Miscellany

 

''Heavens Gates''
Crepuscular Rays on August 4, 8:00 PM

Shelf Cloud
September 3, 7:55 PM

Same Shelf Cloud, one minute later

First Quarter Moon (nearly) as seen with naked eye,
Digital drawing.

Waiting for the dark, August 9.
Ten inches Dobsonian.

Furtuna de Sambata 2 Iunie

 Am inregistrat imagini video din timpul furtunii din seara zilei de Sambata 2 Iunie a.c. folosind telefonul AllView cu camera X7_Soul_Pro. (Ce-o fi insemnand asta ...  ). 

Mai multe imagini au surprins fulgere. Am reusit astfel sa surprind imagini ale celor trei tipuri de fulgere.

Redau mai jos inregistrarile celor trei tipuri de fulgere.

Imaginile au fost decupate din inregistrarea video si prelucrate in GIMP.

Fulgerul ''nor-nor''

Fulger ''nor-nor"

Fulgerul ''nor-sol''. Acesta poate fi de doua feluri, dupa natura sarcinii electrice: cu descarcare de sarcini negative sau pozitive. Ultimele sunt mai rare dar cu efect mai devastator  decat primele. 

Numite ''traznete'', aceste doua feluri de descarcari sunt cele mai periculoase.

Fulger ''nor- sol''

Fulgerul ''nor-aer''

Fulger ''nor-aer''

Some naked eye observations

 I'm going to tell you something hard to believe.

Even today, in a world who hate the sky, there are still beautiful celestial vistas for naked eye observations.

Below are some examples collected this Spring ...

All pictures were taken with  a simple (out of fashion) ''point and shoot'' Nikon S 3300 camera, tripod mounted .

Images are manipulated in GIMP. To some of them I added video artifacts, just for fun.

Moon - Venus - Jupiter on February 22, 2023:

Moon- Jupiter - Venus on February 23:

Venus and Jupiter, recorded on first of March, in difficult conditions ( too low ):

Moon and Venus on April 22:

Moon and Venus on April 23:

Moon halo on April 28:

Luna - Venus Conjunction, March 24, 2023

In the afternoon of Friday, March 24, after two o'clock, I got a call from my observation buddy Armand Popa.

He gave me a good tip: Venus is visible in full daylight, close and to the West of the Moon.

I took my new ''Saga'' 10x42mm Roof Binocular, a chair and soon I started searching the conjunction on the Southern sky, close to Meridian. Of course, I installed myself in the shadow of the house, in such a way to be safe, the sunshine never to get in my instrument and to my eyes.

The Moon was three days old, waxing crescent, illuminated at  9.8%. It was not visible with the naked eyes.

But it was easy to find with the binocular. 

Venus was at about two Moon diameters toward West, at about the same altitude like the selenar North Pole.

Venus was white and very bright.

The Moon had a greyish tinge and on her crescent not well discernable, very light shadows were fluctuating at the edge of visibility .

It was not my first sighting of Venus in the daylight but it is the best ever.

I forwarded by phone the same information to Csukas Matyas of Salonta, a friend and amateur astronomer and also he was able to see the conjunction.

Both of us where thrilled by the view, thank you Armand !

C/ 2022 E3 ZTF

 

Afisul observatiei cometei C/ 2022   E3  ZTF, 
Astroclubul Galaxis, Miercuri 8 Februarie a.c,
The poster of the observation of comet C/ 2022  E3  ZTF
scheduled by Galaxis Astronomy Club for Wednesday, Febrary 8 

Luna, observatie cu ochiul liber / Moon, naked eye observation

 La 7 Mai 2022 am observat Luna iluminata 38% pe un cer paclos.

Am desenat Luna vazuta cu ochiul liber.

La momentul observatiei, Luna avea un diametru aparent de 30' deci o jumatate de grad.

Pe partea iluminata a Lunii se vedeau pete gri de intensitati diferite, macro-relieful de marimea asa-numitelor mari selenare.

Se vedea ''lumina cenusie'' a Lunii, bine vizibila.

Prin binoclul IOR 8x30mm se vedea o coroana selenara slab luminoasa, de forma ovala si asimetrica fata de centru, urmarind forma partii iluminate a discului selenar.

In zilele urmatoare observatiei, am facut un desen electronic al acestei observatii.

Desenul initial, al observatiei cu ochiul liber, din Mai 2022.

The original drawing of the naked eye observation, made in May, 2022.

Intre timp mi-am perfectionat abilitatile de manipulare a imaginilor in GIMP asa ca am ''reinterpretat'' desenul, incercand sa-l deplasez din zona reprezentarii schematice mai aproape de reprezentarea realista. Asa a aparut azi noul desen al observarii Lunii cu ochiul liber din 7 Mai 2022.

Acelasi desen, reprelucrat in GIMP.
The same drawing reworked in GIMP.

Pe acest desen am reusit sa identific Mare Crisium, Mare Tranquillitatis, Mare Fecunditatis , Mare Nectarium si Mare Australe.

Mari selenare identificate cu ochiul liber.
Lunar features identified with naked eyes.

Dar noi, astronomii amatori musai trebuie sa folosim telescoape sau macar sa vorbim despre ele.

Asa ca am sa atasez o poza in care apare si binoclul IOR 8x30mm, amintit mai sus, in avangarda grupului.

Binoclul IOR 8x30mm, in avangarda.
The IOR 8x30mm binoculars, in the forefront.

Flammarion: sur la bestialité de la guerre

 

Camille Flammarion - M. 13,
Equatorial Bardou D=240mm, Juvisy, 27 octobre 1886

https://gallica.bnf.fr/accueil/en/content/accueil-en?mode=desktop

Camille Flammarion, a publicat in revista l'Astronomie din Martie 1918 un articol despre roiul stelar sferic Messier 13. Primul razboi mondial, cunoscut contemporanilor engleziti sub prescurtarea de WWI, era inca in toi. La finalul articolului sau, Flammarion face comentariile de mai jos. 

( ... Camille Flammarion, cu cateva remarci de fierbinte actualitate intr-un articol  despre roiul stelar sferic Messier 13:

'' ... Această contemplare prin telescop este cu adevărat fascinantă și este imposibil să-i înțelegi măreția fără a simți un dispreț profund pentru anumite bestialități umane, în special după bombardamentele aeriene ale orașelor deschise, cum ar fi cel de la Paris pe 30 ianuarie (care a ucis 60 de persoane, dintre care 12 femei și 5 copii și alte 207 au fost rănite și mutilate, cu unicul scop de a îngrozi populația); da, cei care-și opresc, doar o clipă, privirea asupra roiului lui Hercule, nu pot înțelege nici cruzimea, nici răutatea, nici infamiile Omului de război... //. Această mentalitate încă animală este de neînțeles pentru astronom.

Am spus că acest se întinde pe o suprafață de 8’ în diametru, adică un sfert din diametrul aparent al Lunii pline și că după aspectul său globular și condensarea sa centrală, se prezintă ca fiind compus din miriade de sori, reduse pentru noi la dimensiunea stelelor de magnitudinea 10 -15. Spectroscopul ne arată acolo  un spectru continuu și o constituție negazoasă. Acest grup de stele este, fără îndoială, unul dintre cele mai strălucitoare de pe cer și, din fericire, unul dintre cele mai ușor de observat la latitudinile noastre. Este greu să-l contemplați fără admirație. Ce Univers! Când cineva se gândește că între fiecare dintre acești sori sunt milioane sau, mai bine zis, sute de milioane de kilometri, cum ar putea chiar si imaginatia cea mai nesățioasă să nu se simtă strivită și confuză. Cu mulți ani în urmă, când măsuram sistemul dublu al stelei Zeta Herculi, am cerut „patruzeci de ani de studiu să fie petrecuți în acest sistem sideral”; acum, aș aspira la cel puțin de zece ori mai mult, adică patru sute de ani, să-mi satisfac o curiozitate foarte legitimă în studiul acestei aglomerări prodigioase de miriade de sori a roiului pe care îl studiem aici.

De asemenea, voi adăuga că un studiu magnific publicat de F. G. PEASE și HARLOW SHAPLEY în The Astrophysical Journal of May 1917, ne prezintă discuția a 13 fotografii realizate în 1911, 1912 și 1913, în care numărul de stele variază în funcție de durata expuneri, de la 820 pentru o expunere de un minut la 7.000 pentru o expunere de șase minute, 25.510 pentru o expunere de 94 de minute și 35.000 pentru o expunere de 300 de minute! Este de nedescris.

Ne-am oprit mai mult asupra acestui grup remarcabil, pentru că este cu adevărat unul dintre cele mai bogate din emisfera noastră nordică și se prezintă în fața tuturor astrofililor. Ar trebui să ne amintim din nou ceea ce am spus despre el aici cu privire la structura sa în spirală (Buletinul din 1904, p. 222), și în legătură cu stelele sale galbene și albastre (1915, p. 42), precum și în ceea ce privește distanta probabila, estimata la o suta de mii de ani de lumina, la 946 de catralioane de kilometri (1917, p. 238), univers indepartat, diferit de al nostru, al carui diametru este comparabil cu cel al Calii noastre Lactee: o mie de ani de lumina aproximativ  ... Ne oprim aici, pentru că trebuie să ne oprim. Vai, oamenii au descoperit aceste splendori cerești... și totuși îi vedem încă, în acest moment, măcelărindu-se ca niște brute! ''

 

Camille Flammarion,  revista  l’Astronomie,  Martie,  1918,   pag. 60

.............................................................................

Iata mai jos textul original:

...............................................................................

(... Camille Flammarion - quelque remarques de vife actualité dans une article en regarde l'amas M.13:

'' ... Cette contemplation au télescope est vraiment passionnante, et il est impossible de comprendre sa grandeur et sa majesté sans ressentir un profond mépris de certaines bestialités humaines, notamment les lendemains de bombardements aériens de villes ouvertes, comme celui de Paris du 30 janvie dernier (qui a assassiné 60 personnes, parmi lesquelles 12 femmes et 5 enfants et en a blessé, mutilé 207 autres, dans le seul but de terrifier la population) ; oui, ceux qui arrêtent, un instant seulement, leurs yeux sur l'amas d'Hercule, ne peuvent comprendre ni la cruauté, ni la méchanceté, ni les infamies de l'Homme de guerre... // . Cette mentalité encore animale est incompréhensible pour l'astronome.

Nous avons dit que cet amas se développe sur une étendue de 8' de diamètre, soit le quart du diamètre apparent de la pleine lune, et qu'après son aspect globulaire et sa condensation centrale, il se présente comme composé de myriades de soleils, réduits pour nous à la dimension d'étoiles de 10^e à 15^e grandeur. Le spectroscope y montre un spectre continu et une constitution non gazeuse. Cet amas d'étoiles, est sans contredit l'un des plus brillants du Ciel et, par une heureuse circonstance, l'un des plus faciles à observer sous nos latitudes. Il est difficile de le contempler sans admiration. Quel Univers ! Quand on songe qu'entre chacun de ces soleils, il y a des millions ou, pour mieux dire, des centaines de millions de kilomètres, comment l'imagination la plus inassouvie ne se sentirait-elle pas abimée et confondue. Il y a bien des années, en mesurant le système double de l'étoile Zeta d'Hercule, je demandais « quarante ans d'études à passer dans ce système sidéral » ; maintenant, j'en ambitionnerais au moins dix fois plus, soit quatre cents ans, pour satisfaire une curiosité bien légitime dans l'étude de cette prodigieuse agglomération de myriades de soleils de l'amas que nous étudions ici.

J'ajouterai encore qu'une magnifique étude publiée par F. G. PEASE et HARLOW SHAPLEY dans The Astrophysical Journal de mai 1917, nous montre la discussion de 13 photographies prises en 1911, 1912 et 1913, dans lesquelles le nombre des étoiles varie avec la durée des poses, depuis 820 pour une pose d'une minute jusqu'à 7.000 pour des poses de six minutes, 25.510 pour une pose de 94 minutes, et 35.000 pour une pose de 300 minutes ! C'est inénarrable.

Nous nous sommes un peu étendus sur cet amas si remarquable, parce qu'il est véritablement l'un des plus riches de notre hémisphère boréal et qu'il se présente à la vue de tous les astrophiles. Nous devrions encore rappeler ce que nous en avons dit ici en ce qui concerne sa structure en spirale (Bulletin de 1904, p. 222), et à propos de ses étoiles jaunes et bleues (1915, p. 42), ainsi qu'au sujet de sa distance probable, évaluée à cent mille années de lumière, à 946 quatrillions de kilomètres (1917, p. 238), univers lointain, différent du nôtre, dont le diamètre est comparable à celui de notre Voie lactée : mille années de lumière environ 1... Nous nous arrêterons ici, parce qu'il fauts'arrêter. Hélas, les hommes ont découvert ces splendeurs célestes... et cependant nous les voyons encore, en ce moment, se massacrer comme des brutes ! ''                                                                                                                                          

La revue l’Astronomie,  mars,  1918,   p. 60

(...Camille Flammarion with some highly topical remarks in an article regarding the M.13 cluster:

“...This contemplation through the telescope is truly enthralling, and it is impossible to understand its grandeur and majesty without feeling a deep contempt for certain human bestialities, especially the aftermath of aerial bombardments of open cities, such as that of Paris on last January,30 (who murdered 60 people, including 12 women and 5 children and wounded and mutilated 207 others, with the sole aim of terrifying the population); yes, those who stop, for a moment only, their eyes on the cluster of Hercules, cannot understand neither the cruelty, nor the wickedness, nor the infamies of the Man of war... //. This still animal mentality is incomprehensible for the astronomer.

We have said that this cluster develops over an area of 8' in diameter, that is to say a quarter of the apparent diameter of the full moon, and that after its globular aspect and its central condensation, it presents itself as composed of myriads of suns, reduced for us to the dimension of stars of 10th to 15th magnitude. The spectroscope  shows there a continuous spectrum and a non-gaseous constitution. This cluster of stars is without a doubt one of the brightest in the sky and, fortunately, one of the easiest to observe at our latitudes. It is difficult to contemplate it without admiration. What a Universe! When one thinks that between each of these suns there are millions or, to put it better, hundreds of millions of kilometers, how could the most unsatisfied imagination not feel damaged and confused. Many years ago, when measuring the double system of the star Zeta Herculi, I asked for "forty years of study to be spent in this sidereal system"; now, I would aspire to at least ten times more, that is to say four hundred years, to satisfy a very legitimate curiosity in the study of this prodigious agglomeration of myriads of suns of the cluster that we are studying here.

I will also add that a magnificent study published by F. G. PEASE and HARLOW SHAPLEY in The Astrophysical Journal of May 1917, shows us the discussion of 13 photographs taken in 1911, 1912 and 1913, in which the number of stars varies with the duration of the exposures, from 820 for a one-minute exposure to 7,000 for six minute exposures, 25,510 for a 94 minute exposure, and 35,000 for a 300 minute exposure! It's indescribable.

We have dwelt a little more on this remarkable cluster, because it is truly one of the richest in our northern hemisphere and presents itself to the sight of all astrophiles. We should again recall what we have said of it here in regard to its spiral structure (Bulletin of 1904, p. 222), and in connection with its yellow and blue stars (1915, p. 42), as well as about its probable distance, estimated at one hundred thousand years of light, at 946 quadrillion kilometers (1917, p. 238), distant universe, different from ours, whose diameter is comparable to that of our Milky Way: one thousand years of light about ...  We'll stop here, because we have to stop. Alas, men have discovered these celestial splendours ... and yet we still see them, at this moment, slaughtering themselves like brutes! ''

l'Astronomie magazine, March, 1918, p. 60