Tuesday, January 9, 2018

Image stabilizer for binoculars ala Alan MacRoberts

I'm an amateur astronomer since I know about.
I got my first binoculars  only  in the summer of 1999 at Methuselah's age of 45.
This was a  10x50mm Tasco binocular of doubtful quality which  shortly after was replaced by a 7x50mm  Fujinon Mariner binocular of excellent quality .
Since then I always had at least a pair of binoculars.
For the amateur astronomer who begins to observe the sky with the naked eyes , binoculars are great tools because they extends in a great way the innate vision.
You just take your binoculars  to a corner away from artificial lighting. 
The simple gesture of rising your binoculars up to the starry sky, seems to be a sign of recognition, or a  very powerful secret password entered in the  ancient mechanism of the world.
Suddenly the cover of the daily cellar disappear and the panorama of the Universe  unfolds before your eyes.
You feel the heavenly scent of Queen of Night flowers, you hear in your ears the distant barking of dogs , but your look has already
took you over there. At the same time you here  and beyond .
But  the  mobility of  binoculars is followed by their largest, maybe the only, disadvantage: shaking images induced by the weakness of our body.
By 2007 or 2008, I found on the site of  ''Sky&Telescope'' magazine an article which presents the solution found by  Alan M. MacRoberts to stabilize the binoculars.
His ''image stabilization device'' is simple and inexpensive, is made of wood and some screws and by using hand tools within everyone's reach.

You find the entire article at the link below :

I become interested and started thinking about the little project of building such a device.

The first amateur convinced by this  idea was my friend Csillag Attila from Arad, whose version of a stabilization device is shown below.
MacRoberts image stabilizer with a ''Sakura'' 9x60mm binocular, built by Csillag Attila in Arad


Soon ,Serban ,a student in Deva , built a device that belongs to this category, even if it failed to ensure all degrees of freedom of the  MacRoberts's  image stabilizing device.


Image stabilizer built by Serban ,student in Deva

Dan Vasiliu in Bucharest made a collapsible version of the  MacRoberts device, using components from a discarded tripod . Dan's collapsible version  is very suitable
for  amateur astronomers living in big cities and who have to travel a distance to their
place of observation.

Moreover,''the  shoulder mount for binoculars'' of Dan Vasiliu is part of a kit called
''the  minimum setup for observations''  which includes: binoculars, shoulder mount, a
compass, a star map and a flashlight with red light.
Shoulder mount for binoculars, built by Dan Vasiliu, Bucharest

Dan Vasiliu testing his shoulder mount for binoculars



''Minimum  Setup for Observations'' according to Dan Vasiliu: binoculars, shoulder mount collapsed, compass, star map and flashlight with the red light

A beautiful version of the MacRoberts device was made by Dan  Nicolcioiu aka
ZENDOW. 




The MacRoberts device nicknamed Li-zooka, built by ZENDOW  in Targu-Jiu, wearing his Revue 10x50mm binoculars
Tavi Blagoi aka Erwin is my friend and felow member  on www.astronomy.ro’’ forum and on ''60mmtelescopeclub'' Yahoo group.
Next day I posted this article ,Tavi let me know about his version of a MacRoberts image stabilizer made of Aluminium profiles.The counterweight is a piece of door frame filled with sand.
Tavi's device have shoulder cushions and is a work under development,in the future he intend to add a swivel.


Aluminium image stabilizer built by  Erwin / Tavi in Timisoara



10x50mm binocular on Tavi's Aluminium device ,notice the shoulder cushions





Sand filled counterweight of Tavi's device

Below I present some pictures of my MacRoberts  image stabilizer ,nicknamed Bizooka ,on which I can mount three of my binoculars.


Myself, my MacRoberts image stabilizer holding the 7x50mm Fujinon Mariner binocular


My  10x50mm  Baigish binocular mounted on the device



Details of the Fujinon Mariner 7x50mm binocular  on the ''Bizooka'' device


Overal Imperial dimensions  of the frame of my device are: 1.6’’x 9’’x 42’’.
Sides are made of laminated plywood  12.7 mm / ½ ‘’ thick and the two spacers at the ends are made 30x40mm or 1.2 ‘’ x 1.6’’ solid wood.

Pivot plate of solid wood has dimensions of :30x150x205mm or 1.2’’x 6’’x8’’.

The arm supporting the  binoculars is 3mm/ 0.8’’  thick , made of a sandwich of two layers of 1.5mm /  1/16 ‘’ steel sheet.
The hole for the 1/4 inch screw holding the binoculars to the steel arm at their hinge, is  located at a heigh of 225mm or 9 ‘’ from the bottom of the frame.
The handle of the swive plate is made of 12.7 mm or ½ ‘’ plywood.


Here are the results of the  testing of my ''Bizooka''/MacRoberts  device  on May 13, 2011:

,, Last night until from 23:30 to 1:00 I  tested the functionality of my MacRoberts image stabilizing device.
On average each binocular was used approx. half an hour.I observed in the same order, with each pair of binoculars , star fields of Gemini, Leo,Virgo, Ursa Major, Coma Berenice but also the Moon,Saturn, Lyra , Cygnus and Scorpio, Libra and Serpens  Caput.
Of the  Deep-Sky objects  I observed Mel111 , M13, M92, M57 and Stock1.
The order of using the binoculars was: Fujinon Mariner 7x50mm,  Sakura 9x60mm and  Baighish 10x50mm.
The device performed well with all three binoculars.The Sakura 9x60mm binocular is just the weight limit for objects near the horizon,  probably I have to add a few hefty screws  to the counterweight to compensate for this configuration / situation.

After more than an hour and a half of varied observations  with  binoculars mounted on the device, I returned to normal observation with handheld instruments: horror!
It is as if you swap the first class armchair on a high speed ''Intercity'' train for a ride on the buffers of the same train.

Great surprise, and actually a double one,  came from observing the double stars .
Last year, when I managed to resolve in binoculars the double stars 16 - 17 Dragon and   Nu Dragon , Zeta Lyrae, 61 Cygni or Albireo,I had to sit on a chair, and, excepting the first two mentioned stars of Draco, all the rest of stars had to be near the  meridian.
During this testing of my  MacRoberts device, although Lyra and Cygnus were at 30-50 degrees altitude, all the stars like Zeta Lyrae,61 Cyg or Beta Cyg have been resolved in all binoculars. Wider  stars like Alcor-Mizar, Epsilon Lyrae or Zubenelgenubi in Libra are too easy to be split to be added here. ''


If you access the original article by Alan MacRoberts on the ''SkyandTelescope'' site and you take the time to read the comments, you will find my comment in which I proposed the nick-name of  "bizooka''  for this device.
The equation is:           Binocular+ Bazooka =Bizooka

I 'm sure  after you build such a device, you will join me saying: '' Thank you Alan MacRoberts'' !

                                                  BIZOOKA FOR EVER!


Mircea

Scufundari de mare adancime in Pleiade , roiuri si nebuloase din taramul marelui vanator Orion

Pentru aceasta saptamana aveam numai prognoze meteo 100%  pesismiste , atat pe ''clearoutside'' cat si pe ''accuweather''.
Cand colo , Luni 8 Ianuarie , de cum s-a inserat si pana la miezul noptii - cand am intrat in casa deoarece nu mai puteam de frig , a fost senin.
Ma rog , nu ‘’ senin oglinda ‘’   : umezeala a fost prezenta atat la nivelul solului cat si in atmosfera , imaginea tremura mereu si astrii se vedeau ca printr-un geam ud.
Dar s-a vazut cerul sideral  si asta a fost foarte bine.
Ca de cerul celalalt , napadit de gretosii nori cenusii si sterili , nascuti mai degraba din poluare , m-am saturat.

In poza de mai jos vedem la stanga oglinda de 200mm diametru si focal de 1232mm a telescopului Dobson cu care am facut observatiile de mai jos.


Am inceput in Pleiade , povestea cu asa-zisa stea carbon din acest roi - descrisa in postarea din 3 Decembrie '17 , nu-mi dadea pace.
Sunt convins ca am dezlegat urmatorul ''mister'' : steaua oranj pe care am raportat-o  poate fi vazuta  in orice seara senina si face parte dintr-o  pereche de stele cu aspect de  stea dubla  avand codul  ADS 2755 , aflata la 40% din distanta de la Alcyone spre Celaeno.
Si la grosismente mici se vede culoarea oranj a stelei dar aceasta iese mult mai bine in evidenta la grosismente mari.
La 205x / Radian 6mm , culoarea oranj a fost aseara  bine vizibila.
(Dar nu este o asa-numita ''stea carbon'' , nu este de clasa spectrala K si nici M...)



Am rezolvat la 137x /Revelation Plossl 9mm , steaua dubla din Pleiade cu indice Sigma 450 cu parametrii 7.3mv/9.3mv/6.1''.
Sigma 450 este prima stea  in lantul de stele   care porneste   dinspre Alcyone  spre Sud.
Si Taygeta aflata la Nordul roiului  , este o stea dubla cu separatie de 71'' ,foarte usor de rezolvat.
Am reobservat steaua oranj HIP 17759 care are indice de culoare 1.7 si se gaseste la granita estica a Pleiadelor.
Am reobservat alte cateva ( cinci , sase ,poate chiar mai multe ) stelute galbene si oranj din partea de Sud a Pleiadelor  despre care  Stellarium imi spune ca au indice de culoare de pana la 1.55... deci sunt binisor ''metisate'' !

In mitologia antica greaca , parintii celor ''sapte surori '' adica a Pleiadelor , sunt Atlas si Pleione.
Conform Stellarium ,ambele stele sunt de clasa spectrala B.
Dar la ocular , mie Atlas imi apare a fi de un alb stralucitor - ca sa zic asa ...''neon'' , in timp ce Pleione imi pare a avea o culoare alb fildes , un alb oarecum estompat - sa zicem...oarecum ''calcaros''.
Sunt curios daca aceste diferente le vedeti si voi sau sunt doar  impresii subiective strict personale ale lui moshu Mircea  :?:

Am cautat langa Zeta Tau nebuloasa Messier 1 si am ''calibrat'' focalizarea cu filtru UHC la 49x pe ea.
Apoi am revenit in Pleiade si am reobservat nebuloasele ''Merope'' NGC 1435 si ''Maia'' NGC 1432.
Aseara , la 49x , nebuloasa ''Maia'' mi s-a parut a fi mai luminoasa si mai extinsa decat nebuloasa ''Merope''.


Cu asa vreme proasta nu e cazul sa facem nazuri la ‘’meniul’’  acesta de iarna ,constand in principal din roiuri peste roiuri , cu cate o nebuloasa palida pe ici pe colo .
Mi-e dor insa de galaxii si ,avand in vedere ca ne indreptam spre Regatul Nebuloaselor din Virgo , e cazul sa incep sa-mi exersez  ''muschiul galactic'' .... nu-i asa ?

Am incercat sa observ galaxia fantoma a lui Messier adica M74 dar fara rezultat.
Scanarea zonei nu da rezultate la locul meu de observatii nici cand cerul este de calitate buna.
Aseara nu am vazut Messier 74 nici prin metoda pasajelelor ,lasand deci campul stelar sa defileze prin ocular ,dupa ce am orientat telescopul spre steaua oranj de langa Kullat Nunu /Eta Psc.



Am observat atunci Messier M77 din Cetus.
Stiind ca este o galaxie Seyfert  si ca se incadreaza in categoria galaxiilor cu nuclee galactice active, am folosit fara rezerve marirea de 137x / Revelation Plossl 9mm cu filtru UHC Optolong si marirea de 205x ,fara filtru.
La ambele mariri , Messier 77 se vedea ca un obicet cetos de forma usor ovala ,cu centrul foarte luminos si avand un nucleu cu aspect stelar.
Langa galaxie , se vede steaua HIP 12668 de 10.8mv.
Haloul galaxiei M77 ,asa cum apare in dobsonianul meu de 200mm , are un diametru egal cu jumatate din distanta dintre steaua HIP 12668 si nucleul galaxiei.
Haloul galactic al lui M77 scade abrupt in stralucire la indepartarea de nucleu si se pierde treptat in fundalul cerului nocturn.



La mica distanta de Messier 77 este situata galaxia NGC 1055 ,ambele facand parte din acelasi grup de galaxii legate gravitational.
Observarea galaxiei NGC 1055 nu a mai fost atat de lejera si rapida ca cea a lui M77.Ci dimpotriva !
Desi i-am aflat locatia in cateva minute , am petrecut cel putin o ora cu ochiul la ocular incercand sa vad , sau macar sa zaresc , galaxia NGC 1055.
Marirea de 137x s-a dovedit a fi prea mica din cauza stelelor invecinate care impiedicau observarea galaxiei prin  stralucirea lor.
Am folosit atunci grosismentul de 205x /Radian 6mm si am insistat cam o ora pana ce am ''vazut'' cu privirea periferica - dar cu certitudine - un obiect cetos ,relativ mare- comparabil cu M77 , situat cam la 40% din distanta dintre stelele ''a'' si ''e''.
Nota : am invatat la observarea stelelor duble dificile acea lectie de smerenie care ne cere sa avem rabdare in fata Naturii si sa asteptam acel moment binecuvantat cand binevoieste sa-si ridice valul si sa ne lase  sa aruncam o privire spre sale  lucrurile ascunse care sunt in acelasi timp si cele mai ravnite.

M-am indreptat apoi spre Orion unde am rezolvat la 205x Zeta Ori ,52 Ori si 32 Ori.
Prin filtru UHC am observat la 137x roiul Collinder 69 asociat cu nebuloasa din jurul stelei  Meissa /Lambda Ori .
Am incercat astfel sa vad  nebuloasa Sh 2-264 asociata cu roiul Collinder 69.
Ceea ce am vazut a fost o ceata circulara slaba in jurul stelei Lambda Ori , o alta pata cetoasa  , mai slaba si de diametru mai mic in jurul stelei Heka Fi 1 Ori dar in jurul stelei Fi 2 Ori nu se zarea nebulozitate si asta m-a pus pe ganduri.
Oare o fi fost chiar urme din nebuloasa Sh2-264 sau doar pacla ? De revenit !



In Trapezul lui Orion am vazut sase stele: A-B-C-D-E-F = SPLENDID !

Prin filtrul UHC am putut urmari bratul de nebulozitate care pornind de langa Trapezium strabate SPRE Sud , intr-un arc mare , pana la Iota Ori , la NGC 1980 - subliniat cu albastru mai jos.



Am reobservat Messier 78 si NGC 2071 la 137x cu filtru UHC.
Nebulozitatea asimetrica din M78 a fost bine vizibila iar cea din NGC 2071 , desi mult mai slab luminoasa, de asemenea.Evident ca toata imaginea era dominata de gri albastrui , nici pe departe nu este colorata precum apare in poze.



Am incheiat cu observarea roiului Collinder 84 descoperit ,probabil , in secolul XVII de catre harnicul Giovanni Batista Hodierna cu luneta sa Galilei de 20x si redescoperit in 1857 de catre Karl Bruhns.
Roiul este asociat cu nebuloasa Sh 2-252.
Roiul in sine este dominat de o stea de 8mv aflat in centrul sau ,este un roi deschis dispersat si cu diametru mare de 40' ,ceea ce ingreuneaza gasirea lui.
Am ''defilat'' glorios peste Collinder 84 de mai multe ori ,fara sa-i  recunosc ''sangele princiar'' pana ce mi-a venit ideia de a reduce grosismentul si , deci , de a mari campul vizual.
La 44x si in campul de 82 ' al ocularului Erfle 28mm al lui Erwin , Collinder 84 a iesit imediat in evidenta.



Nebuloasa Sh 2-252 se vede deja fara filtru la 44x si s-a vazut foarte clar la 49x prin filtrul UHC atasat ocularului Plossl 25mm.
Se crede ca exista o legatura intre nebuloasa Sh 2-252 si nebuloasa Sh 2-274 ''Jellyfish Nebula'' printr-un urias nor molecular. Deci cu asociatia stelara Gem OB1.

http://galaxymap.org/cat/view/sharpless/252

Dar deja am stat destul la copca cerului ,vanand cu rabdare frumusetile cerului.
Mi-era frig , era vremea sa ma retrag in iglu.

Venise acel moment peste care ,daca as fi trecut , miscarile ar fi devenit nesigure iar dragele mele oculare ar fi fost in pericol la ridicarea taberei.

Sunday, December 31, 2017

AH.FM Adiction EOYC 2017 Day 12


๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ๐Ÿ™Œ
๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ๐Ÿ’ƒ
๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–๐Ÿ’–





Tuesday, December 26, 2017

De la ''Steaua purpurie a lui Hind'' la Nebuloasa ''Eskimo'' NGC 2392

In noptile Craciunului 2017  am continuat observatiile cu dobsonianul ''Toleascop'' de 200mm F/6.16.
Si deoarece ocularul LV 30mm este imprumutat la un prieten , am folosit ca ocular de baza Erfle 28mm pe format 2'' al lui Erwin. Ne intelegem foarte bine !

Cea mai senzationala observatie a noptii trecute si ,as putea spune , a ultimelor luni , a fost cea a stelei carbon R Leporis numita si ''Hind's Crimson Star'' adica ''Steaua purpurie a lui Hind''.
Cand gasind steaua spre Vest de Mu Leporis , aceasta  a intrat in campul vizual ...era sa pic de pe scaunul Lybar.
Doamne Sfinte ,Uram Istenem , Mein Gott !!!   ๐Ÿ™Œ ๐Ÿ™Œ ๐Ÿ™Œ
Aceasta stea nu-i oranj ,nici rosiatica ci este cu adevarat purpurie ,asa cum a descris-o descoperitorul ei J.R. Hind : ''...o picatura de sange pe un fundal negru... ''.
In acelasi camp cu R Leporis se vad mai multe stele dar mai ales steaua HIP 23060 , o stea albastra de tip spectral B si care formeaza un contrast superb cu steaua purpurie a lui Hind.
R Leporis este o stea variabila care oscileaza intre =5.5mv si 11.7mv intr-o perioada de 427.07 zile.
Stellarium ne spune ca R Leporis este acum la magnitudinea 8.05mv , deci aceasta este o perioada proprice observarii ei.
Va indemn pe toti cei care inca nu ati vizitat-o pe  R Leporis , sa o faceti , spectacolul e garantat !



Vorbind de roiurile din preajma lui M35 ,l-am revazut pe acesta si pe NGC 2158.
Nu am reusit sa gasesc ,mai exact sa vad, roiul IC 2157 aflat prin apropiere , spre steaua 1 Gem.
In schimb NGC 2129 ,rasfirat in jurul si printre doua stele cu aparenta de dubla , a fost usor de gasit.



Langa bumerangul de stele format din 10-11-12 Gem , am cautat sa vad nebuloasa IC 444 prin filtrul UHC , fara rezultat.
Intreaga zona este bogata in stele slabe si contine si cateva stele mai luminoase si poarta indicativul Collinder 89.



Am revizitat NGC 2264 zisa si ''Christmas Tree'' si ''Cone Nebula'' ,un roi asociat cu nebuloasa.
De data aceasta am avut si filtrul UHC la indemana si am vazut nebulozitate slaba dar neuniform distribuita in interiorul triunghiular al roiului.
Nebulozitatea mi-a aparut ca fiind mai densa si mai luminoasa spre baza triunghiului si se extindea spre Est si in afara roiului.



La NGC 2244 asociat cu nebuloasa NGC 2237 , am vazut din nou roiul 2244 cu stele putine si dispersate , totusi pe o arie mica.Iar la Vest am vazut din nou prin filtrul UHC acel nor gri -roscat alungit si mult mai mare decat roiul , alungit de la NV la SE.
Spre Est de NGC 2244 am vazut roiul  deschis Cr 107 foarte mare ,cu un diametru de 35 minute si partial suprapus cu roiul  Cr 104 care are un diametru de 21 minute.



Spre Nord de acestea doua se afla un alt roi , Collinder 106 ,inca si mai mare ,avand un diametru de 45 minute.



Roiurile acestea nu prezinta condensare centrala si nu au marginile bine definite dar contin un mare numar de stele fotografice chiar daca vizual ,cu instrumentele noastre mici ,vedem doar 20 sau 30 de stele in fiecare.
Se pare ca doar aceste trei roiuri totalizeaza multe mii de stele , subiectul merita studiat si de revenit la el.

Am reobservat roiurile M50 si M48 din Monoceros.
Am remarcat ca M50 contine o stea pitica portocalie despre care am aflat din Stellarium ca este de tip K 1/2 III , are indice de culoare 1.7 si indicativul HIP 33959.

Am observat apoi M47 cu roiul invecinat NGC 2423 si M46.
M47 are drept gardian steaua pitica rosie KQ Pup iar M46 pe pitica oranj 140 Pup.
Dar sunt mult mai multe stele pitice oranj si rosii in aceasta zona a cerului, la ocular am numarat vreo cinci-sase dar apoi am renuntat.
Sau mai bine zis am lasat pe alta data numaratoarea mai exacta.



Monoceros este o constelatie extrem de bogata in comori pentru astronomul amator! ๐Ÿ™‹ ๐Ÿ™†

Ca sa nu se toceasca ocularele de grosisment mare ,am reobservat si rezolvat stelele duble 52 Ori , 32 Ori si Eta Ori.
Steaua dubla 42 Ori nu a vrut insa nicicum sa isi prezinte companionul.
In Trapezul lui Orion am vazut sase componente :A,B,C,D,E si F.
La 205x / ocular Tele Vue Radian 6mm , steaua F era fluctuanta ,nu se vedea tot timpul.

La 49x /Plossl Sirius 25mm si filtru UHC, s-a vazut nebulozitate intensa in jurul stelei 42 Ori ,parte a nebuloasei NGC 1977.
De asemenea in jurul stelei Iota Ori s-a vazut nebulozitatea cuprinzand cele cateva stele vizibile ale roiului NGC 1980.Aceasta nebulozitate face parte din M42.



Am incheiat sesiunea de observatii prin observarea la 205x a nebuloasei planetare NGC 2392 numita si ''Eskimo'' adica ''Eschimosul'' in care se vedea zona centrala foarte luminoasa.
Nu sunt sigur dar cred ca am vazut si steaua centrala.

Hm , deci ''Eskimo Nebula''.....foarte potrivita denumire. ๐Ÿ’ซ 
Toate din jur , peretii, gardul , masa ,alea de beton si chiar si tubul telescopului musteau de apa iar eu dardaiam  de frig.
Bateria cautatorului RDF nu mai putea nici ea si se stingea si reaprindea in palpairi tot mai slabe.
Era deja ora doua noaptea si venise vremea sa ma retrag de pe banchiza !๐Ÿ™‡

Wednesday, December 20, 2017

119 Tau / ''The Ruby Star'' / ''Steaua de rubin''

Ce pacaleala mi-a tras vremea !
In jurul orei 22:30 vad din intamplare steaua Capella prin fereastra.
Merg intai  afara si ma asigur  - cerul era nebulos dar fara mase de nori -  ''se merita'' sa ies la observatii.
Stellarium era pornit , ma pregatesc cateva minute.
Ma imbrac gros, iau ocularele , binoclul Fujinon 7x50mm ,pun in functiune dobsonianul  de 200mm.
Primul obiect vizat urma sa fie asteroidul (20) Massalia care a avut opozitia acum doua zile.
Transparenta fiind slaba, in binoclu se vedeau spre Vest de Zeta Tau doar stele HIP 26616 si HIP 26328 B.
In dobsonian in schimb , se vedeau prea multe stele si stelute ,in ciuda nebulozitatii.
Am intrat in casa , sa descalcesc cu ''www.heavens-above.com'' si cu Stellarium ,care o fi dragul de asteroid.
Mi-am notat asterismele si  cand am iesit , dupa vreo cinci minute,tot cerul era cuprins de nori , frumosi,grasi,bine hraniti.

De ce postez povestea aceasta de insucces aici ?
Deoarece totusi am reusit sa vad ceva interesant.

Am retinut in timpul scurtei pregatiri steaua 119 Tau pe care Stellarium o numeste ''The Ruby Star'' adica ''Steaua rubinie ''sau ''Steaua de rubin''.
Am gasit rapid ''Steaua de rubin'' si am observat-o la 44x in campul de 82 minute al ocularului Erfle 28mm /2'' al lui Erwin.
119 Tau este o stea de magnitudinea 4.3 mv iar culoarea rosiatica a fost zarita deja in cautatorul 6x30mm.
In binoclu , culoarea cu adevarat oranj-rubinie a devenit si mai bine evidenta ; spre Sud de 119 Tau se zarea o alta stea ,de o culoare mai palida , dar virata si ea  spre galben-oranj luminos.




In dobsonian , 119 Tau a fost foarte frumoasa ,etaland cu adevarat o culoare oranj-rosiatica intensa.
Steaua 119 Tau este de clasa spectrala M2Iab-Ib , deci este o stea rosie supergiganta din aceeasi clasa cu Betelgeus , cu indice de culoare 2.05.
Si ,intocmai ca si Betelgeus, si 119 Tau este variabila , cu o amplitudine de 0,29 mv.


Steaua invecinata este HIP 25893 , are magnitudinea 6.75 mv dupa Stellarium ,este de clasa spectrala K5 si indice de culoare 1.58.




Adica este o stea pitica oranj de secventa principala si se aseamana cu steaua dubla 61 Cygni /''Steaua lui Bessel''unde ambele stele sunt de clasa spectrala K.


Cu siguranta voi reveni la steaua 119 Tau.
In timp ce scriam cele de mai sus , am remarcat ca steluta de langa HIP 25893 are un indice de culoare de 1.93mv.
Data viitoare voi folosi insa un ocular mai puternic, de pilda Revelation Plossl 9mm pentru o marire de 137x, deoarece aceasta stea are o magnitudine de 9.2mv.
Astfel ,sper sa vad culoarea care  trebuie sa fie apropiata de cea a ''Stelei de rubin'' dar totusi putin diferita.

Iata ce de lucruri interesante sunt  intr-un singur camp de ocular si intr-o observatie cu durata de doar cateva minute.
Asadar cerul are de toate ,   cerul este plin de culoare , cerul este bogat in lucruri minunate !

Sunday, December 3, 2017

NGC 604 , NGC 1907 , NGC 1662 et Comp.


Aveam aproape zero observatii in luna Noiembrie.
Pana la urma ,numarul observatiilor pe Noiembrie nu a ramas chiar la zero ci ... undeva pe la ''zerovirgulasiceva''...
In seara zilei de Miercuri 22 Noiembrie , vremea m-a slobozit din zgarda asa ca m-am zbenguit oleaca prin ograda cerului !
Am alergat imediat cu dobsonianul de 200mm la galaxia Messier 33 care incepe sa devina unul dintre obiectele  preferate ale mele , impreuna cu a sa regiune HII denumita NGC 604.
Cerul a fost oarecum senin dar aerul era extrem de incarcat de umezeala.
Cerul era vargat de nori filiformi subtiri dar prea vizibili ,orientati de la Nord la Sud.
Vizibilitatea n-a fost deloc buna dar tot ajungea pana la mine o cenusa a luminii ... macar.
Astfel ca am vazut cu privire directa M33 in ocularul ex-militar Erfle de 28mm focal .
Ocularul apartine lui Erwin , eu il introduc in lumea buna si-l invat distinsele maniere astrale...Erfle28... Messier 33 ...bucurosi de cunostinta !
NGC 604 s-a vazut atat la 82x /Erfle 15mm si la 137x /Plossl Revelation 9mm doar cu privire indirecta.
NGC 604 este relativ usor de gasit  pornind de la un asterism stelar in forma literei ''Y'' , aflat la NE de centrul galaxiei Messier 33.
NGC 604 formeaza un triunghi isoscel impreuna cu piciorul literei Y.
Imediat spre Sud-Est  de NGC 604 se gaseste o stea impreuna cu care  , la grosismente mici si la o privire nu prea atenta ,pare a forma o ''stea'' dubla.

Cu greu si numai prin atasarea filtrului UHC la ocularul Revelation , a binevoit NGC 604 sa apara in vederea directa dar fluctuand si disparand cam des.
NGC 604 este parte a galaxiei M33.
Nu exista filtre care sa ne ajute sa vedem mai bine stelele.Si deoarece galaxiile sunt preponderent formate din stele, intelegem de ce nu exista nici filtre prin care sa vedem mai bine galaxiile.
Atunci de ce ajuta filtrul UHC la observarea lui NGC 604 ?
Raspunsul sta in natura obiectului : NGC 604 este o asa-numita regiune HII , o regiune in care se formeaza stele , o regiune foarte bogata in nebuloase asemenea zonei Marii Nebuloase din Orion din galaxia noastra , din care ''tot amatorul'' cunoaste Messier 42-43.
Citind in Wikipedia despre natura  obiectului NGC 604 mi-a venit ideia de a folosi la observarea lui  filtrul UHC ''Omegon''.
Galaxia ''Triangulum'' , sau Messier 33 , sau NGC 598 este la o distanta de aproximativ 3 milioane de ani-lumina si ,totusi , cea mai mare zona HII a sa, adica NGC 604, este vizibila in telescoapele de amator deoarece aceasta zona este de o suta de ori mai mare decat zona HII din Orion ,Calea Lactee.




Asa ca am mers mai departe si iata o noua intalnire ,cu prezentarile de rigoare : Erfle 28-Messier 1 !
Am remarcat o stea destul de luminoasa in acelasi camp cu Messier 1 si care arata ciudat in ocularul Erfle 28mm .
La 82x s-a dovedit a fi o dubla frumoasa si anume HIP 26328 B.
Aceasta dubla este mult mai usor de gasit decat M1 dar daca avem un ocular cu camp de cel putin un grad si centram telescopul pe aceasta stea , vom avea in campul vizual si Messier 1, spre marginea de Sud a campului vizual.
''Plug-in'' -ul TELRAD din Stellarium este util la orientare daca retinem ca cercul mic din centru are un diametru de 30' ,cercul urmator are un diametru de 2 grade iar cel exterior de 4 grade.



Roiurile lui Hodierna  din Auriga ,adica M37, M36 si M38 au fost ,in ciuda vremii , foarte frumoase.
M-am oprit insa indeosebi la Messier 38 si nu a trebuit sa caut mult ,de fapt nu a trebuit sa caut deloc roiul ''Rascoala '' NGC 1907.
Iata-l  in acelasi camp  de 82 minute cu M38 atat la 44x /Erfle 28mm cat si la 82x /Erfle 15mm in camp de 45 minute.



Este un roi frumos,deschis dar cu stele concentrate in centru,cu mai multe stele vizibile decat am avut eu rabdare sa numar.Cu privire indirecta , se zareau multe stele mici ,ca o pulbere diamantina ,presarate printre cele mai luminoase.

Am pus apoi filtrul UHC la ocularul de 25mm dar rezultatul la nebuloasa Meropa a fost indecis din cauza conditiilor,cred.
In schimb , desi am observat pana acum de mii de ori M 45 , abia in acea seara  am  crezut ca vad prima stea carbon in Pleiade.
Atasez o schita de identificare , intocmita cu ajutorul lui Stellarium.



HIP 17791 este steaua albinos mai luminoasa si invecinata , nu presupusa steau -carbon .
Stellarium  ne da pentru steaua -carbon doar pozitia , un indice de culoare de 2.49 si magnitudinea de 10.1 mv.
Aceasta observatie este insa contestata si pe buna dreptate.
Userul ''nobody'' de pe www.astronomy.ro a remarcat  ca aceasta asa-zisa stea carbon apare doar in catalogul NOMAD , de unde este inclusa si afisata  de catre Stellarium.
Am cautat posibila stea -carbon in doua seri ulterioare , cu doua telescoape diferite si nu am mai vazut-o.
Voi reveni la aceasta discutie intr-un alt articol.

Lucrurile au mers mult mai bine la nebuloasa Sh 2-229 din apropierea stelei AE Aurigae.
Aceasta nebuloasa ,cunoscuta drept ''Flaming Star Nebula'' sa nu credeti ca a aruncat flacari si scantei fierbinti in ocular.
Ceea ce am vazut ,ca la nebuloasa ''Elephant Trunk/Trompa de elefant'' , a fost fundalul campului vizual , pe partea opusa unui paralelogram aproape perfect de stele ,era de culoare gri-luminos ,cetos .
In timp ce paralelogramul de stele era vazut pe un fundal negru.



Daca tot aveam filtrul UHC pe telescop , m-am indreptat spre nebuloasele din Orion.
Si uite asa , s-a facut ora doua din noapte si eu eram inca la ocular.
Messier 42-Messier 43 aratau ''ceva de speriat'' , parca erau un duh , un vampir tulburat si furios , cu aripi involburate , gata sa-si ia zborul ca sa-si inhate prada !
Ce l-ar fi agitat vederea acestor nebuloase pe  Bram Stoker !
Putin mai spre Nord , se zarea nebulozitate in zona stelelor 42-45 Ori , semn ca nebuloasele NGC 1973-1975-1977 erau acasa , dar fara vizite.
NGC 1980 , roi deschis cu nebuloasa din jurul stelei Iota Ori a fost mult mai bine vizibil.
Iarna trecuta ,prin dobsonianul  de 125mm , lucrurile stateau invers, NGC-1980 era mai greu vizibil decat complexul NGC  1973 etc.

Am mai observat in treacat Messier 78 , gasit prin scanarea zonei cu Erfle 28mm.
Apoi am observat roiul deschis NGC 1662 , un roi deschis de forma ciudata ,am sa-l numesc ''Runic Cluster''.



Am parcurs rapid secventa lui Lockyer.
Pana la urma , dobsonianul de 200mm a rezolvat toate stelele : Delta Ori ,Rigel, Lambda,Sigma si Zeta.  Am vazut si  discurile Airy  ale dublei 52 Ori ,fara spatiu negru.
Ce spatiu negru...aratau stelele agitate ca   visinele unui compot in clocot !
In fine , nu-i mare scofala pentru un reflector de 200mm sa parcurga secventa lui Lockyer ,aceea a fost propusa pentru testarea intrumentelor de 100-125mm.

La Theta Aur, Propus si ,mai ales, la 7 Tauri m-a asteptat un esec total!
In Trapez nu am vazut decat patru stele ,nici urma de componentele E si F.

Era timpul sa inot la mal : toate in jur , pomii , peretii , via si telescopul meu ,musteau de apa.
Puteam sterge condensul  cu mana , facea mici valuri curgand pe tub in jos !

Saturday, October 14, 2017

''MESSIER 74'' aka ''Phantom Galaxy''

Messier 74 


Vineri 13 Octombrie a.c. ,am reusit sa vad ,fara cea mai mica umbra de indoiala , galaxia Messier 74 , pe drept cuvant numita ''Phantom Galaxy''. 
Nu am gasit-o prin scanare ,nici prin cautare dupa asterisme stelare scoase din Stellarium.
Singura metoda care a dat rezultate , a fost cea recomandata de catre Sue French.
La Nord -Est de steaua Eta Piscii ,in imediata vecinatate , se afla o stea galbena de 7.45 mv si cu indice de culoare 1.61 ,dupa Stellarium.
Punem aceasta stea in centrul campului vizual si asteptam cinci minute. 
Lasam astrii sa defileze prin campul vizual.
Un prim asterism notabil este o pereche de stele notata cu ''x'' in poza de mai jos.
Urmeaza apoi un triunghi de stele ,notata cu ''y''.
Dupa  cinci minute , am avut galaxia M74 in centrul campului vizual. 
Multumesc Sue !

Nota : dupa familiarizarea cu zona , puteti incepe ''pasajul'' direct de la triunghiul notat cu ''y'' -un asterism foarte vizibil rpin telescop  -  si astfel sa reduceti la jumatate timpul de asteptare.





Obiectul vazut de mine este bestial de slab luminos dar l-am vazut prin aceasta metoda .
In sfarsit !
Am folosit pentru aceasta metoda - numita in engleza ''sweep'' si pe care as traduce-o in romana prin ''pasaj'' - ocularul Erfle Ruski de 15mm si care mi-a oferit un camp vizual efectiv de 44 minute de arc.
Galaxia se vedea la 82x extrem de slab in vedere directa , oarecum mai bine cu vedere periferica. 

Am aplicat atunci recomandarea facuta de Roger N. Clark in cartea sa ''Visual Astronomy of the Deep Sky'' si anume : grosismente mari.
Grosismente mari dar nu la intamplare ci bine alese.
Dupa cum a demonstrat Clark , telescoapele mici arata mai bine obiectele slabe la grosismente mari.
El a folosit 188x pe telescop de 8 inch , eu am avut la indemana grosismentul de 205x ca fiind cel mai apropiat.
Am aplicat grosismentul de 205x ,obtinut cu TeleVue Radian 6mm si atunci am vazut cu adevarat galaxia Messier 74 ca un obiect circular , foarte slab luminos , cu centrul doar cu ceva mai luminos decat restul suprafetei si avand un diametru de 4-5 minute de arc.
Inafara de cateva stelute foarte slabe raspandite in campul de 18 minute de arc , am vazut M74 precedata de o pereche de stele separate de o distanta aproximativ egala cu diametrul galaxiei , stelele sunt orientate pe directia aproximativa Nord-Sud ,cu steaua nordica ceva mai luminoasa.
Galaxia este urmata imediat la Sud - Vest de o stea galbena. 



Am verificat transparenta cerului pe NGC 1435 numita si ''Nebuloasa Merope''.
Urma sa nu ma astept mai tarziu la miracole deoarece ,desi vizibila , nebuloasa din Pleiade nu era mai bine vizibila decat am vazut-o iarna trecuta in dobsonianul de 125mm.

Tentativa de a vedea NGC 1499 ,cunoscuta drept ''California Nebula'' , a fost neconcludenta.
Folosind grosismentul de 49x si filtrul UHC Optolong , am vazut la Nord-Est de steaua HIP 18518 doar filamentul incercuit in poza.
Nebuloasa are o intindere de peste trei grade , este foarte slab luminoasa , dobsonianul de F/6 este nepotrivit pentru asemenea obiecte.
Voi relua tentativa cu luneta de 90x600mm la 24x cu un camp de 130 minute cu ocularul Plossl de 25mm. 



Am incheiat sedinta de observatii cu prima observatie , din acest sezon , a zonei Orion.
Am lasat filtrul UHC pe ocularul de 25mm si astfel am vazut la 49x o nebuloasa M42-43 extraordinara ,asa cum nu am mai vazut.
Am pus ocularul Ruski 15mm pentru 82x si ,spre uimirea mea ,nebulozitatea din NGC 1973- NGC 1975  se vede - slab ce-i drept - dar fara filtru . Mircea