ISWATIT: Balanta - Luni 2 Iunie a.c.

 

Scaunul de observatii, in cea mai joasa pozitie.
Cele patru pozitii posibile, asigura pozitii confortabile la ocularele
tuturor telescoapelor mele

Luni 2 Iunie am observat stelele duble incluse de Olcott is cartea sa ISWATIT pentru constelatia Libra/ Balanta , pg. 24-25.

Am observat astfel dublele Iota Lib si 54 Hya - cum am mai spus, Olcott a facut asemenea ghidusii, incluzand la o constelatie dublele din alta constelatie.

Aceasta mica sesiune nu a fost lipsita de aventuri. 54 Hya, alias H 3  97, este o stea ''sudista'', se inalta cu cel mult 20 de grade deasupra orizontului locului meu de observatii. De aceea am putut sa o observ numai dupa ce a reaparut dupa cornisa vestica a acoperisului. Chiar si atunci, a trebuit sa fiu ''gentleman'' si sa-i ofer scaunul de observatii venerabilei doamne ''Ratusca cea urata'' cu care faceam observatiile. Am pus scaunul Lybar in pozitia sa de cea mai mica inaltime si am pus dobsonianul pe platforma astfel formata.

Daaaar ... eu am o inaltime ... hm ... sa zicem ''napoleonica'' si acum ocularul nu-l mai ajungeam decat ridicandu-ma pe varfuri. Si nici nu avea rost sa faca asta deoarece trebuia sa ''prind'' steaua in campul telescopului. Iar pentru asta, trebuia sa folosesc cautatoarele, devenite cu totul inaccesibile. Asa ca a trebuit sa-mi caut taburetul pe care slefuiam pe vremuri oglinjoare ( n-am finalizat nici una ) si da, de pe taburet, am gasit si observat dubla 54 Hya. Abia - abia rezolvata la 35x de ocularul Lacerta UFF 25mm. Taburetul mi-a permis sa folosesc ocularul zoom care este considerabil mai lung dar inca ''in raza de actiune''.

Alte surprize au fost acelea ca pe atlasele moderne nu se mai foloseste indicativul ''P'' de la Piazzi. Dupa tatonari, am ajuns la concluzia ca steaua 212 P descrisa de Olcott este , probabil, H N 28 adica una din dublele incluse de William Herschel in catalogul sau din 1821.

Nici cu dubla H 4783 lucrurile nu au fost mai clare. Am concluzionat ca aceasta trebuie sa fie, dupa pozitie si parametrii, nimeni alta decat dubla S 672, adica una dintre stelele duble descoperite de James South. Nu stiu sa explic de ce dar am o anume simpatie pentru James South ... Sa fie oare gustul comun pentru acelasi breton !?

James South

Am observat apoi doua duble din Libra dinafara ''temei de casa'', SH 195 si H 6  117 si am reobservat frumuseti ale trecutului: Beta Sco, Nu Sco - doar ca dubla, Lambda Ophiuchi si Epsilon 1-2 Lyrae. Gasesc curios faptul ca o stea atat de deosebita si de observata cum este Epsilon Lyrae nu a primit un nume propriu in folclorul observational. ''Dubla-dubla'' nu se pune, e un nume plat, cum i-ai spune unui caine ''cutzu'' ...

Am renuntat insa sa mai observ duble, turbulenta era mare, pacla prezenta iar imaginea de difractie a stelelor arata ca frizura lui Jimi Hendrix.

Asa ca am incheiat seara de observatii cu ''Parada globularelor'' : M5 ( gasit cu metoda sugerata de Olcott) - M3 - M10 - M12 - M13 - M92. 

La Sud de M3 am rezolvat o dubla care cred ca este A 567 cu separatia de 1,5'' si rezolvata fara probleme la 270x. 

Am mai retinut ca M5 a fost vizibil si in cautatorul 6x30mm, luat de ocazie de pe forumul astronomy.ro.

Despre ''Notitele haiducesti'' - Duminica 1 Iunie

 Duminica 1 Iunie a.c. am continuat observarea obiectelor din Lista Herschel 400 cu dobsonianul ''Grond'' D = 250mm.

Am reobservat galaxia NGC 2768, observata prima data pe 9 Mai a.c.. De data aceasta mi-am luat ragazul sa fac un desen al galaxiei.

Galaxia NGC 2950 a fost alta reobservare, fiind si ea gasita tot pe 9 Mai a.c.

Galaxia NGC 2841 am observat-o de patru ori, inafara de aseara. Prima data am observat-o pe 23 Martie 2019 cu dobsonianul ''Toleascop'' D= 200mm F/6,16.

 

Iar NGC 3079 a fost observata mai demult, fiind si ea o reobservare. Dar oare cand ? Nu o regasesc in jurnalul in format electronic. Inseamna ca am extras-o din '' notitele haiducesti''. Acestea sunt un maldar de foi, foite, cartonase, dosuri de chitante, coperte de carti rupte, pe care mi-am notat observatiile pe vremea cand nu reluasem bunul obicei al jurnalului de observatii. O lunga perioada, luam notite si faceam schite pe ce apucam deoarece foloseam drept jurnal forumul   astronomy.ro unde imi postam rapoartele ''imediat''. Pana cand ''imediat'' a insemnat decalari enorme de luni sau ani de zile. 

Iata mai jos cateva ''notite haiducesti'', rasfirate din dosarul a carui grosime se vede in urmatoarea poza.

Notitele haiducesti
( Nu faceti ca mine ... )

In teorie am ajuns la zi cu jurnalul de observatii, candva in aceasta primavara. In realitate, jurnalul va fi complet doar dupa trierea foaie cu foita, schita cu schita a ''Notitelor haiducesti''.

Doar galaxia NGC 2742  a fost aseara o noutate. A fost vizibila ca obiect cetos, foarte, foarte slab luminos, vizibil numai cu vederea periferica la 160x cu ocularul Svbony zoom. Aceasta s-a intamplat numai dupa o acomodare pe locatia galaxiei de cel putin un sfert de ora. Fotografia din ghidul Herschel 400 mi-a fost de mare ajutor.

Contor H400 = 238.

Lupta cu lumina Lunii a fost totusi obositoare. Am continuat cu o ''Parada a planetarelor'' in care am reobservat, doar pentru desfatare estetica, nebuloasele planetare M57 - NGC 2826/ Blinking Nebula - NGC 6543/ Cat's Eye ( se vedea steaua centrala dar cu dificultate) - M27 - NGC 6219/ Turtle Nebula.

Am rezolvat si separat tripla STF 2094 de langa Turtle Nebula. 

Lambda Cyg a fost rezolvata si separata dar 16 Vul cu separatie de 0,73'' a fost numai rezolvata. 

A fost o buna decizie totusi sa vanez galaxii prin Ursa Mare deoarece imaginile de difractie ale stelelor duble a fost urata ... ''de urata''. Si Luna puternic luminoasa si seeing prost !? Totusi, mai bine asa decat sa stau la tembelizor sa-i ascult pe imbecilii de politicieni.

Delirium ZUGRAVITUM - recapitulare observationala

Telescop Newton D = 160mm construit de William Heschel pentru abatele Jean Fabarel din Dijon
sursa: gallica

Nu m-am lenevit prea tare si nici nu am abandonat observatiile astronomice. Dar sunt prins intr-o criza puternica de ''delirium zugravitum'' si nu am timp si nici conditii pentru meditatie si scris.

Am povestit in ''Nu-mi pare bine ca am luat tzeapa'' cum am observat noua galaxii din Lista Herschel 400 dar numai una a fost ''noutate''. Am recidivat si Joi, 1 Mai, am observat din nou obiecte Herschel cu dobsonianul ''Grond''  D= 250mm F/ 4.8. 

Pentru incalzire, am reobservat M65 si M66, bine vizibile cu vederea directa. NGC 3628, numita si galaxia ''Hamburger'', se vedea doar cu vederea periferica.

Am continuat cu M104, galaxia ''Sombrero'', care s-a vazut ovala, mare si luminoasa.

Apoi am observat NGC 4346, NGC 4753, NGC 4527, NGC 4536, NGC 4643 si NGC 4900. Galaxia NGC 4665  a fost reobservarea unui obiect vazut intai pe 29 Aprilie.

Vineri 9 Mai am continuat Cruciada Herschel 400 cu acelasi telescop ''Grond''. 

Am centrat cautatoarele pe Alpha UMa/ Bu 1077 AC iar pentru ''incalzire'', m-am distrat reobservand superbele galaxii M81/ ''galaxia lui Bode'' si M82/ galaxia ''Trabuc''. A fost vizibila si galaxia NGC 3077, ''galaxia lui Garland'', slab luminoasa. Langa NGC 3077 am rezolvat la 67x steaua dubla STF 1400 cu separatia de 3,6''.

Din Lista H400, am reusit sa observ in Ursa Mare galaxiile NGC 2787 ( cu schita ), NGC 2768 si NGC 2950. 

Am incheiat cu reobservarea nebuloasei planetare NGC 6543/ ''Cat's Eye'' Nebula. Un alt obiect al Listei Herschel400, observat de mine pentru prima data pe 28 Mai 2016 cu telescopul Hinds D= 158mm. Cotrobaind de zor prin scrierile lui Camille Flammarion, am dat peste afirmatia lui ca uneori reusea sa vada steaua centrala a acestei nebuloase, alteori nu. Afirmatia m-a intrigat deoarece se suprapune cu ''amintirile mele astronomice'' legate de aceasta nebuloasa. Daca uneori am vazut steaua centrala HD164963 cu apertura de 158mm, alteori aceasta stea nu s-a vazut cu apertura de 200mm, ba chiar nici cu cea de 250mm. Asa a fost pe 9 Mai.

Intelepciunea actuala considera ca HD164963 este o stea Wolf-Rayet de magnitudinea 11,4. Flammarion credea ca aceasta stea este variabila. Eu inclin sa fiu de acord cu el. 

De ce exista aceste variatii mari in vizibilitatea stelei ? 

Prin observatiile de mai sus din 1 Mai si 9 Mai, am avansat la un total de 236 obiecte in Lista Herschel 400.

Pentru culoare istorica, daca tot l-am pomenit des pe William Herschel, atasez poza unui telescop Newton cu apertura D= 160mm si focala de 7 picioare, construit de el  pentru abatele Jean Fabarel din Dijon. Telescopul a fost livrat la 16 August 1789. Este unul dintre telescoapele ''Uranus'', adica asemanator celui folosit de Herschel la descoperirea lui Uranus.

Sambata 10 Mai , desi eram frant de oboseala, am profitat de cerul senin si am facut observatii cu dobul de 250mm. Aveam de testat si un nou accesoriu si anume un cautator cu punct rosu / RDF de la Baader. Am reglat acest cautator si RACI 8x50mm pe Algieba/ Gamma Leo si pe Arcturus.

Apoi am facut un desen al galaxiei NGC 2903 din Leo, asa cum am vazut-o la 171x.

Galaxia NGC 5005 din Canis Venaticorum s-a vazut ca obiect cetos, oval, cu alungire pronuntata de cel putin 1/2 si cu centrul brusc mai luminos fata de restul galaxiei.

M3 a fost partial rezolvat in halou si se vedea foarte granulat in rest. La fel s-au vazut si M5, M13 si M92.

Am rezolvat si separat stelele duble Chi UMa, Nu UMa, Rho Her precum si dubla subarc Eta CrB.

Marti 20 Mai cerul sudic a fost complet innorat, nu am putut observa dublele din Libra pentru Proiectul ISWATIT. Am folosit totusi dobsonianul ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6.9 la observarea obiectelor de mai jos:

Epsilon 1-2 Lyr rezolvata si separat in cinci componente : A,B,C,D,I. La 216x se vedeau cu vederea periferica si stelele E si F.

Am rezolvat si separat : Nu Dra , Mu Dra, 16-17 Dra ca tripla, Sigma CrB, Nu CrB ca ''dubla - dubla'', Rho Her + STT 329, Mu Boo ca tripla - o imagine perfecta , ''de manual'', STF 2181, STT 157, Delta Her, Izar/ Epsilon Boo cu superb contrast de culoare si imagini de difractie perfecte.

Langa M13 am rezolvat si separat STF 2104 si STF 2101, mai greu de separat din cauza companionului slab luminos. Roiul M13 a prezentat multe stele rezolvate la 216x.

Cautatorul RDF Baader functioneaza foarte bine, imi este de ajutor.

Joi 22 Mai am observat cu binoclul Tento 20x60mm, montat pe stabilizatorul Bizooka. Am rezolvat dublele Zeta Lyr, Delta Lyr dar si trei stele din roiul deschis Steph 1, Beta Lyr ( rezolvata greu), Beta Cyg/ Albireo - frumoasa ca intotdeauna, 16 Cyg + Theta Cyg, Omicron Cyg ca tripla, Omega 2 Cyg, Nu Dra, Mu Dra, Psi Dra, Alcor - Mizar cu Sidera Ludovicea, Bu 1077 AC, Cor Caroli,  Alpha Lib, Beta Sco - rezolvata cu mare dificultate si Nu Sco ca dubla.

Obiecte de cer profund: M57 vizibila numai cu vederea periferica, M29 ca obiect cetos, nerezolvat, Mel 111 cu dubla 17 Com, M94, M3, M53, M13, M92, IC 4665 - rezolvata, M10, M12.

Am admirat, fara fotometrie vizuala, giganta rosie variabila Mu Cep alias Garnet Star.

Vineri 30 Mai am comparat pe dobsonianul Grond D= 250mm, noul ocular Lacerta UFF 25mm cu XCel 25mm. Intai am verificat si ajustat cautatoarele pe Alcor - Mizar.

Apoi am reobservat galaxiile M 94 , M51 - NGC 5194, M63 si NGC 4490 / galaxia Cocoon.

Ocularul Lacerta UFF 25mm are un comportament optic asemenator cu cel al ocularului XCel 25mm. Fondul cerului pare mai intunecat pe 50% din zona centrala decat in XCel 25. In schimb, XCel25mm are o mai buna corectie a aberatiilor extra-axiale, lucru vizibil mai ales la observarea stelelor slabe vazute in acelasi camp cu galaxiile enumerate. Ocularul Lacerta UFF pare inrudit in comportament cu ocularele Plossl in timp ce XCel 25mm arata ''gene'' de ortoscopicitate. Aceste diferente sunt insa ''de ultima instanta'', se vad la o examinare atenta. Per ansamblu, cele doua oculare au asemenari mult mai puternice decat diferentele. Raportul F/4,8 al dobsonianului de 250mm nu face favoruri nici unui ocular. Sunt convins ca la raporturi focale mai prietenoase, de al F/6 incolo, UFF se va comporta mai bine.

Galaxia M101 a fost vizibila prin ocularul XCel25mm si numai cu vedere periferica. Nici Lacerta UFF 25mm si nici Svbony zoom 7-21mm, setat la 21mm, nu au detectat-o. Cu vedere directa, M101 s-a vazut extrem de slab luminoasa numai la setarea de 18mm a ocularului zoom, adica la 67x. 

Pentru mariri mari am folosit ''Bateria planetara'' cu focale de la 5mm la 2,5mm.

Cu ocularele planetare,folosind mariri de 375x/ 3,2mm si 480x/ 2,5mm am rezolvat si separat dublele:

Delta Cyg, STT 525 ca tripla - dificila de rezolvat din locatia mea in majoritatea timpului, Izar/ Epsilon Boo la care s-a vazut contrast de culoare dar sters, Epsilon 1-2 Lyr separata in opt stele componente : A,B,C,D,I,E,F. Companionul G s-a zarit mai degraba cu vederea periferica.

Am rezolvat si separat si doua stele subarc: STT 295 din UMa si Eta CrB ( din nou ... asta e ... e favorita mea ).

Am incheiat, notand cu placere, rezolvarea  la 48x, de catre ocularele de 25mm, a stelelor din haloul roiului sferic M13. 

Sambata 31 Mai am reluat Cruciada Herschel 400 cu dobsonianul de 250mm.

Am cautat si observat, la Nord de o steluta, galaxia M88. In cautarea ei am observat dubla STF 1678 cu separatia de 38''. Pornind de la aceasta galaxie, a fost usor sa gasesc si sa observ galaxia NGC 4419 ca obiect cetos, slab luminos, fara centru luminos, cu margini neclare care se pierd in fondul cerului, de forma usor ovala, alungita pe directia SSE -NNV. 

Aceasta este singura noua achizitie herscheliana de aseara. Luna ilumina destul de puternic cerul si ''eterna'' pacla. Am ajuns deci cu contorul H400 la cifra 237.

 Am reobservat, cu foarte mare dificultate, NGC 4459  in Coma Berenices. 

Tot in Coma am reobservat NGC 4565 / galaxia Needle ( travesand campul vizual ca o lance mai degraba decat ca un ac ) si NGC 4725. Ultima se afla nu departe, spre Est, de ''Acul''.

Astronomie cu Paharul de Opera

Binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm, la stanga,
binoclul anonim 2,5x25mm, la dreapta

Traiesc printre noi niste specimene cu aspect uman, numite pe scurt romglezi/romgleze.

Scopul principal al existentei lor este retrogradarea prin pocire a limbii romane, pana la readucerea ei la stadiul primitiv in care era in urma cu vreo 200 de ani. 

Cum se vorbea,  cum se scria pe atunci ? Hai sa aruncam o privire spre coperta cartii ''Prima carte de lectura'', publicata la Bucuresci, in 1864. 

Subtitlul ne da o idee despre continut: ''Notiuni simple assupra sciintelor''care au fost ''Culesse spre usul classilor inferioare alle scholelor primare''. 

Autorul Alexe Marin este prezentat drept '' Professore de Physica si Chimie''. 

Editura a fost ''Typographia Th. Vaidescu'' avand sediul oficial la hotelul ''Otel Bossel''.

Sa fim bineintelesi: am un mare respect si admiratie pentru Alexe Marin care se bucura in literatura astronomica romaneasca de privilegiul unic de a fi autorul primei carti de Astronomie populara. Precum si a altor scrieri cu caracter didactic si stiintific. Imi pare insa rau sa vad gimnastica lingvistica de profund prost-gust la care a fost silit acest intelectual roman de avangarda , conform uzantelor lingvistice papagalicesti - babuine ale epocii sale.

''Prima carte de lectura'' de Alexe Marin,
pagina de titlu

Romglezii sunt azi atat de raspanditi incat trebuie sa tin cont de ei, macar din cand in cand.

Si uite asa, ajungem la observatiile pe care le-am efectuat in seara zilei de Marti 13 Mai a.c..

Pe plan mondial, primul ghid dedicat observatiilor astronomice binoculare a fost '' Astronomy With An Opera Glass'' de Garrett Putnam Serviss, publicata in volum, pentru prima data, in 1888.

''Astronomy With An Opera Glass'' de Garrett Putnam Serviss,
pagina de titlu

In aceasta carte, Serviss il indruma pe amator in efectuarea observatiilor astronomice cu asa-numitul binoclu galilean. Binoclul a devenit un instrument raspandit abia spre sfarsitul secolului XIX, intai in aceasta formula optica.

S-a intamplat asa ca m-am ales cu un binoclu galilean 2,5x25mm, fara identificare dar care, datorita prezentei acoperirilor antireflex, banuiesc ca a fost fabricat dupa al doilea razboi mondial. In engleza cotidiana, acest tip de binoclu era denumit ''Opera Glass''. Sa mai notam ca denumirea de ''Opera Glass'' este mult mai veche si era aplicata deja in secolul XVIII unei categorii de mici lunete tip Galilei, de marire mica, concepute pentru a fi folosite la spionarea decolteelor actritelor, a vecinilor si amantelor si pentru admirarea peisajelor.

Ma tem insa ca nu va dura prea mult pana cand vom auzi, cu oroare, vreun jurnalist sau vreo gurista TV, traducand denumirea de ''Opera Glass '' drept ''Paharul de Opera''. 

Le-o iau inainte ! Sa dam asadar romglezilor ce este al romglezilor ... Voi denumi proiectul observational desfasurat cu binocluri si lunete galileeene drept '' Astronomie cu Paharul de Opera'', pe scurt ''AWAOG''.

Marti seara am inceput observatiile cu binoclul galilean anonim 2,5x25mm. Cerul nu era deloc cooperant. 

Intai am observat diferentele de culoare dintre Castor / indice de culoare = 0,0 , deci un fel de ''Alba ca Zapada'', stea din clasa spectrala A si Pollux / indice de culoare = 0,98 avand o culoare crem, stea de clasa spectrala K0.

Marte era la patru grade spre Est de M44. Delta Cnc si Gamma Cnc se vedeau bine cu vederea directa dar roiul a fost vizibil doar cu vederea periferica, ca o ceata amorfa, abia observabila.

Zeta UMa  a fost rezolvata doar ca dubla foarte larga STF 1744 AC, cu separatie de 12 minute, adica s-au vazut Mizar si Alcor.

Micul binoclu are nevoie de o curatire generala deoarece nu a reusit sa rezolve Epsilon 1-2 Lyrae nici macar ca STFA 37, cu separatie de 3,5 minute. In tineretea mea observationala rezolvam fara probleme aceasta stea dubla, cu ochiul liber.

Nici Nu Dra si nici 16-17 Dra nu au fost rezolvate, se vedeau ca niste segmente foarte mici, nerezolvate. 

In roiul deschis Mel 111 din Coma Berenices am numarat doar sase stele. Acesta este alt indiciu al unor probleme optice deoarece, pe un cer senin, curat, am numarat cinci stele prin observarea cu ochiul liber. Cea mai slab luminoasa stea acum a fost 17 Com, deci deduc o magnitudine limita, atinsa cu acest binoclu, de 5,3mv.

Pana la venirea unor vremuri mai bune pentru el, am pensionat mini-binoclul 2,5x25mm pe post de ''presse-papier'' si am trecut la observarea cu binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm. ''Alta viata'', cum se spune. Diferenta spectrala dintre Castor si Pollux s-a vazut mai bine decat cu mini-binoclul. Mai mult chiar, acest binoclu are o excelenta saturatie a culorilor.

Dar nu m-am asteptat la miracole. In Ursa Mare a rezolvat si el Zeta UMa ca STF 1744 AC.

 Dar a prezentat si companionul lui Alpha UMA / Bu 1077 AC. Slab luminos dar vizibil cu vedere directa. Ei bine, aceasta este chiar o isprava din partea unui binoclu 3,6x deoarece companionul C al acestei stele multiple este de magnitudinea 7,2, deci Delta mag = 5,2. 

In roiul deschis Mel 111 am numarat intre 15 si 20 de stele. Numaratoarea este dificila deoarece atunci cand imi indrept atentia spre alte stele, vederea periferica incepe sa vada stelute care nu au fost vazute anterior de vederea directa.

Dar cea mai incantatoare isprava a lui Hapo Lord 3,6x a fost roiul sferic M13, vizibil la limita cu vederea directa. Ca si a stelelor sale gardiene care sunt de magnitudinile 6,9 si 7,3. S-a confirmat asadar magnitudinea limita de 7,3, banuita dupa observarea dublei Bu 1077 AC.

Ca sa fiu sigur am reobservat roiul M44 unde am vazut trei/ patru stele scufundate in ceata luminoasa slaba. Cele mai luminoase stele din acest roi au luminozitati intre magnitudinile 6 si 7.

In Lyra, binoclul Hapo Lord a rezolvat, fara probleme si cu separatie mare, dublele Epsilon 1-2 Lyr adica STFA 37 si Delta Lyr adica H 6  3, cu separatie de trei minute.

Tripla Omicron Cyg s-a vazut ca dubla STFA 50 AD, rezolvata si larg separata deoarece are separatia de 5,6 minute.

Un test considerabil mai greu a fost Nu Dra care la separatia sa de un minut a fost rezolvata ca cifra ''8'' dar nu a fost separata. Tripla 16-17 Dra s-a vazut ca dubla STFA 30 AC cu separatia de 90 secunde. Sunt sigur ca a fost rezolvata dar nu am reusit sa ma conving ca a fost si separata. Nu am mai insistat ...

Am revazut ( intr-o vizita de curtoazie, deci fara comparatii) stelele variabile Mu Cephei/ Granatul lui Herschel,  care se vedea de culoare mai degraba roz decat oranj si Delta Cep.

Am incheiat prin revederea stelei variabile R CrB, care tinde sa devina una dintre preferatele mele si pe care am evaluat-o la magnitudinea 6,0 in noaptea de 2 Mai. Desi altitudinea Coroanei Boreale nu era prea mare, giganta rosie R CrB s-a vazut bine cu binoclul galilean. O interogare pe situl AAVSO a celor mai recente fotometrii vizuale a afisat magnitudini tot in jurul valorii 6mv. Deci nu s-a intamplat mare lucru de la ultima mea seara de variabilist.

Concluzii: binoclul galiean anonim 2,5x25mm necesita o curatire generala si abia apoi voi avea o idee corecta despre capabilitatile lui, inevitabil foarte reduse.

Binoclul galilean Hapo Lord 3,6x40mm are un camp in jurul a cinci grade. Nu-i de mirare, deoarece pentru aceasta a fost prevazut cu obiective supradimensionate de 40mm diametru. Rezolutia si puterea de patrundere in spatiu sunt mult mai bune ca ale primului binoclu, fara a fi comparabile cu binoclurile cu prisme mai mari. Pe un cer cat de cat senin, binoclul va asigura unui prieten al cerului niste observatii interesante ... dar fara mari pretentii.

B - 3,6x40mm si B -2,5x25mm

Amintiri din ''copilaria markariana'' - 2 Mai 2025

 Vineri 2 Mai, am facut observatii cu dobsonianul Grond D= 250mm F/4,8, folosind grosismentele G= 48x / ocular XCel 25mm si gama continua ( 57x - 171x ) obtinuta cu ocularul zoom Svbony model 135 ( 7 - 21) mm.

Cerul era neprietenos la inceputul observatiei, pentru ca mai tarziu sa fie complet inchis de nori. Vazand aceasta stare de lucruri, am ascultat sfatul marelui nostru Eminescu '' ... tu te-ntreaba si socoate ...''. Si am socotit ca ar fi in van sa incerc observarea obiectelor din Lista Herschel 400. '' Mai bine as revizita obiectele de pe Cararea Consolmagno - Davis'', am socotit eu. Ideea mi-a placut deoarece aceasta inseamna si o calatorie in timp, o reintoarcere nostalgica la ''copilaria mea galactica''. ''Copilarie galactica'' paradoxal de apropiata.

Verificand jurnalul de observatii, am vazut ca incepusem sa ''dau tarcoale'' galaxiilor din Virgo in Aprilie 2016, folosind excelentul dobsonian ''Hinds'' D= 158mm F/ 7,8 al bunului meu prieten Erwin. ''Hinds'' a stat la mine cateva luni in care ''ne-am imprietenit pe viata''. 

Cu acesta am avansat pe ''Carare'', pornind de la Vindemiatrix, trecand pe la STF 1689, la galaxiile NGC 4762, NGC 4754 si am ajuns la M59 si M60.

Dobsonianul ''Hinds'' D= 158mm F/7,8,
un telescop care ofera imagini superbe

Am continuat expeditiile in urmatoarea '' vara galactica'' ce corespunde primavarii terestre, cand Calea Lactee, la orele de seara, se incolaceste serpeste in preajma orizontului iar Polul Nord Galactic se zbenguie in apropierea Zenitului.

Am observat prima oara Lantul Markarian, pe data de 17 Aprilie, folosind luneta ''zoth'' 90x600mm, in seara de Pasti a anului 2017. Iata mai jos descrierea facuta in ziua urmatoare:

Prima mea observatie a Lantului Markarian, 17 Aprilie 2017,
luneta RFT ''zoth'' 90x600mm

Smulgandu-ma din ''lantul amintirilor'' ( cum se zice in serialele siropoase ), revin in seara de 2 Mai a.c.,  cand am observat :

- STF 1689 ca o dubla cu primara oranj si larg separata la 48x.

- Imediat spre Vest de aceasta dubla se vad doua asterisme triunghiulare. In al doilea asterism am revazut galaxiile NGC 4754 si NGC 4762. 

- Revenind la STF 1689, am cautat steaua 34 Vir si, mereu spre Vest, am gasit M59 si M60. Galaxia NGC 4647, lipita de M60 si in care am observat anii trecuti o supernova, se zarea mai mult cu vederea periferica.

- Galaxia NGC 4638 este in unghiul drept al unui asterism triunghi dreptunghic (ma rog!) format cu M60 si M59 in celelalte doua varfuri. A fost bine vizibila cu vederea directa si nu-i de mirare. NGC 4647 este de aproape trei ori mai slab luminoasa si are o suprafata aparenta de doua ori si jumatate mai mare.

- Urmatorul pas m-a dus la galaxia M58, ''bine'' iluminata de o stea de magnitudinea 8 aflata la Vest de ea.

- Cerul fiind neprietenos, nu am luat-o spre Nord - ca de obicei - ci am facut saltul, destul de lung, pana la imensa galaxie M87, mare si luminoasa, cea care este ''Regina Roiului Virgo''.

- De la M87, un asterism desirat de stelute m-a condus la NGC 4461, galaxia din ''cotul'' Lantului Markarian. 

- Apoi, cu placere nedisimulata, continuand de la NGC 4461, am reobservat si galaxiile M84 - M86 - ''Ochii'' ( NGC 4435 - NGC 4438) - NGC 4473 - NGC 4477. Deci intreg Lantul Markarioan. Am rasuflat usurat, parca ajunsesem acasa.

Lantul Markarian, imagine prelucrata din Aladin Lite

- Am facut apoi observatii la doua stele variabile, R Leo si R CrB. R Leo se afla pe bratul descendent, intre magnitudinile 8 si 9 iar R CrB stagneaza deja ''de secole'' in jurul magnitudinii 6. Am transmis observatiile navei-mama AAVSO.

- Norii luasera deja in stapanire o mare parte a cerului. Am rezolvat si separat, in viteza, Izar/Epsilon Boo si tripla Alkalurops / Mu Boo.

- Am observat si doua duble subarc. Eta CrB a fost, la randul ei, rezolvata si separata dar STF 1517 a fost numai rezolvata, fara separare, la 300x/ DeLite 4mm.

- Am mai apucat sa rezolv in ''nenumarate'' stele roiul sferic M3 in care mi-a atras din nou privirea steaua dubla din Vestul haloului, cu cele doua stele aliniate aproximativ pe directie radiala si cu sepatia de doua/ trei secunde de arc. Interogand Simbad, am ajuns la presupunerea ca ar putea fi vorba de stelele NGC 5272 318 de magnitudinea 11,75 si NGC 5272 309 de magnitudinea 13,1, in Johnson V.

''Taimviltel'' ...

Nu-mi pare bine ca am luat tzeapa !

 Ei da, daca nu-ti faci temele cum trebuie, se poate intampla sa iei tzeapa. Iar daca tzeapa ti-o dai singur, e bai mare !

Ce s-a intamplat ? Marti 29 Aprilie a.c. am facut observatii cu dobsonianul ''Grond'' D= 250mm F/4,8. Ocularele si grosismentele folosite au fost XCel 25mm / 48x , Svbony zoom model 135 ( 7 - 21) mm / 171x - 57x si Radian 6mm / 200x.

Am inceput in crepuscul prin centrarea cautatoarelor pe Castor care a fost rezolvata la 48x si se vedea ca tripla dar cu AB fara separare.

M35, desi fondul cerului era inca luminos, a fost rezolvat in numeroase stele iar in micul roi NGC 2158 am vazut opt stele cu vederea directa si unsprezece cu cea periferica.

Eskimo Nebula/ NGC 2392 a prezentat nebuloasa si steaua centrala care formeaza dubla STT 9001 cu o stea vecina. In intervalul Aprilie 2016 - Aprilie 2025, am notate in jurnal 40 de observatii ale acestei nebuloase planetare. Dar abia cu aceasta ocazie am remarcat o steluta de magnitudinea 12,75 care formeaza cu stelele dublei STT 9001 un asterism triunghi dreptunghic, cu unghiul drept chiar in aceasta steluta. Se naste atunci intrebarea, pe care o pun in stil manelist: ''se merita sa observi din nou obiecte arhicunoscute (cica ...) ? '' . Rezulta ca da ! 

Am mai rezolvat la 171x stelele duble Delta Gem, Zeta Gem si Lambda Gem si apoi ... gata ... crepusculul s-a terminat, eram gata sa incep observatiile la 

Herschel 400

Am observat noua galaxii din aceasta lista: NGC 4698, NGC 4526, NGC 4535, NGC 4365, NGC 4570, NGC 4442, NGC 4666, NGC 4665, NGC 4636. Galaxia M 49 a fost bonus, daca ''tot mi-a picat in drum''.

Si aici este faza cu tzeapa. Credeam ca am avansat cu noua galaxii in observarea Listei Herschel la care contorul meu era intepenit la nr. 227. Mare mi-a fost dezamagirea sa aflu, la lumina zilei urmatoare, ca eu deja observasem odata aceste obiecte. Pe NGC 4698, NGC 4365 si NGC 4570 le-am observat pe 10 Mai 2021; pe NGC 4442  pe 11 Mai 2021 ... si asa mai departe.

Bietul meu contor Herschel 400 a avansat de la 227 abia la 228. Singura noutate a fost galaxia NGC 4666.

Toate acestea s-au intamplat deoarece eu nu am verificat in jurnalul de observatii care  sunt obiectele deja observate. Ca sa pot selectiona corect obiectele de observat.

Sa nu creada totusi cineva ca sunt in depresie. Sesiunea a fost foarte interesanta si am facut desene ale observatiilor lui NGC 4698, NGC 4535, NGC 4365, NGC 4570 si NGC 4666. Ceea ce la observatiile precedente nu am reusit ...

28 Aprilie: VIRGO si status ISWATIT

Stele duble si multiple, 28 Aprilie 2025, dobsonian D= 125mm F/ 6,9

Luni 28 Aprilie am continuat observatiile din proiectul observational ISWATIT in constelatia Virgo, pag. 16 - 17. 

Instrumentul folosit a fost dobsonianul veteran, in varsta de 31 ani, ''Ratusca cea urata/ Ugly Duckling'' D= 125mm F/ 6,9. 

Ocularele folosite au fost Svbony zoom 7 -21mm pentru (41x - 124x ) , model 135 si DeLite 4mm/ 216x.

Am reusit, in prima parte a observatiei sa studiez patru dintre cele sase  stele incluse de Olcott in tabelul sau pentru Virgo: Porrima / Gamma Vir, STF 1669, Tau Vir , STF 1627. 

A cincea stea, STF 1669 a fost inclusa de catre Olcott in zestrea Fecioarei dar aceasta dubla de-a dreptul frumusica se afla acum in constelatia Corvus/ Corbul / CRV.

O alta dubla observata in Corbul a fost STF 1664 asa ca am profitat de ocazie sa revad superba galaxie M 104, un fel de ''galusca de aur''.

Dintre aceste sase stele ''olcottiene'' si, daca ma intrebati pe mine pot fi saizeci de duble sau sase sute de duble, cea mai frumoasa, ''frumoasa - frumoaselor'', este Porrima/ STF STF 1670. Impreuna cu superba pereche AB, se vedeau la 124x, in campul vizual de jumatate de grad ( 29' mai exact) si companionii E si F, identificati dupa separatia notata in fractiuni de raza a campului vizual si pozitia lor fata de punctele cardinale. Vorbisem de zestre, sa stiti ca Porrima Fecioarei este la randul ei o stea bogata in companioni, are nu mai putin de sase. Dintre care, eu, vrajit fiind de hipnotica AB, am vazut doar altii doi. Mai am deci trei de deslusit la vreuna din observatiile viitoare. 

Am facut o schita a observatiei lui Porrima dar nu am apucat sa o prelucrez deoarece in noaptea urmatoare am fost prea ocupat cu un nou episod din ''Herscheliada''.

Pe cand am ajuns la STF 1682 cerul s-a innorat, foarte tare. Incepusem sa-mi strang catrafusele astronomice cand am vazut o fereastra de ''cer senin'' deschizandu-se un pic spre Virgo si spre Regele Savanelor. 

Am sarit pe ocazie si am observat si STF 1682, rezolvata usor la mariri mici. La 216x, am incercat sa verific afirmatia lui Olcott ca ar avea companion de culoare rosie. Primara este galbena fara dubiu si se vedea un contrast de culoare intre aceasta si companion. Dar nu am putut determina culoarea companionului.

Apoi, fara sa mai adaptez ocularul dupa separatia dublei, am reobservat la 216x, pe Algieba unde am revazut A,B,C si D. Apoi pleiada de duble - si triple - din partea Leului dinspre Denebola : Iota Leo - o bijuterie cereasca, 88 Leo, 93 Leo , 81 Leo, 54 Leo  si 90 Leo ( o tripla interesanta cu AB strans si inegal ).

Aceasta salva de duble leonine am considerat-o in cinstea observarii tuturor stelelor incluse de Olcott pentru constelatiile de primavara. Dintre cele de vara, mi-au ramas de anul trecut de observat, Balanta si Sagetatorul.

Asa ca e vremea sa bata tobele de razboi, sa imi strang curelele, sa ma inarmez cu oculare (si rabdare pana in dinti) si sa-mi pictez chipul in culori de lupta: a sosit vremea Herscheliadei !