In cartea sa ''Stargazing:Past and Present'', din a carei editie din 1878 citez mai jos , Norman Lockyer ne propune sa testam telescoapele noastre pe o secventa de dificultate crescanda de stele duble si multiple din constelatia Orion. Toate stelele principale ale acestor stele duble si multiple sunt vizibile cu ochiul liber, ceea ce face ca acest test sa fie usor de facut.
Testul verifica atat capacitatea de colectare a luminii cat si cea de rezolvare a detaliilor fine si se adreseaza in primul rand posesorilor de telescoape mici,sa zicem de la 60mm la 100mm diametru, desi una dintre duble este atat de stransa incat necesita, pentru a fi rezolvata in componente , un bun telescop de 150mm diametru.
Am parcurs acest test in dimineata zilei de 10 Decembrie 2010, cu telescopul meu Dobson de 125mm F/7 si am gasit stelele cu usurinta , cu grosismente chiar si de peste 300x , folosind doar cautatorul acestuia de 8x35mm.
Rezultatul testului este unul singur: Lockyer ne spune ca telescopul care da imagini clar rezolvate,fara aberatii,cu spatiu negru vizibil intre componentele chiar si ale ultimei stele duble din secventa,ei bine...''acel telescop nu este unul de dispretuit''.
Ceea ce pentru mine este foarte mult atunci cand vine de la un astronom cu experienta si competenta lui Lockyer,si,prin asumare,ale tuturor numelor mari pomenite in descrierea testului:Amiralul Smyth,Kitchiner cel ciudat,John Herschel si Struve.
..................................................................
Star test your Objective Glass
Quotes from ‘’STARGAZING: PAST AND PRESENT’’ by J.Norman Lockyer
London. MACMILLAN AND CO. 1878
Book II,CHAP. XII,page 164,second paragraph
‘’The convenient altitude at which Orion culminates in
these latitudes renders it particularly eligible for observation
; and during the first months of the year our
readers who would test their telescopes will do well not
to lose the opportunity of trying the progressively
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu