 |
Sky Watcher Classic 250P aka ''Grond'' |
Azi, Sambata 15 Februarie 2025, Astrolubul Galaxis a aniversat varsta de 38 de ani !
La multi ani !
In urma cu trei ani am cumparat de pe forumul astronomy.ro un reflector Sky Watcher Classic 250P cu parametrii D= 250mm si F= 4,8. Montura este de tip Dobson iar calitatea opticii este buna, mult mai buna decat m-as fi asteptat. Imi plac mult povestile lui Tolkien asa ca am denumit acest telescop drept ''Grond'', numit si ''Servant of the Shadow''.
Dar exista intotdeauna loc pentru mai bine si, de ceva vreme, ma gandesc sa modific partea mecanica a acestui telescop. Unul dintre lucrurile care-mi plac mai putin la el este cotirea enorma a fascicului. Distanta de la axa optica, de la punctul in care lumina este reflectata de secundara newtoniana inafara tubului si pana la planul focal, este prea mare pentru gustul meu.
Ieri insa m-a frapat o intrebare rasarita de nu stiu unde si careia nu stiam sa-i raspund: ''Oare nu cumva este suficienta cotirea pentru a permite utilizarea vizorului binocular ? ''. Intrebarea e buna dar nu puteam sa-i gasesc raspuns decat prin testare.
Azi, Sambata 15 Februarie a.c., cerul a fost senin si, desi paclos, mi-a permis testarea telescopului cu vizorul binocular. Am doua vizoare binoculare, unul este marca IOR iar celalalt este Nikon. Mi-am testat ideea cu vizorul binocular Nikon.
 |
Vizorul binocular Nikon, lentila Barlow si ocularele Bausch and Lomb |
Spre regretul meu, cotirea laterala a acestui reflector newtonian nu este suficienta pentru a permite folosirea directa, fara lentila Barlow, a vizorului binocular. In poza de mai sus, vedem la dreapta jos, lentila Barlow iar la stanga jos, perechea de oculare Bausch and Lomb f=25mm, folosita la aceste teste.
Amplificarea nominala a lentilei Barlow este 2x dar , impreuna cu vizorul, ajunge undeva la 4x. Grosismentul obtinut este de aproximativ 190x - 200x. In viitor voi determina amplificarea reala prin masurarea discurilor Airy.
Lentila Barlow a fost produsa in Japonia, marca este necunoscuta si a fost a regretatului Gavril Beches.
In actuala configuratie, montura lentilei Barlow este realizata, dupa schitele mele, de strungar. Lentila divergenta si interiorul sunt innegrite cu vopsea neagra mata.
Ocularele Bausch and Lomb f=25mm sunt de microscop, si au un camp vizual aparent estimat la 45*.
Testul propus s-a incheiat foarte rapid cu rezultat negativ dar , daca tot am pus telescopul in statie, am facut observatiile de mai jos, numite ''aniversare'' in cinstea fondarii Astroclubului ''Galaxis'' !
 |
Vizorul binocular IOR |
Observatii:
- Centrarea cautatoarelor ( RDF + RACI 8x50mm) le-am efectuat pe steaua Alfa Ori / Rigel care poarta si indicativul de stea dubla STF 668. Companionul a fost rezolvat si separat ''din prima''.
- Oglinda principala inca nu era complet aclimatizata. Am rezolvat si separata Delta Ori, cu separatie uriasa iar in Trapezul lui Orion am vazut doar patru stele: A,B,C,D.
- Nebuloasa M42 si M43 se vedeau destul de bine ( cerul era totusi paclos), cu voaluri si filamente.
- NGC 1981 a fost prea mare pentru a incapea in campul vizual real dar steaua dubla STF 750 ( gheara din fata dreapta a Crocodilului ), cu separatia de 4,2'' a fost separata.
- Zeta Ori, Iota Ori si Lambda Ori au fost rezolvate ca triple, cu cate doi companioni fiecare.
- Sigma Ori/ STF 762 a prezentat trei companioni. Eluzivul companion C, de la Vest de primara, a fost uimitor de bine vizibil. Iar STF 761 a fost rezolvat ca tripla.
- Intre timp, oglinda s-a aclimatizat. Am revenit la Trapezium unde, cu mare satisfactie, am vazut clar sase stele, deci si E si F. Eram gata pentru un nou test !
- Am indreptat telescopul spre 52 Ori/ STF 795 care, de cand o tot observ si de cand ne tot perpeleste (pe mine si ale mele telescoape) a devenit stea dubla subarc, avand acum o separatie de 0,96''. A fost rezolvata dar nu separata. Este nevoie de marire mai mare !
- 32 Ori/ STF 728 cu separatia AB= 1,4'' a fost doar rezolvata iar Eta Ori/ DA 5 cu separatia de 1,8'' a fost rezolvata si separata.
- Daca tot am ajuns la ora adevarurilor brutale, hai sa vedem ''ce zice'' si dubla subarc 7 Tau/ STF 412 cu separatia de 0,8''. Multe n-a avut de zis. S-a vazut tot timpul ca un segment care, in unduirile seeingului, aparea in mod aleator ca un ... hm ... ''micro-minuscul'' semn al Infinitului. Cum am zis deja, baga mariri mai mari, Mircica ! Serios ? La vizoarele binoculare, aceasta nu e ceva ... simplu. Ba chiar e dublu ! Pentru ca e nevoie de o noua pereche de oculare cu focala mai scurta.
O prima concluzie: rezolvarea lui 52 Ori si prezentarea, chiar si aleatorie a discurilor Airy tangente la 7 Tau, sunt indicii foarte pozitive care sugereaza rentabilitatea unei perechi de oculare ''tari''. Garanteaza pentru aceasta imaginea superba a lui Trapezium, cu cele sase stele ale sale.
- Jupiter a prezentat un disc unduit molcom in seeing, cu benzi numeroase si cu satelitii galileeni asezati cate doi la Est, respectiv la Vest.
- Marte , da, Marte, oh, minunatul si enigmaticul Barsoom ! In partea de jos a discului martian, deci la Polul Nord al acestuia, se vedea Calota polara nordica. Alba si mare, bine vizibila.
In emisfera vestica, in zona temperata, sau, ca sa zicem asa, in coltul stanga-sus al imaginii, trona o zona gri in forma de Y, amintind de forma continentului african. Nu putea fi decat Syrtis Major, aflat la Vest si pregatindu-se sa iasa din imagine. Cam la aceleasi latitudini ca partea bifurcata a lui Syrtis, se vedeau spre Est doua zone gri ,intinse pana la celalalt limb. Din ''Mars Profiler'' al lui ''Sky and Telescope'', am aflat ca zona de pe meridian a fost Sinus Meridiani iar zona gri, mai intensa, mai mare, mai bine vizibila ca precedenta, era Mare Erythraeum.
Revenind la Calota polara nordica: imediat la Sud de ea, deci deasupra ei in imagine, se zarea, dar foarte nesigur, o zona ca o banda gri abia observabila, de mica intensitate. Aceea ar fi trebuit sa fie formata din Utopia la Vest si Mare Acidalium la Est. Ceea ce am zarit eu a fost o banda de un gri translucid, de foma si dimensiuni incerte, aproape inobservabila.
 |
Marte, 15 Feb. 2025, 21:14 UTC Dobsonian D=250mm , aprox. 200x |
Alte observatii:
- M35 a incaput aproape complet in campul vizual, bogat in stele
- Castor s-a vazut ca o stea tripla superba iar Delta Gem/ STF 1066 a fost si ea foarte frumos rezolvata si separata
- NGC 2392, alias Eskimo Nebula s-a vazut mare, extinsa, cu ''doua viteze'', avand o zona centrala mai luminoasa si mai mica in diametru si una mai mare si mai slab luminoasa. Plus steaua centrala, bine vizibila.
- M44 este un roi stelar prea extins pentru marirea de 200x
- M67, rezolvat in aprox. 25 stele
- Zeta Cnc / Tegmine / STF 1196 a fost frumos rezolvata si separata ca tripla, cu AB avand separatia de 1,1''
- In Canis Major am observat ''Winter Albireo'' alias HJ 3945 iar in roiul deschis Tau CMa am numarat 25 de stele dispuse intr-o superba coroana astrala
- Roiul deschis M47 a fost bine vizibil dar ... hm... roiul invecinat NGC 2423 nu a fost prea spectaculos. Cand roiul M46 abia s-a zarit, am stiut ca observatia s-a incheiat. Vizorul binocular a facut condens pe prisme.
Aceasta este a doua si ultima concluzie: vizoarele binoculare sunt expuse la aburire iar prezenta lor pe telescop face observatia mult mai dificila. Observatorul trebuie sa fie mult mai atent la pozitia sa, a corpului sau fata de telescop iar dereglarile prin atingerea sau lovirea involuntara a vizorului sunt evenimente mult mai frecvente decat cele similare de la obsevatiile ''ciclopice''. Dar ''se merita'' !