Omega Leo si galaxii - 21 Martie a.c.

Ma gandesc ca asa o fi la tot astronomul amator: exista un telescop initial, initiatic, de baza, fundamental. Nu neaparat primul ci cel cu care ne-am familiarizat cu cerul si prin care ne-am format imaginea proprie despre minunile cerului instelat. 

Primele mele instrumente au fost lunetele de ochelari dar acelea mi-au devenit dragi cam ca lamaile. Toata lumea iubeste citricele si vedeam prin reviste cum astronomii amatori din lumea larga obtineau tot felul de portocale Zeiss, mandarine Meade si clementine Celestron. Numai pentru Mirciulica exista numai lamaia ''luneta din lentila de ochelari''. 

Luneta din lentila de ochelari IOR +1D, in stadiul suprem de evolutie, anii '90,
cu prisma diagonala incorporata si oculare IOR de microscop, de la 20x la 60x.
Trepiedul exista si la aceasta data, pentru newtonianul Optus 76x700mm.
La stanga se vede partial, ''Ratusca'' varianta 1.

Prima luneta simplet am confectionat-o cu prietenul meu Dan Ocsi pe cand aveam vreo doisprezece ani si a ramas la el, era a lui. Mi-am facut si eu una ( mai am si acum lentila IOR +1D) pe care apoi am modificat-o, cu o lentila divergenta de la niste ochelari ai mamei mele, in luneta Galilei -4x. Multi ani de zile m-a pazit de sus, de pe dulap, chiar si in perioada adolescentei cand am pierdut interesul pentru stelele de sus si mi s-au aprins calcaiele dupa stelele pamantesti. In studentie, a revenit pasiunea pentru Astronomie si a revenit sa stea. Am reconstruit luneta pentru 20x dar nu aveam trepied pentru ea, o sprijineam de un stalp, un pom, coltul unui zid. Imaginile acelea miscate, tremurate si cutremurate ale Pleiadelor si ale Lunii m-au facut sa urmaresc obsesiv obtinerea unui telescop ''adevarat''. 

Luneta din lentila de ochelari si-a cunoscut apogeul in 1990. Curand a  aparut apoi si acel telescop ''adevarat si mult asteptat''. Asta era pe cand aveam deja 36 de ani. M-a incantat, a fost foarte bun telescopul D= 16cm dar si foarte lung ( 1,7 metri) , deci voluminos, deci provocator de multe danadanale unui amator locatar al etajului VII.

Impreuna cu Csillag Attila, am inceput actiunile de Sidewalk Astronomy. Eu cu ''Ninja'', dobsonianul de 16cm ( lunganul deja pomenit) iar Attila cu ''Dragonul Verde'' de 19cm, la fel de lung ca al meu, ba inca si mai grasut. Una din castigurile actiunilor Sidewalk a fost decizia de a construi telescoape mai mici, mai maniabile, mai usor de transportat. Asa a aparut in viata mea ''Ratusca cea urata'', dobsonianul D=125mm F/6.9. Ca telescop secundar, utilitar, cu destinatie bine stabilita: popularizarea Astronomiei scria pe el. Habar nu aveam ca acel telescop avea sa devina principalul meu instrument pentru vreo douazeci de ani.

Am scris toata aceasta poveste pentru a arata cum ''Ratusca cea urata'' a devenit instrumentul meu initiatic. Nu luneta de ochelari, nici dobsonianul de 16cm. 

''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6.9, varianta 3 ( sau 4? ),
dupa renovarea terminata in 2022

Vineri 21 Martie a.c. am facut observatii pentru testarea pe acest telescop a ocularului Tele Vue DeLite 4mm, dimpreuna cu ocularele zoom Mark III si Svbony 10-30mm, model 170. Eram plin de curiozitate !

Am inceput cu ''Lista lui Lockyer'' in Orion, lista a carei imblanzire am obtinut-o cu ''Ratusca'' prin 2011:

Rigel - Mintaka - Zeta Ori - Sigma Ori - Lambda Ori - 52 Ori. Ocularul DeLite le-a rezolvat si separat pe toate la 216x, mai putin pe 52 Ori care a fost doar rezolvata dar o rezolvare la modul superb. Discuri Airy bine definite, bine vizibile individual doar ca erau tangente, inconjurate de inelele de difractie, inlantuite precum discurile, in forma de cifra ''8''.

Am extins ''Lista lui Lockyer'' cu Iota Ori, Eta Ori si 32 Ori, fiecare rezolvata si separata cu spatiu negru generos intre componente, la 216x.

A urmat apoi Delta Gem, frumos separata la 216x, cu companionul neasteptat de slab luminos.

Kappa Gem insa a refuzat sa fie rezolvata, aici am dat kix.

La Eskimo Nebula / NGC 2392 s-a vazut bine nebulozitatea la 216x dar de diametru mic iar steaua centrala s-a vazut numai cu vederea periferica.

In Auriga am reobservat M37, M36 cu dubla STF 737 larg separata, M38 ,  toate vizibile cu multe stele rezolvate. NGC 1907 a fost o surpriza placuta. La 216x, se vedea ca o mica ceata  luminoasa cu un diametru de doua ori mai mare ca ''dubla'' vecina cu el si cu cateva, patru-cinci stele, clar rezolvate, vizibile cu vedere directa. Incantator !

Ajuns la acest moment, ma simteam increzator asa ca am afisat ''poker face'' si mi-am jucat buna dispozitie la ruleta norocului. Am cautat celebra dubla Omega Leo care in prima jumatate a secolului XIX a fost un fel de ''bau-bau'' al astronomilor. Descoperita in 1782 , avea o separatie de 1'', dupa descoperitorul ei William Herschel. In 1838 insa nici marele dublist F.G.W. Struve nu a putut sa o rezolve si a vazut-o doar ca fiind ''alungita''. Omega Leo isi parcurge orbita, dupa calculele lui van Dessel in 118 ani. Acum are o separatie de 0,95'' iar in 2030 va ajunge la cea de 1''.

Eram extrem de curios, cunoscand firea de bully/ bataus galactic a lui ''Ratusca cea urata'', cum se va comporta ''fata-n fata'' cu eminenta sa Omega Leo. Cand am vazut imaginea din ocular, as fi lansat artifice ... daca as fi avut ( si daca aveam aprobare de la sotia ...): rezolvata cu brio, chiar daca nu si separata. Daca reflectorul ar fi fost pe o montura ecuatoriala adevarata, aveam in ocular imaginea necesara si suficienta pentru a bisecta discurile cu firele micrometrului si pentru a masura atat unghiul de pozitie cat si separatia. In micul dobsonian, am estimat PA= 100grade, valoarea dupa StelleDopie este de 119 grade. Schita de mai jos explica mai bine cele vazute.

Omega Leo/ STF 1356, separatie 0,95'',
 dobsonian D=125mm F/6.9, 216x, 21 Martie 2025,

Am continuat cu Algieba, Alula Australis si Iota Leo, fiecare rezolvata si separata. Aici m-am oprit cu testele ocularului DeLite pe dobul de 125mm, este evident ca functioneaxa foarte bine impreuna.

Folosind ocularele zoom, am observat cateva galaxii:

- M65 + M66

- M105 + NGC 3384

- M84+M86+NGC 4461 din Lantul Markarian. Galaxia NGC 4461 a fost o mare surpriza deoarece este slab luminoasa, doar de magnitudinea 12. Dar este ancorata intre o stea de 9mv la Sud si una de 11mv la Nord si, poate de aceea, mi-a fost mai usor sa o remarc.

- M87/ ''Virgo Galaxy'' este o galaxie uriasa, o Mamma Dollores care se vedea foarte bine spre Est de M84-M86.

- Roiul sferic M53 a fost mic si relativ bine vizibil.

- Needle Galaxy/ NGC 4565 a pretins niscaiva tatonare dar magia ocularelor zoom a ajutat la gasirea combinatiei de marire-camp vizual-contrast care sa o faca vizibila dimpreuna cu forma fuziforma.

-La Sud de Mell 111 am revazut galaxia M85, mic si palida, mascata de o stea apropiata.

-In incheiere, am reobservat M63, M94 , M51-NGC 5194 si perechea M81 - M82.

Cu putina insistenta si cu jonglari zoom, toate aceste 16 galaxii au fost vizibile prin ambele oculare zoom.

Imaginea in ocularul Baader are campul sensibil mai mare iar corectia aberatiilor extra-axiale este mult mai buna. Ocularul Svbony este handicapat de campul vizual mai mic, aberatiile extra-axiale sunt semnificative spre margine dar, datorita numarului mai mic de lentile, ''patrunde'' la galaxii cu magnitudini mai  mari deci mai slab luminoase. Cu acest ocular am remarcat, de exemplu, galaxia NGC 4461 din Lantul Markarian.

Cele doua oculare nu doar ca nu se exclud ci se completeaza. Deoarece ambele sunt oculare zoom, permit tatonari pentru detectarea obiectelor dificile, tatonari irealizabile cu ocularele fixe, asa ca ambele au asigurat un adapost primitor in kofferul meu de oculare.