Minimus si Maximus, observatii 12 si 18 Martie a.c.

 Cel mai mic reflector al meu este cel cu apertura de 72mm si focala de 810mm, al carui obiectiv a fost slefuit , cu mult timp in urma, de catre prietenul meu Csillag Attila, dintr-o bucata de sticla de vitrina, groasa de 8mm.

In poza de mai jos, acest reflector Minimus se vede la mijloc, la stanga este dobsonianul ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/ 6.9 iar la dreapta se vede reflectorul ''Optus'' D= 76mm F/9. In spate, sta timida luneta terestra ''TCM'' D=60mm. Poza aceasta am facut-o prin 2006 si reflecta dotarea mea cu telescoape de la acea vreme. Primul meu dobsonian D= 160mm F/9, cu oglinda Beches, care a fost probabil si primul dobsonian romanesc , era deja ''penzionat'' de multa vreme datorita vitregiilor sortii.

Telescoape, cca anul 2006

Miercuri 12 Martie a.c., pe un cer innorat pe care se vedeau cu ochiul liber doar Luna si Jupiter, am facut o scurta observatie cu newtonianul D= 72mm. Am folosit un ocular de binoclu Zeiss, cu focala  f= 23mm pentru marirea de 35x si un ocular Plossl Sirius f=10mm, pentru marirea de 81x.

- Pe Luna, la 35x, se vedeau formatiunile mari de relief , cratere mari iar la terminator si o multime de cratere mai mici dar totul era inecat in pacla.

- Jupiter a prezentat discul pe care erau vizibile doua benzi la 81x ( NEB si SEB).  Satelitii Io si Callisto erau indepartati intre ei si de planeta la Est iar Europa si Ganymede se vedeau la Vest foarte apropiati intre ei, la doar 16''. Momentul observatiei a fost 17:30 UTC.

Jupiter, 12 Martie 2025, T 72mm F/11, 81x

- Am rezolvat Alcor- Mizar si Cor Caroli la 35x, apoi norii au ocupat tot cerul. Nani, draga niutonelule !

Marti 18 Martie a.c. am facut observatii de la Punctul Tarnova, impreuna cu colegii de la Astroclubul Galaxis, pe un cer SQM 21, folosind dobsonianul meu Maximus D= 250mm F/4.8.

'Cel mare'', ''Maximus'' adica, dobsonianul de 250mm,
zis si ''Grond'', in Mai 2024

Raportul complet de observatii se gaseste pe situl Astroclubului Galaxis la acest link:

Noaptea galaxiilor, Tarnova 18 Martie

La observatii, Tarnova Point, 18 Martie 2025.
Foto Armand Popa

In total au fost observate 102 obiecte ceresti. Participantii au facut ''rotatia cadrelor'' la ocular dar timpul a fost scurt. Eu am reusit sa vad ''doar'' cele 83 de obiecte ceresti de mai jos.

Sistemul solar (2):

Marte (planetă): Forme mari de relief vizibile, dar seeingul advers nu a permis observații detaliate.

Jupiter (planetă): Se vedeau benzile principale și sateliții galileeni.

Roiuri stelare sferice (4):

M79 (Lep) – roi sferic

M53 (Com) – roi sferic

M3 (CVn) – roi sferic

NGC2419 (Lyn) – numit și Intergalactic Wanderer

Roiuri stelare deschise (16):

NGC1981 (Ori)

Cr 69 (Ori)

NGC 1980 (Ori) – asociat cu nebuloasa cu același număr

M41 (CMa)

M36 (Aur)

M37 (Aur)

M38 (Aur)

NGC 1907 (Aur)

Tr2 (Per)

NGC869/884 (Per) – numit și Roiul Dublu din Perseu

M45 (Tau)

NGC 1647 (Tau) – numit și Pirate Moon Cluster

M35 (Gem)

NGC2158 (Gem)

NGC2244 (Mon) – asociat cu Rosette Nebula

Mel 111 (Com) – se putea rezolva în patru-cinci stele cu ochiul liber

Nebuloase (8):

M42 - M43 (Ori)

NGC 1977 (H V 30, Ori) – parte din Sh 2-279 / Running Man Nebula, vizibilă și fără filtru în jurul stelei 42 Ori

NGC 2024 (Ori) – numită și Flame Nebula, vizibilă și fără filtru la est de Zeta Ori

M78 (Ori)

NGC 1980 (Ori) – parte a nebuloasei M42, vizibilă și fără filtru în jurul stelei Iota Ori

M1 (Tau) – rămășiță de supernovă

NGC 1432 (Tau) – nebuloasă bine vizibilă, centrată pe steaua Maia din M45

NGC 2237 (Mon) – numită și Rosette Nebula, bine vizibilă cu filtru UHC

Nebuloase planetare (1):

NGC 2392 (Gem) – numită și Eskimo Nebula

Galaxii (40):

M51 & NGC5195 (CVn) – în același câmp

NGC3190, NGC3195, NGC3185 (Leo) – HCG 44

NGC2903 (Leo)

M65, M66, NGC3628 (Leo) – Tripleta din Leo

NGC3377, NGC3367 (Leo) – la sud de 52 Leo

M105, NGC3384, NGC3389 (Leo) – în același câmp

M96, M95 (Leo) – în același câmp

NGC3605, NGC3608 (Leo) – în același câmp

M98, M99  – lângă 6 Com

M84, M86, NGC4388, NGC4387 (Vir) – Lanțul de galaxii Markarian

NGC4438, NGC4435, NGC4461, NGC4473, NGC4477 (Vir) – Lanțul de galaxii Markarian

M88,  M90, M60, M59,  M58 (Vir)

M87, NGC4762 (Vir)

M104 (Vir)

M101, M81, M82 (UMa)

Stele duble și multiple (12):

Castor / STF 1110 (Gem)

Cor Caroli / STF 1692 (CVn)

STF 1689 (Vir)

Porrima / STF 1670 (Vir)

7 Tau STF AC (Tau)

Trapezium / STF 748 (Ori) – cinci stele rezolvate

STF 742 (Tau) – în același câmp cu M1

STF 747 (Ori) – în același câmp cu NGC1980

Iota Ori / STF 752 (Ori) – în roiul deschis NGC1980

HJ 3752 (Lep) – lângă M79

Alcyone / STFA 8 (Tau) – cu trei companioni, în M45

STF 737 (Aur) – în roiul M36

Un astronom amator 

Tento 20x60mm si Bizooka, test - 8 si 11 Martie

Sambata 8 Martie a.c. am supus binoclul Tento 20x60mm, reconditionat recent de catre Cristian Catana si stabilizatorul Bizooka, recent modificat, unui test de performanta. Cum vor functiona impreuna ?

- Venus era in faza foarte avansata, se vedea ca o superba si foarte stralucitoare seecera, desasupra orizontului vestic. Conform Sstellarium, Venus era iluminat 9% la momentul observatiei.

Daca as fi comparat Venus cu o barca as fi spus ca prora acesteia, orientata spre Nord, era putin ridicata de valurile eterului cosmic.

Venus, 8 Martie 2025, 17h30min UTC,
Tento 20x60mm si stabilizatorul de binocluri  Bizooka

- La Jupiter se vedea discul, foarte mic dar in mod clar disc - nu punct, cu Europa la Vest, Callisto foarte departe la Est iar Ganymede si Io, apropiati la mica distanta, intre acesta si planeta. Dupa cum se vede si din schita facuta la ocular, distanta dintre cei doi sateliti este aproximativ egala cu diametrul planetei. Am verificat in Stellarium si reprezentarea este corecta, diametrul lui Jupiter era de 38'' iar distanta dintre sateliti de 34'', la momentul observatiei.

Jupiter, 8 Martie 2025, 17h40min UTC, Tento 20x60mm + Bizooka

- In Hyade/ Cr 50 se vedeau prea multe stele ca sa am timp sa le numar ...

- Si Pleiadele/ Cr 42 s-au vazut ca un roi bogat in stele, cu Alcyone/ STFA 8 avand  companionii B si C rezolvati.

- Roiul deschis M44 a fost rezolvat si el intr-un noian de stelute. In mijlocul roiului se vede un asterism in forma de V. In varful asterismului, se vedea steaua ADS 6915, cu primara insotita de doi companioni, adica tripla. Asa si este inclusa de catre Sue French in tabelul pentru constelatia Racul, din cartea ''Celestial Sampler'', pag. 63.

- Rezolvarea dublei Cor Caroli/ STF 1692, cu companionul cu o separatie de 19'', m-a umplut de incantare !

Cor Caroli, 8 Martie 2025, Tento 20x60mm+Bizooka

- Desi asteptata, rezolvarea lui Mizar, vazut impreuna cu Alcor si Sidus Ludovicianum in acelasi camp, a fost o alta imagine foarte frumoasa si asupra careia am revenit staruitor de mai multe ori.

Alcor - Sidus Ludovicianum - Mizar, 8 Martie 2025,
Tento 20x60mm + Bizooka

- In zona constelatiei Auriga staruia o pacla, M36 a fost la limita vizibilitatii iar M37 si M38 nu s-au vazut.

- In Orion, in zona ''sabiei'', am observat stelele Theta 1, cu nebuloasa M42 in jurul ei si Theta 2, avand pe 42 Ori si 45 Ori, la Nord de ele si iota Ori cu STF 747, cu separatie imensa de 224'', la Sud de ele.

O intrebare retorica am pentru povestitorii de mituri (si la care nu astept raspuns): ce fel de vanator a fost Orion daca avea ... sabie !? 

Orion, zona ''sabiei'', Tento 20x60mm + Bizooka 20x60mm

Marti 11 Martie a.c. cerul a fost partial noros si paclos. Am hoinarit din nou printre constelatii cu binoclul Tento 20x60mm, pus pe stabilizatorul Bizooka, in pauzele dintre nori.

- Pe Luna se vedeau mult prea multe detalii pentru a putea fi descrise aici. Chiar si la o privire fugitiva, imi furau privirea Oceanum Procellarum, Mare Crisium, Mare Imbrium, Mare Humorum si oastea ''infinita'' de cratere, incepand cu Tycho, Copernic, Aristarch si multe, multe altele.

Pun mai jos harta simplificata a Lunii, din ''romanul astronomic'' ''Un roman in Luna'' a lui Henric Stahl, Editura Cugetarea, editia II-a, Bucuresti, 1925, ilustratii de Stoica si Murnu, disponibil prin www.digibuc.ro.

Harta Lunii din romanul
''Un roman in Luna'' de Henric Stahl

-La Jupiter, Callisto incadra discul la mare distanta la Est si Io, la doar un diametru jovian distanta la Vest.

- Am rezolvat din nou dubla Cor Caroli, steaua multipla Alcor- Mizar si Miu Boo ca dubla.

- Am admirat culoarea aurie-solara a lui Arcturus. Capella am vazut-o de culoare alba cu foarte usoara nuanta de galben-pai. Pollux era de un alb pastelat, un fel de crem foarte luminos  iar Spica era alba, cu usoare licariri albastrii. Procyon era de un alb si mai luminos dar nici una dintre aceste stele albe nu are o culoare alba atat de pura precum Castor. Am incheiat paletarea culorilor astrale cu Marte, stralucind intr-o combinatie de oranj cu rosu lutos.

Testarea combinatiei binoclu Tento 20x60mm cu stabilizatorul Bizooka mi-a demonstrat buna functionare a ansamblului care retina inca o mare parte a  maniabilitatii binoclului dar prin stabilizarea oferita, o rezolutie incomparabil mai mare fata de utilizarea din mana. De fapt, un binoclu 20x nu este utilizabil daca nu este pus pe o montura. Montura insa reduce considerabil maniabilitatea binoclurilor. Stabilizatorul Bizooka este un bun compromis tehnic care pune in valoare avantajele optice ( 20x) prin reducerea  dezavantajelor mecanice ( stabilizarea).

Variabile si Fragmentarium - 5 si 6 Martie 2025

Miercuri 5 Martie, in seara celei de a treia zile  si Joi 6 Martie, a.c. in ultima zi a Canonului Mare al Sf. Andrei Criteanul, am efectuat observatii de stele variabile, folosind binoclul Nikon Aculon 10x50mm. Rezultatele, raportate ''navei- mama'' AAVSO sunt rezumate in tabelul de mai jos.

Stele variabile, observate pe 5 si 6 Martie a.c. , cod observator MPTA

O noutate a fost pentru mine efectuarea de observatii cu ''capat deschis'' la variabila R UMa. Adica am precizat ca variabila este mai slab luminoasa ca steaua ''x'' de pe harta. Si cum in manuscrisul Atlasului sinoptic am inclus doua harti binoculare pentru R UMa, una de la AAVSO si alta de la BAA, le-am utilizat pe ... ''ambele doua''.

R UMa nu a fost singura variabila ursina observata pe 6 Martie. Am inceput observatiile la VW UMa iar pentru Z UMa am identificat asterismul ''de domiciliu''. Pe ultima nu am observat-o deoarece trebuia sa folosesc un telescop: nici urma de variabila in binoclu.

Alte observatii:

Miercuri 5 Martie am mai observat roiul sferic M3, cu dobsonianul ''Toleascop'' D=200mm. Se vedeau multe stele rezolvate in halou dar altitudinea roiului era inca mica.

- Galaxiile in interactiune M51 - NGC 5194 se vedeau ca doua obiecte cetoase, slab luminoase, mici, separate dar foarte apropiate.

- In Ursa Mare am rezolvat stelele duble Alula Australis si Alula Borealis, ultima fiind o dubla optica.

- In Coma Berenices am aruncat o privire galaxiei M64 si roiului sferic M53.  

- Am gasit cu usurinta dubla STF 1689 si galaxiile de la Vest de ea: NGC 4762 / ''Paper Kite'' adica ''Zmeul de hartie'' si NGC 4754. Dar foarte slab luminoase ...

- Cand am luat-o pe ''Cararea lui Consolmagno - Davis'', cea care duce spre Lantul lui Markarian, am reusit sa gasesc doar galaxiile M60 si M59, apoi m-am impotmolit. Asa ca am folosit telegrama Fortran: ''abandon du travail'' ! 

Joi 6 Martie am avut placerea sa revad fenomenul ''Lunar X - V'', folosind ocularul Baader zoom Mark III pentru marirea de 150x pe dobsonianul ''Grond'' D= 250mm. Am incercat sa fac poze cu telefonul tinut in mana dar ... a iesit ... si nu prea !

Lunar X, 6 Martie 2025

Lunar V, 6 Martie 2025

Incercarea de a rezolva stele multiple precum Castor mi-a aratat o imagine pocita, fara discuri Airy clare, cu inele de difractie lipsa ... blex !

Am mai incercat sa rezolv doar Algieba/ STF 1424, folosind acelasi ocular zoom pentru 150x. Am rezolvat companionii B, C si D. Apoi am trecut iar pe comenzi Fortran ... 

Algieba/ Gamma Leo/ STF 1424 cu companionii B, C si D.
Pe companionul E l-am vazut cu multe alte ocazii,
pe F inca niciodata ( Martie 2025) 

Posibil TLP si stele duble: Marti 4 Martie

Dobsonianul ''Toleascop'' D= 200mm F= 1232mm.
Capacul, fixat cu cele patru suruburi vizibile in poza, este amovibil,
permitand ventilarea oglinzii principale ( la nevoie )

Marti 4 Martie a.c. a fost a doua zi a Canonului Mare. Ajuns acasa, am pregatit pentru observatii dobsonianul ''Toleascop'' D= 200mm F/6,16.

Observatii:

- Am centrat cautatoarele pe Polaris care a fost frumos rezolvata de reflector la 59x.

- La 176x/ ocular zoom Svbony model 135, Luna s-a vazut bogata in detalii. In jurul orei 21:00 TLR/ 19:00 UTC,  o luminita, o pata de lumina, anormal de intensa si de alba, se vedea pe flancul unui munte din apropierea Polului Sud, munte situat la acel moment pe terminator. Am apreciat stralucirea acelui detaliu ca fiind anormal de intensa prin comparatii cu alte piscuri de pe terminator si care, la fel, abia incepeau sa fie iluminate. De asemenea , diferenta de culoare era izbitoare, intre albul ca de LED al luminitei descrise si culoarea gri-galbuie a detaliilor de relief vizibile pe discul selenar. Asadar cred ca am fost martor al unui fenomen tranzient , un asa numit TLP = Transient Lunar Phaenomenon. Dar pentru a raporta acest TLP ar trebui sa precizez mai multe date. Cu toate m-as fi descurcat, mai putin cu locatia fenomenului despre care nu pot sa spun prea multe. Etatea Lunii, la momentul observatiei, era 5,4 zile. Cu ajutorul indicatiilor din ''Turn Left At Orion'' de Guy Consolmagno si R. Davis si a Atlasului Rukl, cred  ca TLP-ul observat a fost localizat in zona craterului Bousingault cu un diametru de 131 km. In interiorul acestui crater, de fapt, in peretele vestic al acestuia, se afla craterul secundar Boudingault A. Poate ca morfologia aceasta ciudata duce la asemenea fenomene luminoase. 

TLP, 4 Martie 2025, 19:00 UTC in zona craterului 
Bousingault, Atlas Rukl, harta 75, coordonate:  70,4* S , 54,7* E

- La Jupiter se vedeau: NEB/ dedublata - SEB - STB, foarte slab luminoasa - NTB, aproape invizibila cu vederea directa, ceva mai bine cu cea periferica - intunecarea de la Polul Sud ( cea nordica, deloc), cu satelitii galileeni Io si Callisto la Vest si Europa la Est. Unde-i haimanaua de Ganymede care lipseste la apel ?

- Am schimbat ocularul cu Radian 6mm, pentru marirea de 205x. Atunci am vazut, langa discul jovian si foarte aproape de el, in dreptul capatului vestic al STB, pe Ganymede in emersie, tocmai dupa ce iesise din ocultarea de catre planeta. Am notat momentul: 21h52min TLR / 19h52min UTC.

Atasez simularea in Stellarium a emersiei lui Ganymede. Intamplator, eu am inceput sa observ Jupiter la marirea de 205x taman un minut mai tarziu.

Pe NEB, la jumatatea distantei dintre meridian si limbul vestic, se vedea Pata Rosie sau vreo alta turbulenta similara.

Jupiter, 4 Martie 2024, 19h50min,
emersia din ocultatie a lui Ganymede ( jos )

Dar nu am mai insistat la obiectele Sistemului Solar, aveam chef de hoinareala prin Galaxie.

- Theta Aur a fost superb rezolvata ca tripla la 205x. Calitatea si frumusetea imaginii mi-a smuls un oftat de multumire:  ''Doamne, ce bun este reflectorul acesta !''.

- Imediat la Vest de Theta Aur se afla o linie superba de trei stele duble, cu H V  90 la Nord, STF 799 la mijloc si cu Bu 1053 la Sud.  STF 399 este o dubla subarc cu separatia de 0,7'' iar Burnham 1053 de 1,9'' dar cu doua clase de magnitudine diferenta. H V  90 este o dubla pentru gradinita de telescoape.

- Spre Est de Theta Aur se afla o alta treime de stele duble in asterism triunghiular: STT 132/ 1,8'' la Nord, STT 131/ 1,5'' la Sud si STF 872/ 11,4'' este varful estic.

-STF 768 de la Nord de H V  90/ 19'' se aseamana cu STF 872 dar are o diferenta de magnitudine mai pronuntata.

- STF 736 are si ea o diferenta de magnitudini moderata ( 1,1 mv ) dar separatia este mult mai stransa, la 2,7''. Exista si un contrast de culoare intre primara alba si companionul albastru sau indigo.

- STTA 63 are o separatie imensa de 75'' dar apare in ocular ca tripla. 

- Iar la Lambda Aur ''am incurcat borcanele'' deoarece mi-au aparut nu mai putin de opt companioni in ocular. Care o fi oare cel cautat de moshu' ? La prelucrarea observatiei am inteles ca m-am speriat degeaba: StelleDoppie numara nu mai putin de 13 companioni la Lambda Aur aka STFB 3 aka H 5  88 aka FYM 365 ... O sa-mi iau concediu de la casa de penzii sa am timp sa-i indentific pe toti. Altadata ...

- Aceasta este frumusetea Atlasului Cambridge de stele duble: mergi fara grija din dubla-n tripla pana cand dai ,oarecum pe neasteptate, de obiecte DSO. Asa am ajuns, langa Lambda Aur, la roiul deschis NGC 1857. Auriga este o constelatie cu mare densitate stelara. Cand am indreptat telescopul spre NGC 1857, trei sferturi din camp era ocupat de o concentratie de stele. Dar numai partea centrala de patru, cinci minute de arc, formata din stele dispersate, cu mari diferente de luminozitate, formeaza roiul propriu-zis.

-Trecand pe la Miu Aur, am ajuns la STF 644/ 1,6'' cu componente galbene, qvazi-egale.

- Urmatorul pas m-a dus la NGC 1778, un roi mic in care am numarat 20 de stele. Are doua duble la marginea estica. Cea nordica are PA = 180* si are separatie stransa, cea sudica mai larga, mai slab luminoasa si mai inegala.

- Nu puteam parasi Auriga fara a trece in revista splendidul roi M37, M36 cu dubla sa STF 737, M38 bine vizibil si NGC 1907, cu cateva stele rezolvate drept bonus.

- Am reobservat galaxiile M81 si M82 in Ursa Mare.

-  M94 in Canes Venatici mi s-a parut de aceasta data a fi mai luminoasa ca M81. Cocoon Galaxy / NGC 4490 a fost slab luminoasa dar bine vizibila cu vederea directa.

- Am incheiat cu galaxiile in interactiune M51 - NGC 5195 la care poluarea luminoasa a sters puntile delicate care le leaga pe un cer negru de tara si care se vedeau ca doua obiecte foarte apropiate, in acelasi camp si la marire mare dar totusi separate. Nici urma de brate spirale in aceste galaxii. 

Am fost insa recunoscator pentru cat am reusit sa vad si m-am oprit aici: un TLP la Luna, o emersie din ocultatie la Jupiter, patrusprezece stele duble dintre care una subarc, sase roiuri deschise si sase galaxii.

 

Text inedit: Victor Anestin despre ''Amatorii astronomi din Romania'', 8 Octombrie. 1913

 

Din ziarul ‘’Universul’’, Marti 8 Octombrie 1913 :

 

CONVORBIRI ASTRONOMICE

Amatorii astronomi din România

Sunt încă mulţi în ţara noastră, cari nu pot să priceapă cum poate un om serios, să se uite la stele. Odată, un domn avocat, mă întreba cu toată seriozitatea, dacă ştiu să ghicesc în stele şi a rămas foarte deziluzionat, când i-am dat un răspuns negativ. Pe unii îi sperie bolta cerească, mai ,ales, dacă s’au încredinţat, că în adevăr, Pământul e rotund şi că prin urmare bolta cerească e în realitate o imensă sferă, în mijlocul căreia ne-am afla noi. Imensitatea spaţiului şi a timpului îi face să se înfioare şi nici odată nu se vor mai interesa de o ştiinţă care turbură liniştea celor slabi cu duhul. Alţii, mai curagioşi, cred că te încurcă spunându-ţi, că astronomia e o ştiinţă de lux şi că nu aduce nici un folos, căci ei nu ştiu, că ceasornicul ce-l au în buzunar şi pe care-1 consultă de zeci de ori pe zi, e regulat tot cu ajutorul astrelor; mersul trenurilor şi cursele vapoarelor, calendarul, explorările în ţările necunoscute, nu s’ar putea face fără ajutorul astrelor.

Cu toate acestea sunt răspândiţi pe suprafaţa pământului, zeci de mii de amatori astronomi, cari fără să se întrebe de foloasele astronomiei, nici de partea ei filozofică, studiază cerul în mod practic, fac observaţii cu ochii liberi, cu binoclul şi cu lunete de diferite mărimi.

Se vor mira poate mulţi, când vor afla, că de câţiva ani încoa, numărul amatorilor astronomi din ţara noastră a sporit mult. Pe unde până în 1907, nu ştiu dacă eraü 10 sau 12 în toată ţara — vorbesc de cei care fäceau observaţii mai serioase, azi sunt câteva sute. Nenumărate lunete, mari şi mici se îndreaptă spre bolta cerească în fiecare noapte senină. Sunt apoi nenumăraţi, cei cari acum învaţă constelaţiunile.

Inainte, multe fenomene cereşti treceau neobservate, azi până şi cele mai neînsemnate comete sunt observate de amatorii noştri astronomi. Când am anunţat reîntoarcerea cometei Westphal după 61 de ani, zeci de amatori sau grăbit să ceară indicaţii asupra drumului ei aparent pe bolta cerească ca să o observe.

Cometa Neujmin, care abia strălucea ca o steluţă de mărimea 12 şi jumătate, a putut fi observată de d-nii I. şi C. Rosetti Bălănescu, cari între alte lunete posedă şi una dintre cele mai excelente, o lunetă de 135 mm obiectiv, un model de „căutător de comete“.

Mulţi dintre posesorii de lunete mici locuesc la ţară şi e îmbucurător faptul că printre aceştia sunt multi învăţători.

Nu contest valoarea sfaturilor morale ce se dă ţăranilor la şezători, vor fi şi ele bune la ceva dar mult mai mult face să lupţi în contra superstiţiilor lor. Aşa între altele, domneşte la sate superstiţia cu zmeii, cu sburătorii cari în realitate, nu sunt decât stelele căzătoare şi bolizii.

Ţăranul nostru, dacă nu are destul spirit de iniţiativă, dacă nu-şî poate utiliza inteligenta cu care e destul de înzestrat, apoi sufere aceasta din cauza superstiţiilor, deci a lipsei lui de cultură. Dacă îi se esplică că toate fenomenele cereşti pe cari le vede, nu se datoresc unor fiinţe rău făcătoare, dacă va fi învăţat să nu se mai teamă de ele, va privi altfel natura, va avea mai multă încredere în el însuşi.

E îndopat însă tot cu poveşti, cu sfaturi morale, mai bine sau mai räu expuse şi e lăsat strein de natura în sânul căreia el trăieşte. Astronomia e cel mai puternic mijloc de cultură şi învăţătorii cari se ocupă cu cunoaşterea practică a cerului, vor putea să fie foarte folositori ţăranulul.

Tot aşa li s-ar putea explica fenomenele meteorologice, cari sunt în legătură cu agricultura.

Afară de învăţători, se mai ocupă cu studiul practic al cerului numeroşi tineri, mulţi dintre ei elevi de liceu. Un elev al cursului superior de la liceul din Craiova a calculat pentru vreo 10—15 oraşe din ţară fazele eclipseî solare din August 1914, un altul din Fălticeni a încercat să determine, latitudinea acelui oraş şi dacă rezultatul nu e exact în ce priveşte secundele de arc nu e de mirare; era prima încercare şi se slujea de un teodolit.

Câţiva amatori fac observaţii sistematice de stele căzătoare, pe cari le trimit unui comitet din Hamburg, unde se centralizează asemenea observaţii. In curând voi organiza o secţie pentru observarea stelelor variabile, observaţiuni cari cer numai răbdare şi entuziasm. Iată deci că amatorii pot să aducă foloase reale ştiinţei astronomice.

Resultatele observaţiunilor le-am publicat în revista Orion, iar în timpul din urmă în  Ziarul Ştiinţelor populare, care a luat un avânt atât de puternic. E nevoie însă ca numărul celor cari vor să cunoască cerul, să fie cât mai mare, căci prea e mare numărul celor cari nu-l cunosc şi nu vor sa-l cunoască, deşi în cer trăiesc, căci Pământul e şi el tot un corp ceresc ori cât s’ar supăra neprietenii astronomiei.

Victor Anestin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stele variabile si cateva galaxii - Luni 3 Martie

Mircea si dobul,
prelucrare dupa o fotografie facuta de Armand

Luni 3 Martie a.c. a fost prima zi a Postului Pastelui si prima zi a Canonului celui Mare al Sf. Andrei Criteanul ( adica din Creta).

Dupa participarea la Canonul cel Mare, am facut observatii, incepand cu cele de stele variabile. In total am facut fotometrie vizuala pentru douasprezece variabile, instrumentele folosite fiind binoclul Aculon 10x50mm ( 9 ), reflectorul ''Grond'' D= 250mm ( 1 ) si ochiul liber ( 2 ). Rezultatele sunt rezumate in tabelul de mai jos.

Stele variabile, 3 Martie 2025, cod MPTA

Printre variabilele observate s-a numarat R Leo, giganta rosie din Leul care tinde sa devina una dintre stelele mele preferate. Este foarte usor de gasit, este mereu ''in miscare'' - desi intr-un ritm mai lent  avand o perioada ceva mai scurta de un an si are minime nu foarte adanci. Banuiesc ca voi putea sa o urmaresc inca multa vreme cu binoclurile. Pun mai jos curba de lumina a lui R Leo, generata de serverul AAVSO pentru observatiile vizuale si in care, evidentiate cu cruciulite brune, se vad si cele 22 de observatii ale mele la aceasta stea.

R Leo, cu estimarile MPTA evidentiate

Un moment oarecum umoristic a fost observarea lui RT Cnc. La prima vedere, pentru aceasta variabila nu as fi avut nevoie de dobsonianul de 250mm deoarece pot ajunge la magnitudinea 7,6 cu binoclul. Dar Luna era pe cer si, pur si simplu, in binoclu nu se vedeau nici variabila si nici asterismul in X in care se vede aceasta. O vreme am avut indoieli ca o caut la locatia corecta. Pana ce ''mi-a cazut fisa'' si ''am facut lumina'' cu reflectorul.

In incheiere, am incercat sa observ cateva obiecte ale cerului profund, asa numitele DSO. Cerul iluminat de Luna nu promitea prea multe dar m-am ascuns cu Grond in umbra ''selenara'' a casei si am reusit sa vad cele de mai jos.

- Roiul M44/ Praesepe / Stupul/ Ieslea , s-a vazut bogat in stele si a incaput in intregime in campul de 110 minute de arc al ocularului Q70 care marea de 38x.

- Roiul M67 a fost rezolvat in multe stele. Dar aceasta nu era o noutate pentru mine. In urma cu putina vreme observasem variabila RT Cnc, folosind dobsonianul. Stelele de comparatie 77 si 78, de pe harta acestei variabile, incadreaza strans roiul M67, poate chiar fac parte din el.

- Roiurile ... ingemanate ( e firesc, nu-i asa ? ) M35 si NGC 2158 au fost si ele rezolvate in stele. M35 in multe, multe stele si stelute, micul roi vecin fiind mult mai sarac in stele.

- Steaua dubla Delta Gem/ STF 1066 a fost frumos rezolvata iar la nebuloasa planetara NGC 2392/ Eskimo Nebula, invecinata, se vedea steaua centrala la marirea de 171x, obtinuta cu ocularul zoom Svbony model 135, la f= 7mm. Strasnic ocular !

- Roiul deschis NGC 2420 mi-a aparut ca un roi mic si slab luminos. Din WEBDA am aflat ca are o metalicitate mai mica decat a Soarelui,deci e un roi batranel, format din stele din vechi generatii.

Apoi am decis:  '' ... cu Luna sau fara Luna, pe mine nu ma intereseaza, daca-i Martie , sa fie galaxii!''

- Si am inceput cu NGC 2903 pentru ca-s observator smecher. Aceasta galaxie se vede langa o pereche de stele, sa-i zicem ''dubla''. Daca gasesc ''dubla'', tatonez zona imediat invecinata si musai apare si galaxia. Asa a si fost !

- Incurajat de aceste ''succesuri'' am cautat si am reusit sa vad la Sud de Adhafera, ca niste pufuleti aproape insignifianti de lumina , galaxiile NGC 3190 si NGC 3193 din Grupul Hickson 44.

- In acelasi camp vizual la 171x, ca perechea de mai sus, am gasit apoi galaxiile NGC 3166 si NGC 3169 din Sextans.

- Revenind apoi pe teren cunoscut in Leo, am reobservat galaxiile M105 si NGC 3384, si ele vazute in acelasi camp vizual.

- M95 si M96 au pretins oleaca de tatonare pe cerul gri lucios si s-au vazut ... abia, abia.

- Ei, si daca s-a nimerit sa fie seara perechilor de galaxii, ce o putea incununa mai bine ca duetul M65 - M66, vazut si el in acelasi camp vizual. 

- Galaxia NGC 3384, aflata tot in Leo, la mica distanta aparenta, de cealalta parte a asterismului stelar de cautare, s-a zarit cu mare dificultate cu vederea directa si, nu mult mai bine, cu cea periferica.

Multumit ca, pe un cer atat de ostil, am reusit sa vad douasprezece galaxii, m-am multumit cu atat din lumea ''cetoaselor - pufoaselor - putin - luminoaselor''. 

- M-am incins apoi cu ''cingatoarea cu gloante de argint'' ( adica am scos la iveala ocularele Radian ) si am rezolvat si separat duble incepand cu Iota Leo cu separatie de 2,3''. Iota Leo o fi destul de lejera pentru apertura de 250mm dar nu-i deloc asa pentru cea de cinci sau patru inch. Cand am fost incepator in ''meseria'' de dublist, Iota Leo mi-a dat niste lectii aspre despre rabdare si perseverenta. E strasnica, o iubesc !

- A urmat apoi HDS 1642, cu separatia de 1,2'' , aflata in varful asterismului triunghiular de la Est de Iota. Despre aceasta stea, e suficient sa spun ca insasi un Karate Kid precum dobsonianul meu ''Toleascop'' D=200mm F/6,16, care sparge ''orice'' dubla intalnita in cale ... mda ... doar uneori rezolva si aceasta stea. Daca nu ar o dubla dificila , ''e la mintea cocosului'' ca ar fi fost descoperita mult mai devreme, nu in 1991.

- Dar orele si frigul erau deja inaintate ! Am rezolvat si separat dubla subarc Omega Leo cu separatie de 0,95''. Iar STF 1517 cu separatie de 0,71'' a fost doar rezolvata ca semn al Infinitului. 

Superbe imagini , foarte potrivite sa sopteasca somnorosului observator '' nani, nani, astronomu' mami'' !

Omologare stabilizator Bizooka II - Duminica, 2 Martie a.c.

M81/ Galaxia lui Bode si M82/ Galaxia Trabucul

Asadar, Sambata 1 Martie a.c. am verificat functionalitatea stabilizatorului de binocluri Bizooka II. Concluzia pe care am tras-o a fost foarte optimista si prin ea ma felicitam pentru reusita solutiei constructive, indeosebi din punct de vedere mecanic. Pana acum, am efectuat observatii cu binoclul Tento 20x60mm  montat pe ''Parghia binoculara''. Care vor fi insa adevaratele rezultate observationale la folosirea lui Tento pe stabilizatorul Bizooka II? 

Aceasta am aflta-o Duminica 2 Martie cand cerul a fost mult mai cooperant. Observatii cu binoclul Tento 20x60mm, montat pe stabilizatorul Bizooka II:

- Luna a fost primul obiect al serii de observatii. Era in faza de 10 --11 %, partea iluminata forma o secera foarte subtire in care se vedeau detalii ale reliefului selenar. Restul discului selenar era inca in noapte dar una translucida datorita fenomenului de ''lumina cenusie''. Aceasta era foarte intensa, permitand vederea marilor forme de relief precum Oceanum Procellarum, Mare Imbrium, Mare Nubium si Mare Humorum. Dar se vedeau si forme de relief mult mai delicate precum craterul Copernic sau Tycho. Nefiind un cunoscator al Selenografiei, stiinta mea lunatica s-a cam terminat aici ...

- La Jupiter am vazut, in jurul orei 20:00 TLR, in primul rand, discul. Nu o stea mare si grasuta, nici vreun disculet miniatural ca in alte binocluri ci ditamai DISCUL. Din pacate, fara vreo banda joviana. La Vest se vedea satelitul Ganymede iar la Est se vedea , dupa cum am notat in jurnal: ''2 sat/ E''. Acum la prelucrarea observatiei, aflu ca intradevar, departe la Est se vedea Callisto dar mai aproape de Jupiter se vedea, nu un alt satelit ci Europa si Io aflati la distanta de ordinul a 16'', vizibili prin binoclu ca un singur ''punct'' luminos. De aceea este bine ca ''omuletul astronomic'' sa aiba la indemana, in acelasi timp, si binoclu bun dar si telescop bun.

- In Orion am  rezolvat Mintaka al carui companion se vedea larg rezolvat la N-NV de primara.

Mintaka / Delta Ori / STFA 14 AC

- Sigma Ori a fost rezolvata ca dubla, cu companionul la NE iar STF 761 a fost rezolvata ca dubla.

Sigma Ori/ STF 762 AB,E

- Langa Iota Ori, STF 747 a fost larg rezolvata iar in roiul Cr 69 am numarat 11 stele.

- In zona ''sabiei lui Orion'', se vedeau Theta 1 ca tripla , Theta 2 , 42 Ori si 45 Ori. In jurul lui Theta 1 si spre Theta 2 se vedea bine,cu vedere directa, nebuloasa M42.

M42, Theta 1 Ori/ STF 748 AC/AD, Theta 2 Ori, 42 Ori, 45 Ori

- Roiul Cr 65 este prea mare pentru Tento 20x, l-am parcurs ''din doua prinderi'' iar privirea mi-a fost atrasa de 119 Tau, mai cunoscuta ca ''Ruby Star'', o giganta rosie de magnitudinea  4,3. 

Conform articolului lui Abdul Ahad, publicat in J.B.A.A. nr. I / 2009, pag. 50, ''Ruby Star'' este a doua stea ca luminozitate, printre gigantele rosii vizibile cu ochiul liber. 119 Tau este depasita  numai de catre Miu Cephei, de magnitudinea 4,2, celebra ''Garnet Star''/ ''Steaua de rubin''   a lui William Herschel. Atat Garnet Star cat si Ruby Star sunt stele variabile.

- Am admirat din nou zona lui Aldebaran in Hyade/ Collinder 50 unde se vedea o adevarata cascada de duble : Theta 1 -Theta 2 , Sigma 1- Sigma 2, Delta 1- Delta 2 si multe alte stele si stelute. Un spectacol ceresc inca nou chiar si la a o mia vizionare. Mi-am luat abonament pentru toate stagiunile !

- De la Aldebaran, peste cinci stele, este roiul NGC 1647 unde am zarit, cu greu pe cerul de oras, cinci - sase stele.

- In roiul M35 din Gemenii se vedeau sase-sapte stele dar si o slaba ceata luminoasa.

- M45/ Pleiadele sau Collinder 42, sunt splendide cu doi dintre companionii lui Alcyone separati dar slab luminosi.

Alcyone / STFA 8 AB/ AC

- In roiul M47 s-au vazut bine sapte- opt stele cu multe altele, mai slab luminoase, abia zarite si ceata luminoasa.

- Roiul M46 a fost vizibil ... asa de parca n-ar fi fost ... ''visul unei nopti de iarna''. Ceva, ceva se zarea, o ceata fantomatica dar numai cu vedere periferica si, chiar si cu aceea, la limita.

- Roiul M41 a fost mai darnic si, in ciuda altitudinii foarte mici - zarit razant peste acoperisuri - totusi a prezentat vrea zece stele si ceva ceata luminoasa de stele nerezolvate.

- Revenind la altitudini mai inalte in Auriga, am inceput cu roiul M38 care nu pretinde ochelari de sudura contra orbirii nici in telescoape mult mai mari. Dar in Tento 20x, M38 s-a vazut ''bine'', ca o ceata luminoasa slaba dar vizibila cu vedere directa. M37 a prezentat numai ceata luminoasa dar foarte bine vizibila, mai slab luminoasa in M36 dar acolo se vedeau si cinci -sase stele rezolvate.

- Trecusera deja doua ore de la inceperea observatiei. Am revenit la Jupiter unde, cei doi sateliti care s-au vazut contopiti, Europa si Io, au devenit vizibili, fiind rezolvati ca o ''stea dubla'' cu separatia de 20''. 

Jupiter si satelitii galileeni

- Revenind in Universul Sideral, am numarat in M44 cel putin 20 -25 de stele. In M67 abia se zareau cateva stelute, greu de localizat si ceata luminoasa slaba.

- O placuta surpriza a fost rezolvarea stelei duble Iota Cnc cu separatia de 31'' si cu primara galben-pai.

Atunci inca nu stiam ca ma asteapta suprize inca si mai mari ...

Iota Cnc

- Una dintre cele mai ciudate stele duble pe care le poate vedea ''omuletul astronomic'' este STT 9001. Este vorba despre dubla optica formata de catre nebuloasa planetara NGC 2392 / Eskimo Nebula cu steaua HIP 36369, de magnitudinea 10,5, aflata la 99'' separatie, in acelasi camp vizual. In binoclu, conform notitelor mele  se vedea :  '' ... stea dubla, la verticala, cu planetara ''jos'', adica la Sud? ". StelleDoppie ne spune ca nu, am identificat taman invers. Planetara, considerata drept companion, se afla la unghiul de pozitie 3 grade, adica la Nord. Dar orientarea notata ''la verticala'' a unghiului de pozitie este corecta deci sunt convins ca am zarit planetara Eskimo cu binoclul Tento. 

- Am mai observat in Monoceros (fara sa notez detalii) roiurile NGC 2264/ Christmas Tree Cluster,  NGC 2244/ Rosette Cluster si M50/ Heart Cluster.

- In roiul M48 din obscura constelatie Hydra, am vazut ''multe'' stelute slabe cu vederea periferica.

- Ajunsesem din nou spre orizonturile sudice ostile. Am revenit la altitudini mai favorabile si am rezolvat Cor Caroli cu separatia de 19''. Bum, bam, bing ! Artificii si sampanie !!! 

- La Zeta UMa am rezolvat si separat Mizar de 15'', acompaniat de Alcor si Sidus Ludovicianum.

- In roiul Mel 111, prea mare pentru acest intrument, am rezolvat larg dubla 17 Com. Tinta ar fi fost 12 Com dar am ratat-o ... je ne sais pas purquoi ... nici la Kappa Boo nu m-am descurcat mai bine ....

- Roiul stelar sferic M3 a fost vizibil cu vederea directa.

- Dar imi era deja frig, foarte frig, venise vremea sa ma opresc. 

Am luat hotararea ''eroica'' de a mai sarja odata, fie ce-o fi !!!

 Si cu aer de mare gambler, mi-am pus toate sansele pe numarul 81. Da, 81 sa fie. Galaxia M81 adica, din Ursa Mare, obiectul preferat al colegului meu de astroclub si prietenului Ionel Lupulesc. Si, ce sa vezi, dupa cum se vede in desenul observatiei, mi-a iesit numarul castigator. Galaxia M81/ Glalaxia lui Bode, se vedea ca un puf foarte delicat de lumina, formand varful unui asterism triunghiular cu doua stele de magnitudinea 9. Dupa inca vreo zece minute de cercetare, cu consultarea atlasului Taki si de panda atenta, am zarit, la limita si galaxia M82. Doua stele de magnitudinea 8 il orienteaza pe cautatorul de comori galactice direct spre galaxia Trabuc.

Cu aceste doua galaxii, aflate la douasprezece milioane de ani-lumina distanta, am incheiat sesiunea de omologare a tandemului ( binoclu Tento 20x60mm+ stabilizator Bizooka II). Multimea de obiecte observate si finetea detaliilor pledeaza de la sine. Acest tandem este foarte capabil, placut de folosit, usor si maniabil. La finalul observatiei, in loc sa bajbai vreo jumatate de ora cu tuburi optice, oculare, cautatoare, baterii si monturi, pungi si capace, doar desfac un singur surub de 1/4'' pentru eliberarea binoclului, pun Bizooka in atelier, iau sub brat jurnalul de observatii ( in timp ce strang la piept comoara de binoclu ) si ma pot retrage la caldurica in Hobbiton. Ceea ce am si facut, bucuros, multumit si recunoscator !

Galaxiile M81 si M82, observate prin binoclul Tento 20x60mm, 

montat pe stabilizatorul Bizooka II