Note selenografice

Harta selenara publicata de Hevelius in 1645. Observam ca astronomul polonez a tinut cont de libratia in latitudine,desi vedem putine detalii inregistrate in lunulele de libratie. Prin cartea sa ''Selenographia'',Hevelius a intemeiat ramura de sine statatoare a Astronomiei dedicata studierii Lunii.


Nu va fi greu sa observam o mare asemanare a hartii selenare publicate de catre Cherubin d'Orleans cu harta lui Hevelius. In timp ce insa Hevelius a excelat in domeniul Astronomiei Practice, Cherubin d'Orleans a fost un optician de frunte al timpului sau. Dupa cum vedem in coltul din dreapta jos al hartii lui Cherubin, el a construit si lunete binoculare. Suficient de multe pentru ca unele sa supravietuiasca pana azi. El a explorat si principiile lor teoretice, fapt pentru care este considerat un pionier al Opticii Instrumentale. Cartea de capatai pe care ne-a lasat-o Cherubin d'Orleans este intitulata ''La Dioptrique Oculaire'', o carte a carei lectura este o incantare si in zilele noastre.

Harta a Lunii realizata de Thomas Harriot care si-a inceput observatiile astronomice la 26 Iulie 1609 cu o luneta olandeza cu marirea de 6x. Harta lui Harriot are un diametru de sase toli si este cel mai probabil realizata mai tarziu, intre 1610 si 1613 prin compozitarea unor observatii  individuale. 

Galileo Galilei a inclus in faimoasa sa carte ''Sidereus Nuncius'' aceste desene selenare. Primul desen prezinta caracterul zimtat al terminatorului selenar datorat reliefului muntos,piscurile fiind deja iluminate de Soare in timp ce baza muntilor este inca in bezna noptii selenare.Al doilea desen ne prezinta aspectul muntilor si craterelor selenare,asa cum le-a vazut Galilei prin lunetele sale. 



Harta Lunii dupa Langrenus ,datand din1645,intitulata ''Lumina Austriaca Philippica''.Langrenus a rezumat in colturile hartii parerile filozofilor antici cu privire la Luna.







Don George Juan si Don Antoine de Ulloa au publicat la Amsterdamm in 1752 aceasta harta a zonelor cu albedo-uri diferite de pe Luna, in cartea lor intitulata ''Voyage historique dans l'Amerique meridionale'' ,carte care contine rezultatele expeditiei autorilor in America de Sud.

Si daca Luna Plina este sus pe cer, puneti-va valetul sa pregateasca trasura,masca,spada si pelerina de matase,sa mergem la Balul Selenografic , cat  suntem inca in spumanta si fascinanta Epoca Baroca!

Prima mea imagine printr-o luneta

De foarte multa vreme am dorit sa am o luneta astronomica.Si am avut,mai exact am construit cateva. Prima am construit-o la 12 ani impreuna cu prietenul meu din acea vreme, Dan Ocsi. Mama lui Ocsi ne-a finantat , deci luneta a fost de fapt si de drept a lui. Luneta , prin care privesc in poza facuta  optsprezece ani mai tarziu dupa cele descrise mai jos,in timpul eclipsei de Soare din 30 Mai 1984, este tot cu obiectiv din lentila de ochelari de +0.75D. In stanga mea il vedem pe Nicu Reinholz , fericitul ''apropritar'' al lunetei si,mai ales,al telescopului Newton de 140mm F/10.

Dar  revin la luneta construita in anii copilariei. Cartea dupa care ne-am inspirat era ''Dupa lectii'' a lui Mamaev.  A fost o luneta cu obiectiv lentila de ochelari de +1 D deci focal de un metru,pentru care aveam tubul de carton pregatit,  iar ocularul...ei bine aici lucrurile s-au complicat. Pentru a obtine o marire de 20x,aveam nevoie de o lentila de +20D , asadar cu focal de 5cm.  Micul atelier de optometrie din Carei, orasul copilariei mele,atelier situat peste drum de Primarie, (pe atunci cunoscut mai mult drept sediul Partidului), a avut lentila de 5x100cm dar nu avea pe stoc lentila dorita cu focal de 5cm si care sa ne asigura mult ravnita si fantastica marire de 20x. Si chiar atunci a inceput un proces de improvizare, inlocuire, bricolare avand drept scop realizarea lunetei dorite; proces care nu s-a terminat nici in ziua de azi. Si cu care m-am obisnuit atat de mult incat  , daca ar inceta , cu siguranta mi-ar lipsi.

Asadar , pe loc, m-am hotarat si am cerut optometristului sa ne slefuiasca, la un diametru ceva mai mic decat interiorul tubului de carton,  pe care l-am luat cu noi, doua lentile cu focal de 10cm fiecare. Asa s-a si intamplat, eu si prietenul meu Ocsi nu ne incapeam in piele de bucurie, doar mama prietenului meu  nu era chiar atat de fericita deoarece a trebuit sa plateasca  , in plus, o lentila si ajustarea si a acesteia la diametrul potrivit.

Ne-au trebuit vreo doua zile sa taiem tubul principal la lungimea corecta, sa-l innegrim cu tus la interior, sa facem o montura de carton pentru obiectiv; tubul portocularului l-am ''forjat'' noi, din hartie, carton si lipici.

In fine, in seara celei de a doua zile, aveam luneta in mainile noastre si incercam obositi dar fericiti sa ''prindem'' o imagine cu ea. Imi amintesc vag, prin ceata timpului, ca prima imagine telescopica vazuta de mine a fost cea a unui stalp stradal de curent , imbracat intr-o incalceala foarte inestetica de cabluri si izolatori, aspect foarte la moda inca si acum , dupa mai bine de 44 de ani. Singura diferenta sta in faptul ca pe atunci stalpii erau din lemn impregnat cu motorina, erau mai scunzi iar becurile erau mai rare si mai slabe.

Pentru acea luneta nu am construit niciodata un trepied , vreo montura . Aveam alte preocupari.

Citeam de zor carti stiintifico-fantastice:

''Paradoxala aventura'' a lui Ion Manzatu,  

''Razboiul Lumilor'' si ''Primii oameni in Luna'' de H.G. Wells, 

''Doando'',  

''Nebuloasa din Andromeda'',  

''Planeta cubica'', 

tot ce gaseam de Jules Verne,  

''In umbra timpului'' de Kernbach, 

 ''A zecea planeta'',  

''Legendele capitanilor stelari'',  

''Cantecul Cibenei'',  

''Intoarcerea focului'',  

''Un roman in Luna'' de H. Stahl. 

Acestea,plus cele din CPSF, colectia de povestiri stiintifico-fantastice, care  apareau lunar in noile numere ale  colectiei .
Fratele meu Vasile incepuse sa colecteze CPSF in anii '50 iar pe cand mi-a parvenit mie,colectia avea deja in jur de 200 facsimile.  Acolo am citit,de pilda, pentru prima data ''Solaris'' al lui Stanislaw Lem.

Eram convinsi, eu si prietenul meu, ca ''pana ce vom creste mari'', omenirea va porni spre stele.

Nu trecea mai mult de una,doua saptamani si se intampla vreun  lucru nou si extraordinar . 
A fost epoca marilor programe spatiale. Se trimiteau sonde numeroase spre Luna, spre Venus, spre Marte. 

URSS si SUA se intreceau in lansarea in spatiu a echipajelor de astronauti. Cursa inarmarilor duduia, intreaga planeta parea intesata cu rachete care plecau spre cer sau erau in astepare sa plece, invaluite in norii lor uriasi de foc, fum si aburi.

Am construit mica noastra luneta cu gandul de a vedea incotro ne indreptam,incotro ne vom indrepta. 

Ne interesa de fapt Astronautica, marele exod spre stele. Astronomia era doar o stiinta, unul din instrumentele cunoasterii.

Peste apa tulbure a timpului insa, flacara curiozitatii a fost aproape stinsa, strivita in cenusa.Iar tinta noastra a urcat la stele,acolo unde-i este locul!

A ramas doar atractia cerului instelat sub forma Astronomiei ca o amintire a unui paradis posibil, promis dar pierdut.

Omenirea nu se indreapta spre stele!

In ultimele  poze vedem doua lunete  pe care le-am construit  patru decenii mai tarziu,tot din lentile de ochelari.Cea rosie este o luneta olandeza,sau daca vreti Galilei,de 4x40mm,diafragmata la o apertura de 25mm,obiectivul fiind o lentila  convergenta de ochelari de +2 D/F=50cm  iar ocularul o lentila divergenta de -8D/f=-12.5cm.Nu este o luneta astronomica dar pe obiecte terestre ofera imagini bunicele!Pe eticheta  vedem denumirea ei drept ''Telescopium Galileanum''.

Luneta albastra este o luneta Kepler cu obiectiv lentila de ochelari de +3D/F=32cm si avand drept ocular lentila biconvexa a unei lupe de +3,5cm focal,marirea lunetei fiind de 9x.Apertura libera a acestei lunete este doar de 15mm.Dar este un instrument care ofera privirii un  uimitor fond negru si catifelat al cerului sideral.De aici provine probabil contrastul excelent al imaginii. Eticheta lunetei ne dezvaluie numele ei de ''Telescopium Keplerianum''.

ISAN II ,12 Aprilie 2008

Sambata 12 Aprilie 2008,cu ocazia celei de a doua editii a ISAN,adica International Sidewalk Astronomy Night,vremea la Arad a fost nefavorabila-ca sa nu zicem dusmanoasa.Cu toate acestea,m-am intalnit ,eu cu Dobsonianul meu de 125mm F/7 si Emil Pasculescu cu telescopul sau Newton de 114mm F/8.8 pe montura ecuatoriala ,in fata Primariei Arad.Pe parcursul a doua ore,incepand de la 21:30,am reusit sa aratam Luna ,la mariri de 50x si 96x,unui numar de 32 de persoane.A fost in orice caz Astronomie Extrema:aceasta s-a intamplat cand Luna devenea vizibila printre nori ,in timp ce in jur aveam cam o suta de becuri ,unul mai intens ca celalalt si la care se adauga ''iluminatul arhitectonic'',de jos in sus, al Primariei si al Catedralei Catolice aflate in apropiere si care ilumina norii josi.Cu toate acestea oamenii sunt dornici sa priveasca Universul,asteptand chiar si cate o jumatate de ora ,acele cateva minute cand Luna se vedea printre nori.Am folosit pauzele dintre observatii pentru a povesti despre ISAN,despre constructia de telescoape , despre John Dobson si ,desigur, despre Astroclubul Galaxis.Si pentru a ne juca cu Optica observand ,la mariri de pana la 500x,detalii ale crucii de pe Catedrala sau pentru a studia praful,crapaturile si firele de paianjen de pe becurile indepartate sau filamentul becului rosu de semnalizare a altitudinii de pe acoperisul hotelului Astoria.Cand ne-am intalnit la ora 21 era sa ne lasam pagubasi.Dar o jumatate de ora mai tarziu,cand primul trecator ne-a parasit dupa ce ne-a multumit pentru prima observatie selenara prin telescop din viata lui,ne-am strans mainile cu Emil si ochii ne straluceau de bucurie:daca acest om avea sa fie singurul,chiar si atunci ,ISAN s-a desfasurat si la Arad.Au mai fost insa,in ciuda conditiilor adverse ,alti 31 de oameni interesati de Astronomie.Iar noi am facut o promisiune,vom veni si in viitor, sa aducem cu telescoapele noastre, stelele mai aproape de oameni.

Manastirea Gai

La marginea de Nord-Vest a Aradului se afla Manastirea Gai.Vedem in poza vechea biserica de lemn a manastirii ,construita la sfarsitul veacului XIX.

In biserica alaturata,construita mult mai recent,printre frumoasele icoane murale am recunoscut-o pe cea a Sfantului Mare Mucenic Mina al carui acatist ne invata ca este

''mangaierea a tot sufletul asuprit si amarat'',

''aflatorul lucrurilor pierdute'' si

''aducatorul lor in starea in care au fost''.

 Pentru ca el este

''tamaie bine primita la cer in rugaciune'',

''lauda Bisericii Rasaritului'',

''vas ales al Sfintei Treimi'';

 iar noi ,credinciosii din ceata Sfantului Mina

''pentru soarta aceasta cantam :marire tie mucenice si lui Dumnezeu lauda:Aliluia!''