 |
Sistemul BU 385 observat la 7 Ianuarie a.c. |
Vineri 7 Ianuarie 2022 am efectuat observatii cu dobsonianul D=200mm F/6.16.
Am incercat, fara mari sperante, sa observ galaxia NGC 7457 din Pegas.
Nu erau motive pentru sperante desarte deoarece Luna, aflata in preajma Primului Patrar, era sus pe cerul plin de pacla unei nopti umede de iarna.
Pentru cautarea galaxiei pomenite, am folosit harta 74 din ''Pocket Star Atlas'' de Roger Sinnot.
Repede am realizat ca telul propus nu poate fi atins dar privind la harta 74 am remarcat la Nord de Beta Pegasi si in zona de domiciliu a galaxiei, o mica aglomerare de stele duble. In PSA stelele duble nu au mare cautare, majoritatea nici nu sunt etichetate. Am decis totusi sa le observ asa ca am facut o mica schita cu pozitia (foarte aproximativa) a fiecarei duble in raport cu celelalte si cu Scheat/ Beta Peg. Ulterior, o asemenea schita se dovedeste a fi suficienta pentru identificarea in Stellarium a obiectelor observate, obtinerea unui cod de catalog recunoscut de catre StelleDoppie, situl exceptional pe care-l folosesc pentru aflarea parametrilor stelelor duble.
Harta zonei, cu evidentierea stelelor duble si multiple observate:
 |
| Zona la Nord-Est de Beta Peg |
Datele stelelor observate.
De remarcat ca am pornit de la un numar de sase stele dar in raportul observatiei am inregistrate opt stele duble : BU 385 este compusa din BU 385 AB (steaua subarc) + dubla HJ 5532+ dubla ARN 25.
 |
| Raport tabelar al stelelor duble observate la 7 Ianuarie a.c. |
Cele mai interesante stele din tabelul observatiei sunt BU 78 si BU 385.
BU 78 este o stea tripla care poarta indicativul marelui observator de stele duble si multiple Sherbourne Wesley Burnham. Am mai spus-o si nu mi-e rusine sa repet: cand , pornit la vanatoare de duble, intalnesc intr-un atlas stelar indicativul BU mi se zbarleste chelia, din doua motive.
 |
| Sherbourne Wesley Burnham |
Primul motiv este incantarea si admiratia pe care o am pentru acest astronom care a fost amator , pentru cea mai mare parte a activitatii sale.
Al doilea motiv este un amestec intre sentimentul de exaltare cu teama de esec. Am invatat dupa multe ceasuri de lupta tacuta, cand incercam sa rezolv stele duble BU, cat de dificila este observarea acestora. Stelele BU sunt de toate felurile, luminoase sau slab luminoase dar fie au separatie foarte mica, fie au companioni extrem de slab luminosi. Intr-un fel sau altul, stelele BU au acea combinatie de parametrii care garanteaza observarea lor cu maxima dificultate.
Din fericire, Sinnot nu indica numele dublelor, cel mai des le evidentiaza doar in atlasul sau cu o liniuta transversala. Asa ca abia a doua zi dupa observatie, am aflat ca am avut onoarea de a observa doua stele Burnham.
Steaua BU 385 este compusa asadar din trei duble : prima este dubla subarc, deci cu separatie < 1'' intre stelele componente.
In acest caz, separatia este de 0.69'', observabilitatea fiind afectata moderat negativ de diferenta de mai bine de trei sferturi de clasa de magnitudine dintre steaua primara si companion.
Alta dubla componenta este HJ 5532 formata intre primara si companionul ei (vazute ca o singura stea - pentru ca pana la Burnham chiar asa au fost vazute de catre toti observatorii) si companionul C. Se spune AB,C.
Cea de a treia dubla care ''locuieste'' la aceeasi adresa este ARN 25, adica AB,D.
 |
Sistemul stelei multiple BU 385 |
La 154x/ Baader zoom Mark III, steaua BU 385 aparea ca o stea tripla : o stea centrala si doi companioni. In acea seara , ocularul zoom Baader si-a dovedit din nou calitatea excelenta deoarece ,chiar si la acea marire mica, a scos in evidenta aspectul astigmatic, alungit al stelei principale.
Aceasta m-a determinat sa maresc in continuare la 246x cu ocularul Radian 5mm ''et voila'', se vedea un companion la un unghi de pozitie estimat de mine la PA= 80 grade. Valoarea corecta este de 83 grade.
Marind la 308x cu ocularul Lacerta 4mm, se vedeau mai bine discurile Airy in contact, lasand uneori sa se vada un spatiu negru ingust, fluctuant si de scurta durata.
Cele de mai sus nu se vedeau mai bine la marirea de 385x dar aceasta m-a ajutat sa vad culorile stelelor din campul vizual.
Primarea BU 385 este alba cu usoara nuanta albastra.
La Vestul campului vizual este o stea oranj iar la Sud-Est este o stea galbena.
O stea foarte slab luminoasa aflata intre aceasta stea galbena si steaua primara era de culoare gri, semn ca se afla in apropierea magnitudinii limita a intrumentului, pentru conditiile date.
 |
Zona lui BU 385, intr-un camp de 15' conform DSS2 via Aladin Lite
(pentru comparatii si confirmare, mai putin a companionului subarc bu 385 AB
a carui fotografiere necesita tehnici speciale) |
La elaborarea hartii zonei am folosit o captura de ecran din Stellarium iar la identificarea stelelor am folosit atat acest planetariu virtual cat si Aladin Lite.
Fotografia lui S.W. Burnham este de pe Wikipedia.
Desenele observatiei imi apartin.
mpt , Arad, 10 Ianuarie 2022
Asta da observatii, ce airy discuri mari aveti la stele prin dobsonian la mine abia se vad la puterea aia asa mici sunt chiar si cu telescopul colimat tot la un raport focal de 6.1, felicitari pentru rezultate, seeingul conteza cel mai mult.
ReplyDelete