Some of my observations, April - May , 2022

 

Observatii de stele duble si multiple la 7 Ianuarie 2022

Sistemul BU 385 observat la 7 Ianuarie a.c.

Vineri 7 Ianuarie 2022 am efectuat observatii cu dobsonianul D=200mm F/6.16.

Am incercat, fara mari sperante, sa observ galaxia NGC 7457 din Pegas.

Nu erau motive pentru sperante desarte deoarece Luna, aflata in preajma Primului Patrar, era sus pe cerul plin de pacla unei nopti umede de iarna.

Pentru cautarea galaxiei pomenite, am folosit harta 74 din ''Pocket Star Atlas'' de Roger Sinnot.

Repede am realizat ca telul propus nu poate fi atins  dar privind la harta 74 am remarcat la Nord de Beta Pegasi si in zona de domiciliu a galaxiei, o mica aglomerare de stele duble. In PSA stelele duble nu au mare cautare, majoritatea nici nu sunt etichetate. Am decis totusi sa le observ asa ca am facut o mica schita cu pozitia (foarte aproximativa) a fiecarei duble in raport cu celelalte si cu Scheat/ Beta Peg. Ulterior, o asemenea schita se dovedeste a fi suficienta pentru identificarea in Stellarium a obiectelor observate, obtinerea unui cod de catalog recunoscut de catre StelleDoppie, situl exceptional pe care-l folosesc pentru aflarea parametrilor stelelor duble.

Harta zonei, cu evidentierea stelelor duble si multiple observate:

Zona la Nord-Est de Beta Peg

Datele stelelor observate.

De remarcat ca am pornit de la un numar de sase stele dar in raportul observatiei am inregistrate opt stele duble : BU 385 este compusa din BU 385 AB (steaua subarc) + dubla HJ 5532+ dubla ARN 25.

Raport tabelar al stelelor duble observate la 7 Ianuarie a.c.

Cele mai interesante stele din tabelul observatiei sunt BU 78 si BU 385.

BU 78 este o stea tripla care poarta indicativul marelui observator de stele duble si multiple Sherbourne Wesley Burnham. Am mai spus-o si nu mi-e rusine sa repet: cand , pornit la vanatoare de duble, intalnesc intr-un atlas stelar indicativul BU mi se zbarleste chelia, din doua motive. 

Sherbourne Wesley Burnham

Primul motiv este incantarea si admiratia pe care o am pentru acest astronom care a fost amator , pentru cea mai mare parte a activitatii sale.

Al doilea motiv este un amestec intre sentimentul de exaltare cu teama de esec. Am invatat dupa multe ceasuri de lupta tacuta, cand incercam sa rezolv stele duble BU, cat de dificila este observarea acestora. Stelele BU sunt de toate felurile, luminoase sau slab luminoase dar fie au separatie foarte mica, fie au companioni extrem de slab luminosi. Intr-un fel sau altul, stelele BU au acea combinatie de parametrii care garanteaza observarea lor cu maxima dificultate.

Din fericire, Sinnot nu indica numele dublelor, cel mai des le evidentiaza doar in atlasul sau cu o liniuta transversala. Asa ca abia a doua zi dupa observatie, am aflat ca am avut onoarea de a observa doua stele Burnham.

Steaua BU 385 este compusa asadar din trei duble : prima este dubla subarc, deci cu separatie < 1'' intre stelele componente.

In acest caz, separatia este de 0.69'', observabilitatea fiind afectata moderat negativ de diferenta de mai bine de trei sferturi de clasa de magnitudine dintre steaua primara si companion.

Alta dubla componenta este HJ 5532 formata intre primara si companionul ei (vazute ca o singura stea - pentru ca pana la Burnham chiar asa au fost vazute  de catre toti observatorii) si companionul C. Se spune AB,C.

Cea de a treia dubla care ''locuieste'' la aceeasi adresa este ARN 25, adica AB,D.

Sistemul stelei multiple BU 385

La 154x/ Baader zoom Mark III, steaua BU 385 aparea ca o stea tripla : o stea centrala si doi companioni. In acea seara , ocularul zoom Baader si-a dovedit din nou calitatea excelenta deoarece ,chiar si la acea marire mica, a scos in evidenta aspectul astigmatic, alungit al stelei principale. 

Aceasta m-a determinat sa maresc in continuare la 246x cu ocularul Radian 5mm ''et voila'', se vedea un  companion la un unghi de pozitie estimat de mine la PA= 80 grade. Valoarea corecta este de 83 grade.

Marind la 308x cu ocularul Lacerta 4mm, se vedeau mai bine discurile Airy in contact, lasand uneori sa se vada un spatiu negru ingust, fluctuant si de scurta durata.

Cele de mai sus nu se vedeau mai bine la marirea de  385x dar aceasta m-a ajutat sa vad culorile stelelor din campul vizual.

Primarea BU 385 este alba cu usoara nuanta albastra.

La Vestul campului vizual este o stea oranj iar la Sud-Est este o stea galbena.

O stea foarte slab luminoasa aflata intre aceasta stea galbena si steaua primara era de culoare gri, semn ca se afla in apropierea magnitudinii limita a intrumentului, pentru conditiile date.

Zona lui BU 385, intr-un camp de 15' conform DSS2 via Aladin Lite
(pentru comparatii si confirmare, mai putin a companionului subarc bu 385 AB
a carui fotografiere necesita tehnici speciale) 

La elaborarea hartii zonei am folosit o captura de ecran din Stellarium iar la identificarea stelelor am folosit atat acest planetariu virtual cat si Aladin Lite.

Fotografia lui S.W. Burnham este de pe Wikipedia.

Desenele observatiei imi apartin.  

mpt , Arad, 10 Ianuarie 2022

Scurta observatie binoculara in Orion

 Sambata 4 Decembrie cerul a avut suficient de multi nori pentru a ma descuraja de la observatii.

Totusi, cam pe la miezul noptii, o arie de cer de la Est si Sud de Zenit a fost ceva mai curata.

A urmat o scurta observatie cu binoclul Fujinon 7x50mm.

Fujinon Mariner WPC XL, in centrul haitei de bino-raptori

In Pleiade am numarat 15 stele.

In Hyade am numarat 17 stele.

Fujinon 7x50mm, al treilea de la dreapta

In roiul Collinder 69 / Lambda Orionis Cluster am vazut cinci stele.

In roiul deschis Collinder 65 am numarat 27 de stele, este un roi foarte extins.

In roiul deschis Collinder 70 am vazut doar steaua centrala Alnilam si Mintaka si inca doua-trei stelute intre ele. Probabil ca ultimele fac parte din ''lantisorul'' de stele care pare sa uneasca Alnilam de Alnitak.

Majoritatea referintelor sustin ca intreaga  Centura a lui Orion  face parte din Cr 70. 

Conform insa hartii din Webda, doar Alnilam si Mintaka apartin de Cr 70. Si care Cr 70 nici nu este de fapt un roi. Stelele componente au ''semnatura'' chimica comuna dar sunt prea distantate pentru a fi legate gravitational. Glen LeDrew de pe Cloudy Nights afirma despre Cr 70, deci despre Centura lui Orion, ca este una din subgrupele asociatiei stelare Ori OB1 cu indicativul Ori OB1b.

In cadrul asociatiei stelare Ori OB1, asa numita  Sabie a lui Orion este subgrupa Ori OB1c si este formata din stelele: 42 Ori-Theta 1 Ori (Trapezul)-Theta 2 Ori-Iota Ori/Hatysa.

Tot acolo, Messier 42 formeaza subgrupa Ori OB1d.

Am studiat apoi culorile urmatoarelor stele si le-am asezat in ordinea crescatoare de la culoarea alb spre albastru. Procyon mi s-a parut a avea culoarea cea mai calda, alb-crem iar Rigel parea a fi cea mai albastra. Secventa de culoare ''alb > albastru'' notata :

Procyon - alba crem

Castor -alba

Sirius - alba mai ''rece', cu usoara nuanta de albastru

Rigel - alb/albastrui

Diferenta de culoare dintre Theta 1 Tau si Theta 2 Tau, remarcata prin luneta 90x600mm , este vizibila si prin binoclul 7x50mm.

Daguerotipii astronomice digitale

 La miezul noptii de Miercuri 15 Septembrie ( ziua pomenirii Sfantului Iosif  de la Partos, ocrotitorul Banatului).

Cerul a fost paclos, spre orizontul suv-vestic erau nori.

Am efectuat observatii sumare, cu ochiul liber si cu ''Ieftinescu'', binoclul ''Sakura'' 9x60mm.

Am facut si cateva poze avand ca subiect conjunctia lui Jupiter cu steaua Deneb Algedi / Delta Capricornului aflata la aproximativ un grad si jumatate distanta de planeta;respectiv cu steaua Nashira/ Gama Capricornului, aflata la 2 grade si 20 minute fata de aceeasi.

Jupiter, in centrul pozei
Deneb Algedi sau Delta Cap, dedesubt,la stanga;
Nashira sau Gama Cap,la dreapta de Delta Cap.
In coltul din stanga sus, se vede steaua Iota Varsatorului

Astazi, la developare, am dat frau liber inclinatiilor mele conservatoare si la prelucrarea pozelor am preferat sa le dau o nota de  ''daguerotipii''.

Conjunctia Jupiter-Delta Cap-Gama Cap in centru
Fomalhaut la stanga jos
Sadalmelik=Alfa Varsatorului si Sadalsuud=Beta Varsatorului la dreapta sus

Fomalhaut sau steaua Alfa Piscis Austrini/ Pestele sudic este o stea fascinanta, careia-i acord atentie in observatiile mele. 

Fomalhaut era steaua regala a toamnei in Antichitate, alaturi de celelalte trei : Aldebaran pentru iarna, Regulus pentru primavara si Antares pentru vara.

Avand o culoare alba cu nuante albastre, Fomalhaut are o temperatura de 8000* sau 9000* K, are sistem planetar si un triplu brau, bogat de materie pulverulenta.

Braul de pulberi din jurul lui Fomalhaut, revelat de ALMA, interferometrul compus din 66 de radiotelescoape de la Atacama, Chile 

Vazut si pozat pe 15 Septembrie, Fomalhaut era la altitudinea sa maxima de 14* pentru locul meu de observatii.

Un proiect observational este cel de a observa Fomalhaut ca steaua tripla cu cea mai mare separatie dintre toate cele cunoscute. Separatia dintre Fomalhaut A si Fomalhaut B este de 2 grade.

Dar daca aceasta pare mare, aflam din articolul lui Bob King din Sky and Telescope ca separatia companionului Fomalhaut C este de 5,7 grade. Atat de mare incat Fomalhaut C se afla in alta constelatie decat Fomalhaut A si anume in Varsatorul.

https://skyandtelescope.org/astronomy-news/fomalhaut-falls-amazing-triple-star10012014/

Fomalhaut A este vizibil cu ochiul liber, si inca foarte bine; B necesita binoclu iar C un telescop de 15cm sau 20cm diametru.

Harta lui Bob King pentru observarea stelei triple Fomalhaut

A fost deci musai sa inchin o ''daguerotipie'' digitala lui Fomalhaut, numita si ''Steaua singuratatii'', asa cum se vede peste cornisa casei mele !

Am admirat apoi Pleiadele si Hyadele , fiecare dintre ele se vedea in binoclu ca o spuza de stele.

Cu adevarat ele formeaza Poarta de Aur a Eclipticii, una impodobita cu diamante stelare si prin care hoinaresc planetele Soarelui!

Iata mai jos planeta Venus traversand Poarta de Aur a Eclipticii la 1 Aprilie 2020, inregistrata de modestul meu aparat foto alintat cu porecla ''Sappunyerra''. 

Venus la Poarta de Aur a Eclipticii, 1 Aprilie 2020 
Venus at the Golden Gate of the Ecliptic, April 1, 2020

Am mai revazut:

- Roiul Dublu din Perseu, aflat in centrul Asociatiei stelare Per OB1

-M103, NGC 663 si NGC 457 in Cassiopeia.

-Roiul Alfa Persei cu Asociatia stelara Per OB3

-Spiral Cluster adica Messier 34 din Perseu. Pentru telescoape mici aceasta denumire mi s-ar parea mai potrivita pentru roiul stelar deschis Steph1/ Delta Lyr Cluster.

A fost loc si pentru lucruri noi.

Constelatia Perseu da numele uneia dintre cele patru brate ale galaxiei noastre ''Calea Laptelui''.

In Stellarium nu se vede dar luati binoclul, iesiti sub cer si verificati: intre roiul M45 si constelatia Perseu, partea dinspre Atik=Zeta Per, se vede ''un pod'' de stele.

Dupa observarea de o viata a acestui colt de cer, aseara am remarcat pentru prima data existenta acestui ''pod de stele''.

Poate fi doar o iluzie, un efect de perspectiva. Dar poate ca nu ...

Am incheiat cu galaxia M31 si satelitul ei M32.

Multumesc Sfinte Iosif de la Partos pentru lucrurile minunate pe care le-am vazut in ceruri in ziua pomenirii tale !

Nova Her 2021/ V 1674 Her, alte stele variabile si putin ATM

Raftul rotativ de oculare al monturii ''Penelopa''.
Pe montura se vede newtonianul 125mm F/4.5.

Ma aflu la inceputul unei noi activitati.

Nova Cassiopeia 2021, alias V 1674 Her mi-a deschis apetitul pentru observarea stelelor variabile.

Am reusit sa fac sapte estimari de luminozitate ale acestei nove, semnalate in graficul novei prin semnul cruciat.

Dupa cum se vede din graficul AAVSO de variatie a luminozitatii novei V 1674 Her - observatii vizuale, doar estimarea mea din data de 20 Iunie (adica 2495386.38889 in calendarul iulian) prezinta eroare sensibila.

Graficul AAVSO pentru variatia luminozitatii novei V 1674 Her.
Observatiile mele, cod MPTA, sunt evidentiate prin semnul cruciat.
Autoritatile de extrema stanga ale mUE fac alergie la semnul crucii, ma paste oare un Mircexit !?

Celelalte observatii corespund excelent cu valorile raportate de ceilalti observatori printre care recunosc numele unor variabilisti cu multa experienta. 

Am retinut astfel numele acestor observatori vizuali din Romania: Csukas Matyas, Marius Pirtac, Vladut Mihai. Fiind prieten cu Matyas si cu Marius, privesc cu optimism viitorul meu de variabilist, am de la cine invata despre stelele variabile.

Iar din Ungaria  pe cele ale lui Fidrich Robert, Kocsis Antal, Cseh Viktor, Keszthely Sandor. 

Cu acestia din urma, ca si cu Matyas de altfel, am in comun faptul ca am declarat la afiliere MCsE = Magyar Csillagaszati Egyesulet, deoarece sunt membru al acestei asociatii. 

Liderii astronomilor amatori romani nu se suporta unii pe altii, se cearta ori de cate ori au ocazia si de aceea nu sunt capabili sa constitue o asociatie sau societate astronomica nationala. Drept urmare, pe liste precum cea de la AAVSO, marea majoritate a astronomilor amatori din lumea intreaga isi declara afilierea la o organizatie nationala. Astronomii amatori romani fie apar fara afiliere, ca niste pui orfani fara closca, fie defileaza sub sigle de expatriati.

Incepand din 14 Iunie am efectuat 30 de estimari de stele variabile.

Am cautat cauza erorii din 20 Iunie si cred ca aceasta se datoreaza schimbarii la acea data a metodei de observare Pickering cu metoda Nijland. Am facut aceasta schimbare deoarece metoda Nijland este recomandata de catre Victor Anestin, Victor Nadolschi si Matei Alexescu. Elev cuminte, am urmat sfaturile dumnealor. Apoi am fost urecheat de catre AAVSO, nu atat pentru folosirea metodei Nijland cat pentru folosirea unor stele de comparatie provenind de la Parenago si Kukarkin, adica non-AAVSO.

Observatiile prin metoda Nijland le-am evidentiat cu albastru.

Atunci, am tiparit si spiralat indrumarul ''Ten Star Training Program'' si Manualul AAVSO din 2013 si , folosind stelele de comparatie AAVSO, am revenit la metoda Pickering care este recomandata implicit.

Observatiile dupa ortodoxia AAVSO le-am evidentiat cu verde. 

Cu rosu am subliniat observatiile novei V 1674 Her.

Primele mele (30) observatii de stele variabile
Rosu= nova V 1674 Her
Albastru= cu metoda Nijland
Verde= cu metoda Pickering si cu stele de comparatie AAVSO

Pentru o usoara nota ATM: iata mai jos niste poze ale raftului rotativ de oculare pe care l-am confectionat pentru montura ''pipe'' Penelopa. Raftul are opt locasuri pentru depozitarea de oculare : 2 poz/ standard 2''+ 3 poz/ standard 1.25''+ 3 poz/ standard 0.96''.

Doua poz/ std. 2'' = la dreapta
Trei poz/ std. 1.25''= la stanga
Trei poz/ std. 0.96''= dupa pilastru, partial acoperite de acesta

I love Astronomy !
Telescopes, very good for scratching !

Expozitie foto si observatii astronomice urbane ale Astroclubului Galaxis Arad la ''La Bottega''

Avem planuri de viitor, daca timpul probabil va fi si favorabil !

Intentionam ca, odata cu vizionarea astrofotografiilor, sa facem observatii astronomice prin telescop : Luna, Jupiter, Saturn, stele duble, roiuri stelare si nebuloase ale cerului de vara ... si de seara !

Reiteram invitatia catre iubitorii cerului sa participe la actiunea organizata impreuna cu ''La Bottega'', pe Malul Muresului !

Recent, am invitat astronomii amatori, pe toti cei care iubesc cerul si astrele, sa participe la vernisajul expozitiei de astrofotografii a Astroclubului Galaxis care a avut loc Marti 29 Iunie a.c. la ora 18, ora de vara, la Libraria Carturesti din incinta Atrium Mall, etaj II.

In loc de caviar si sampanie, s-au impartit portii substantiale de dor de stele si chef de observatii din belsug.

Expozitia de la Libraria Carturesti tine deja de istoricul astroclubului dar speram sa organizam altele in viitor.

Intalnirea cu astronomii amatori din astroclubul Galaxis a fost foarte placuta si motivanta.

Realizatorii astrofotografiilor : Eugen Balint- stanga, George Scrob -mijloc si  Torma Csaba- dreapta

Vega / Alfa Lirei / Alpha Lyrae si a patra stea ''debillissima'' din Eps 1-2 Lyrae

 In seara de 16 Iunie am observat steaua Vega la grosismentul G=154x, obtinut cu ocularul Baader Mark III.

Vega la G=154x

Companionul din stanga lui Vega presupun ca este H 5 39 de 9,5mv, cu separatia de 83,7'' , PA= 184 grade,  dupa StelleDoppie.

La dreapta de steaua principala,cred ca am vazut companionul STFB 9 AE , cu separatia de 86,6'', PA=39 grade.

Un telescop mai ''maricel'' , sa zicem Blanco de 4 metri diametru, ar trebui sa vada acolo 18 componente.

Vega , dupa StelleDoppie

Eu, cu micul meu reflector , daca voi reusi sa vad STFB 9 AC si STFB CD voi fi din cale afara de multumit.

In aceeasi seara, la G=385x/ TS Planetary 3,2mm, am reusit sa vad o a patra stea ''debillissima'' in ''Dubla-dubla'' din Lira , adica intre Epsilon 1, dubla nordica si Epsilon 2, dubla sudica.

Am evidentiat aceasta a patra steluta cu culoarea mov.

Marius Pirtac, un experimentat observator al cerului din forumul astronomy.ro, considera ca aceasta a patra stea ''debillissima'' este componenta H a sistemului Epsilon 1-2 Lyrae.

De ce am spus oare despre Marius ca este '' un experimentat observator al cerului'' ?

De prea multe ori, noi romanii, ne punem cenusa in cap, ne vaicarim si ne injosim singuri, fara sa-i bagam in seama pe cei de langa noi care ne dau motive de mandrie : in Mai , anul trecut, acest coleg de forum avea observate un numar de 37 de comete.

Epsilon 1-2 cu 4 (patru) stele ''debillissima'': F, E, G si cea mov, presupusa a fi H
cu luminozitatea masurata intre 13,2mv si 13,9mv

Iata mai jos sursa acestui subiect interesant, al stelelor ''debillissima'' , in cartea ''A Cycle of Celestial Objects'' a lui Admiral William Henry Smyth. Eu m-am inspirat dupa editia revazuta si adaugita a acestei carti de George F. Chambers.

De retinut ca Admiral Smyth numeste de mai multe ori steaua Epsilon 2 drept 5 Lyrae , dupa Flamsteed.

Pagina de titlu : ''A Cycle of Celestial Objects''

Despre sistemul Epsilon 1-2 Lyrae si stelele ''debillissima''
in cartea ''A Cycle of Celestial Objects''

Sunt un fan ''inrait'' al observarii sistemului Epsilon 1-2 Lyrae si al stelelor ''debillissima'' dintre care,  am vazut pentru prima data stelele F si E la 21 Aprilie 2011 cu dobsonianul ''Ratusca cea urata'' cu D= 125mm F/ 6,9.