Deva

Dan Vasiliu in Bucharest made a collapsible version of the  MacRoberts device, using components from a discarded tripod . Dan's collapsible version  is very suitable
for  amateur astronomers living in big cities and who have to travel a distance to their
place of observation.

Moreover,''the  shoulder mount for binoculars'' of Dan Vasiliu is part of a kit called
''the  minimum setup for observations''  which includes: binoculars, shoulder mount, a
compass, a star map and a flashlight with red light.
Shoulder mount for binoculars, built by Dan Vasiliu, Bucharest

Dan Vasiliu testing his shoulder mount for binoculars



''Minimum  Setup for Observations'' according to Dan Vasiliu: binoculars, shoulder mount collapsed, compass, star map and flashlight with the red light

A beautiful version of the MacRoberts device was made by Dan  Nicolcioiu aka
ZENDOW. 




The MacRoberts device nicknamed Li-zooka, built by ZENDOW  in Targu-Jiu, wearing his Revue 10x50mm binoculars
Tavi Blagoi aka Erwin is my friend and felow member  on www.astronomy.ro’’ forum and on ''60mmtelescopeclub'' Yahoo group.
Next day I posted this article ,Tavi let me know about his version of a MacRoberts image stabilizer made of Aluminium profiles.The counterweight is a piece of door frame filled with sand.
Tavi's device have shoulder cushions and is a work under development,in the future he intend to add a swivel.


Aluminium image stabilizer built by  Erwin / Tavi in Timisoara



10x50mm binocular on Tavi's Aluminium device ,notice the shoulder cushions





Sand filled counterweight of Tavi's device

Below I present some pictures of my MacRoberts  image stabilizer ,nicknamed Bizooka ,on which I can mount three of my binoculars.


Myself, my MacRoberts image stabilizer holding the 7x50mm Fujinon Mariner binocular


My  10x50mm  Baigish binocular mounted on the device



Details of the Fujinon Mariner 7x50mm binocular  on the ''Bizooka'' device


Overal Imperial dimensions  of the frame of my device are: 1.6’’x 9’’x 42’’.
Sides are made of laminated plywood  12.7 mm / ½ ‘’ thick and the two spacers at the ends are made 30x40mm or 1.2 ‘’ x 1.6’’ solid wood.

Pivot plate of solid wood has dimensions of :30x150x205mm or 1.2’’x 6’’x8’’.

The arm supporting the  binoculars is 3mm/ 0.8’’  thick , made of a sandwich of two layers of 1.5mm /  1/16 ‘’ steel sheet.
The hole for the 1/4 inch screw holding the binoculars to the steel arm at their hinge, is  located at a heigh of 225mm or 9 ‘’ from the bottom of the frame.
The handle of the swive plate is made of 12.7 mm or ½ ‘’ plywood.


Here are the results of the  testing of my ''Bizooka''/MacRoberts  device  on May 13, 2011:

,, Last night until from 23:30 to 1:00 I  tested the functionality of my MacRoberts image stabilizing device.
On average each binocular was used approx. half an hour.I observed in the same order, with each pair of binoculars , star fields of Gemini, Leo,Virgo, Ursa Major, Coma Berenice but also the Moon,Saturn, Lyra , Cygnus and Scorpio, Libra and Serpens  Caput.
Of the  Deep-Sky objects  I observed Mel111 , M13, M92, M57 and Stock1.
The order of using the binoculars was: Fujinon Mariner 7x50mm,  Sakura 9x60mm and  Baighish 10x50mm.
The device performed well with all three binoculars.The Sakura 9x60mm binocular is just the weight limit for objects near the horizon,  probably I have to add a few hefty screws  to the counterweight to compensate for this configuration / situation.

After more than an hour and a half of varied observations  with  binoculars mounted on the device, I returned to normal observation with handheld instruments: horror!
It is as if you swap the first class armchair on a high speed ''Intercity'' train for a ride on the buffers of the same train.

Great surprise, and actually a double one,  came from observing the double stars .
Last year, when I managed to resolve in binoculars the double stars 16 - 17 Dragon and   Nu Dragon , Zeta Lyrae, 61 Cygni or Albireo,I had to sit on a chair, and, excepting the first two mentioned stars of Draco, all the rest of stars had to be near the  meridian.
During this testing of my  MacRoberts device, although Lyra and Cygnus were at 30-50 degrees altitude, all the stars like Zeta Lyrae,61 Cyg or Beta Cyg have been resolved in all binoculars. Wider  stars like Alcor-Mizar, Epsilon Lyrae or Zubenelgenubi in Libra are too easy to be split to be added here. ''


If you access the original article by Alan MacRoberts on the ''SkyandTelescope'' site and you take the time to read the comments, you will find my comment in which I proposed the nick-name of  "bizooka''  for this device.
The equation is:           Binocular+ Bazooka =Bizooka

I 'm sure  after you build such a device, you will join me saying: '' Thank you Alan MacRoberts'' !

                                                  BIZOOKA FOR EVER!


Mircea

Scufundari de mare adancime in Pleiade , roiuri si nebuloase din taramul marelui vanator Orion

Pentru aceasta saptamana aveam numai prognoze meteo 100%  pesismiste , atat pe ''clearoutside'' cat si pe ''accuweather''.
Cand colo , Luni 8 Ianuarie , de cum s-a inserat si pana la miezul noptii - cand am intrat in casa deoarece nu mai puteam de frig , a fost senin.
Ma rog , nu ‘’ senin oglinda ‘’   : umezeala a fost prezenta atat la nivelul solului cat si in atmosfera , imaginea tremura mereu si astrii se vedeau ca printr-un geam ud.
Dar s-a vazut cerul sideral  si asta a fost foarte bine.
Ca de cerul celalalt , napadit de gretosii nori cenusii si sterili , nascuti mai degraba din poluare , m-am saturat.

In poza de mai jos vedem la stanga oglinda de 200mm diametru si focal de 1232mm a telescopului Dobson cu care am facut observatiile de mai jos.


Am inceput in Pleiade , povestea cu asa-zisa stea carbon din acest roi - descrisa in postarea din 3 Decembrie '17 , nu-mi dadea pace.
Sunt convins ca am dezlegat urmatorul ''mister'' : steaua oranj pe care am raportat-o  poate fi vazuta  in orice seara senina si face parte dintr-o  pereche de stele cu aspect de  stea dubla  avand codul  ADS 2755 , aflata la 40% din distanta de la Alcyone spre Celaeno.
Si la grosismente mici se vede culoarea oranj a stelei dar aceasta iese mult mai bine in evidenta la grosismente mari.
La 205x / Radian 6mm , culoarea oranj a fost aseara  bine vizibila.
(Dar nu este o asa-numita ''stea carbon'' , nu este de clasa spectrala K si nici M...)



Am rezolvat la 137x /Revelation Plossl 9mm , steaua dubla din Pleiade cu indice Sigma 450 cu parametrii 7.3mv/9.3mv/6.1''.
Sigma 450 este prima stea  in lantul de stele   care porneste   dinspre Alcyone  spre Sud.
Si Taygeta aflata la Nordul roiului  , este o stea dubla cu separatie de 71'' ,foarte usor de rezolvat.
Am reobservat steaua oranj HIP 17759 care are indice de culoare 1.7 si se gaseste la granita estica a Pleiadelor.
Am reobservat alte cateva ( cinci , sase ,poate chiar mai multe ) stelute galbene si oranj din partea de Sud a Pleiadelor  despre care  Stellarium imi spune ca au indice de culoare de pana la 1.55... deci sunt binisor ''metisate'' !

In mitologia antica greaca , parintii celor ''sapte surori '' adica a Pleiadelor , sunt Atlas si Pleione.
Conform Stellarium ,ambele stele sunt de clasa spectrala B.
Dar la ocular , mie Atlas imi apare a fi de un alb stralucitor - ca sa zic asa ...''neon'' , in timp ce Pleione imi pare a avea o culoare alb fildes , un alb oarecum estompat - sa zicem...oarecum ''calcaros''.
Sunt curios daca aceste diferente le vedeti si voi sau sunt doar  impresii subiective strict personale ale lui moshu Mircea  :?:

Am cautat langa Zeta Tau nebuloasa Messier 1 si am ''calibrat'' focalizarea cu filtru UHC la 49x pe ea.
Apoi am revenit in Pleiade si am reobservat nebuloasele ''Merope'' NGC 1435 si ''Maia'' NGC 1432.
Aseara , la 49x , nebuloasa ''Maia'' mi s-a parut a fi mai luminoasa si mai extinsa decat nebuloasa ''Merope''.


Cu asa vreme proasta nu e cazul sa facem nazuri la ‘’meniul’’  acesta de iarna ,constand in principal din roiuri peste roiuri , cu cate o nebuloasa palida pe ici pe colo .
Mi-e dor insa de galaxii si ,avand in vedere ca ne indreptam spre Regatul Nebuloaselor din Virgo , e cazul sa incep sa-mi exersez  ''muschiul galactic'' .... nu-i asa ?

Am incercat sa observ galaxia fantoma a lui Messier adica M74 dar fara rezultat.
Scanarea zonei nu da rezultate la locul meu de observatii nici cand cerul este de calitate buna.
Aseara nu am vazut Messier 74 nici prin metoda pasajelelor ,lasand deci campul stelar sa defileze prin ocular ,dupa ce am orientat telescopul spre steaua oranj de langa Kullat Nunu /Eta Psc.



Am observat atunci Messier M77 din Cetus.
Stiind ca este o galaxie Seyfert  si ca se incadreaza in categoria galaxiilor cu nuclee galactice active, am folosit fara rezerve marirea de 137x / Revelation Plossl 9mm cu filtru UHC Optolong si marirea de 205x ,fara filtru.
La ambele mariri , Messier 77 se vedea ca un obicet cetos de forma usor ovala ,cu centrul foarte luminos si avand un nucleu cu aspect stelar.
Langa galaxie , se vede steaua HIP 12668 de 10.8mv.
Haloul galaxiei M77 ,asa cum apare in dobsonianul meu de 200mm , are un diametru egal cu jumatate din distanta dintre steaua HIP 12668 si nucleul galaxiei.
Haloul galactic al lui M77 scade abrupt in stralucire la indepartarea de nucleu si se pierde treptat in fundalul cerului nocturn.



La mica distanta de Messier 77 este situata galaxia NGC 1055 ,ambele facand parte din acelasi grup de galaxii legate gravitational.
Observarea galaxiei NGC 1055 nu a mai fost atat de lejera si rapida ca cea a lui M77.Ci dimpotriva !
Desi i-am aflat locatia in cateva minute , am petrecut cel putin o ora cu ochiul la ocular incercand sa vad , sau macar sa zaresc , galaxia NGC 1055.
Marirea de 137x s-a dovedit a fi prea mica din cauza stelelor invecinate care impiedicau observarea galaxiei prin  stralucirea lor.
Am folosit atunci grosismentul de 205x /Radian 6mm si am insistat cam o ora pana ce am ''vazut'' cu privirea periferica - dar cu certitudine - un obiect cetos ,relativ mare- comparabil cu M77 , situat cam la 40% din distanta dintre stelele ''a'' si ''e''.
Nota : am invatat la observarea stelelor duble dificile acea lectie de smerenie care ne cere sa avem rabdare in fata Naturii si sa asteptam acel moment binecuvantat cand binevoieste sa-si ridice valul si sa ne lase  sa aruncam o privire spre sale  lucrurile ascunse care sunt in acelasi timp si cele mai ravnite.

M-am indreptat apoi spre Orion unde am rezolvat la 205x Zeta Ori ,52 Ori si 32 Ori.
Prin filtru UHC am observat la 137x roiul Collinder 69 asociat cu nebuloasa din jurul stelei  Meissa /Lambda Ori .
Am incercat astfel sa vad  nebuloasa Sh 2-264 asociata cu roiul Collinder 69.
Ceea ce am vazut a fost o ceata circulara slaba in jurul stelei Lambda Ori , o alta pata cetoasa  , mai slaba si de diametru mai mic in jurul stelei Heka Fi 1 Ori dar in jurul stelei Fi 2 Ori nu se zarea nebulozitate si asta m-a pus pe ganduri.
Oare o fi fost chiar urme din nebuloasa Sh2-264 sau doar pacla ? De revenit !



In Trapezul lui Orion am vazut sase stele: A-B-C-D-E-F = SPLENDID !

Prin filtrul UHC am putut urmari bratul de nebulozitate care pornind de langa Trapezium strabate SPRE Sud , intr-un arc mare , pana la Iota Ori , la NGC 1980 - subliniat cu albastru mai jos.



Am reobservat Messier 78 si NGC 2071 la 137x cu filtru UHC.
Nebulozitatea asimetrica din M78 a fost bine vizibila iar cea din NGC 2071 , desi mult mai slab luminoasa, de asemenea.Evident ca toata imaginea era dominata de gri albastrui , nici pe departe nu este colorata precum apare in poze.



Am incheiat cu observarea roiului Collinder 84 descoperit ,probabil , in secolul XVII de catre harnicul Giovanni Batista Hodierna cu luneta sa Galilei de 20x si redescoperit in 1857 de catre Karl Bruhns.
Roiul este asociat cu nebuloasa Sh 2-252.
Roiul in sine este dominat de o stea de 8mv aflat in centrul sau ,este un roi deschis dispersat si cu diametru mare de 40' ,ceea ce ingreuneaza gasirea lui.
Am ''defilat'' glorios peste Collinder 84 de mai multe ori ,fara sa-i  recunosc ''sangele princiar'' pana ce mi-a venit ideia de a reduce grosismentul si , deci , de a mari campul vizual.
La 44x si in campul de 82 ' al ocularului Erfle 28mm al lui Erwin , Collinder 84 a iesit imediat in evidenta.



Nebuloasa Sh 2-252 se vede deja fara filtru la 44x si s-a vazut foarte clar la 49x prin filtrul UHC atasat ocularului Plossl 25mm.
Se crede ca exista o legatura intre nebuloasa Sh 2-252 si nebuloasa Sh 2-274 ''Jellyfish Nebula'' printr-un urias nor molecular. Deci cu asociatia stelara Gem OB1.

http://galaxymap.org/cat/view/sharpless/252

Dar deja am stat destul la copca cerului ,vanand cu rabdare frumusetile cerului.
Mi-era frig , era vremea sa ma retrag in iglu.

Venise acel moment peste care ,daca as fi trecut , miscarile ar fi devenit nesigure iar dragele mele oculare ar fi fost in pericol la ridicarea taberei.

Sunday, December 31, 2017

AH.FM Adiction EOYC 2017 Day 12


πŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™ŒπŸ™Œ
πŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒπŸ’ƒ
πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–πŸ’–