Asadar, Sambata 1 Martie a.c. am verificat functionalitatea stabilizatorului de binocluri Bizooka II. Concluzia pe care am tras-o a fost foarte optimista si prin ea ma felicitam pentru reusita solutiei constructive, indeosebi din punct de vedere mecanic. Pana acum, am efectuat observatii cu binoclul Tento 20x60mm montat pe ''Parghia binoculara''. Care vor fi insa adevaratele rezultate observationale la folosirea lui Tento pe stabilizatorul Bizooka II?
Aceasta am aflta-o Duminica 2 Martie cand cerul a fost mult mai cooperant. Observatii cu binoclul Tento 20x60mm, montat pe stabilizatorul Bizooka II:
- Luna a fost primul obiect al serii de observatii. Era in faza de 10 --11 %, partea iluminata forma o secera foarte subtire in care se vedeau detalii ale reliefului selenar. Restul discului selenar era inca in noapte dar una translucida datorita fenomenului de ''lumina cenusie''. Aceasta era foarte intensa, permitand vederea marilor forme de relief precum Oceanum Procellarum, Mare Imbrium, Mare Nubium si Mare Humorum. Dar se vedeau si forme de relief mult mai delicate precum craterul Copernic sau Tycho. Nefiind un cunoscator al Selenografiei, stiinta mea lunatica s-a cam terminat aici ...
- La Jupiter am vazut, in jurul orei 20:00 TLR, in primul rand, discul. Nu o stea mare si grasuta, nici vreun disculet miniatural ca in alte binocluri ci ditamai DISCUL. Din pacate, fara vreo banda joviana. La Vest se vedea satelitul Ganymede iar la Est se vedea , dupa cum am notat in jurnal: ''2 sat/ E''. Acum la prelucrarea observatiei, aflu ca intradevar, departe la Est se vedea Callisto dar mai aproape de Jupiter se vedea, nu un alt satelit ci Europa si Io aflati la distanta de ordinul a 16'', vizibili prin binoclu ca un singur ''punct'' luminos. De aceea este bine ca ''omuletul astronomic'' sa aiba la indemana, in acelasi timp, si binoclu bun dar si telescop bun.
- In Orion am rezolvat Mintaka al carui companion se vedea larg rezolvat la N-NV de primara.
- Sigma Ori a fost rezolvata ca dubla, cu companionul la NE iar STF 761 a fost rezolvata ca dubla.
- Langa Iota Ori, STF 747 a fost larg rezolvata iar in roiul Cr 69 am numarat 11 stele.
- In zona ''sabiei lui Orion'', se vedeau Theta 1 ca tripla , Theta 2 , 42 Ori si 45 Ori. In jurul lui Theta 1 si spre Theta 2 se vedea bine,cu vedere directa, nebuloasa M42.
- Roiul Cr 65 este prea mare pentru Tento 20x, l-am parcurs ''din doua prinderi'' iar privirea mi-a fost atrasa de 119 Tau, mai cunoscuta ca ''Ruby Star'', o giganta rosie de magnitudinea 4,3.
Conform articolului lui Abdul Ahad, publicat in J.B.A.A. nr. I / 2009, pag. 50, ''Ruby Star'' este a doua stea ca luminozitate, printre gigantele rosii vizibile cu ochiul liber. 119 Tau este depasita numai de catre Miu Cephei, de magnitudinea 4,2, celebra ''Garnet Star''/ ''Steaua de rubin'' a lui William Herschel. Atat Garnet Star cat si Ruby Star sunt stele variabile.
- Am admirat din nou zona lui Aldebaran in Hyade/ Collinder 50 unde se vedea o adevarata cascada de duble : Theta 1 -Theta 2 , Sigma 1- Sigma 2, Delta 1- Delta 2 si multe alte stele si stelute. Un spectacol ceresc inca nou chiar si la a o mia vizionare. Mi-am luat abonament pentru toate stagiunile !
- De la Aldebaran, peste cinci stele, este roiul NGC 1647 unde am zarit, cu greu pe cerul de oras, cinci - sase stele.
- In roiul M35 din Gemenii se vedeau sase-sapte stele dar si o slaba ceata luminoasa.
- M45/ Pleiadele sau Collinder 42, sunt splendide cu doi dintre companionii lui Alcyone separati dar slab luminosi.
- In roiul M47 s-au vazut bine sapte- opt stele cu multe altele, mai slab luminoase, abia zarite si ceata luminoasa.
- Roiul M46 a fost vizibil ... asa de parca n-ar fi fost ... ''visul unei nopti de iarna''. Ceva, ceva se zarea, o ceata fantomatica dar numai cu vedere periferica si, chiar si cu aceea, la limita.
- Roiul M41 a fost mai darnic si, in ciuda altitudinii foarte mici - zarit razant peste acoperisuri - totusi a prezentat vrea zece stele si ceva ceata luminoasa de stele nerezolvate.
- Revenind la altitudini mai inalte in Auriga, am inceput cu roiul M38 care nu pretinde ochelari de sudura contra orbirii nici in telescoape mult mai mari. Dar in Tento 20x, M38 s-a vazut ''bine'', ca o ceata luminoasa slaba dar vizibila cu vedere directa. M37 a prezentat numai ceata luminoasa dar foarte bine vizibila, mai slab luminoasa in M36 dar acolo se vedeau si cinci -sase stele rezolvate.
- Trecusera deja doua ore de la inceperea observatiei. Am revenit la Jupiter unde, cei doi sateliti care s-au vazut contopiti, Europa si Io, au devenit vizibili, fiind rezolvati ca o ''stea dubla'' cu separatia de 20''.
- Revenind in Universul Sideral, am numarat in M44 cel putin 20 -25 de stele. In M67 abia se zareau cateva stelute, greu de localizat si ceata luminoasa slaba.
- O placuta surpriza a fost rezolvarea stelei duble Iota Cnc cu separatia de 31'' si cu primara galben-pai.
Atunci inca nu stiam ca ma asteapta suprize inca si mai mari ...
- Una dintre cele mai ciudate stele duble pe care le poate vedea ''omuletul astronomic'' este STT 9001. Este vorba despre dubla optica formata de catre nebuloasa planetara NGC 2392 / Eskimo Nebula cu steaua HIP 36369, de magnitudinea 10,5, aflata la 99'' separatie, in acelasi camp vizual. In binoclu, conform notitelor mele se vedea : '' ... stea dubla, la verticala, cu planetara ''jos'', adica la Sud? ". StelleDoppie ne spune ca nu, am identificat taman invers. Planetara, considerata drept companion, se afla la unghiul de pozitie 3 grade, adica la Nord. Dar orientarea notata ''la verticala'' a unghiului de pozitie este corecta deci sunt convins ca am zarit planetara Eskimo cu binoclul Tento.
- Am mai observat in Monoceros (fara sa notez detalii) roiurile NGC 2264/ Christmas Tree Cluster, NGC 2244/ Rosette Cluster si M50/ Heart Cluster.
- In roiul M48 din obscura constelatie Hydra, am vazut ''multe'' stelute slabe cu vederea periferica.
- Ajunsesem din nou spre orizonturile sudice ostile. Am revenit la altitudini mai favorabile si am rezolvat Cor Caroli cu separatia de 19''. Bum, bam, bing ! Artificii si sampanie !!!
- La Zeta UMa am rezolvat si separat Mizar de 15'', acompaniat de Alcor si Sidus Ludovicianum.
- In roiul Mel 111, prea mare pentru acest intrument, am rezolvat larg dubla 17 Com. Tinta ar fi fost 12 Com dar am ratat-o ... je ne sais pas purquoi ... nici la Kappa Boo nu m-am descurcat mai bine ....
- Roiul stelar sferic M3 a fost vizibil cu vederea directa.
- Dar imi era deja frig, foarte frig, venise vremea sa ma opresc.
Am luat hotararea ''eroica'' de a mai sarja odata, fie ce-o fi !!!
Si cu aer de mare gambler, mi-am pus toate sansele pe numarul 81. Da, 81 sa fie. Galaxia M81 adica, din Ursa Mare, obiectul preferat al colegului meu de astroclub si prietenului Ionel Lupulesc. Si, ce sa vezi, dupa cum se vede in desenul observatiei, mi-a iesit numarul castigator. Galaxia M81/ Glalaxia lui Bode, se vedea ca un puf foarte delicat de lumina, formand varful unui asterism triunghiular cu doua stele de magnitudinea 9. Dupa inca vreo zece minute de cercetare, cu consultarea atlasului Taki si de panda atenta, am zarit, la limita si galaxia M82. Doua stele de magnitudinea 8 il orienteaza pe cautatorul de comori galactice direct spre galaxia Trabuc.
Cu aceste doua galaxii, aflate la douasprezece milioane de ani-lumina distanta, am incheiat sesiunea de omologare a tandemului ( binoclu Tento 20x60mm+ stabilizator Bizooka II). Multimea de obiecte observate si finetea detaliilor pledeaza de la sine. Acest tandem este foarte capabil, placut de folosit, usor si maniabil. La finalul observatiei, in loc sa bajbai vreo jumatate de ora cu tuburi optice, oculare, cautatoare, baterii si monturi, pungi si capace, doar desfac un singur surub de 1/4'' pentru eliberarea binoclului, pun Bizooka in atelier, iau sub brat jurnalul de observatii ( in timp ce strang la piept comoara de binoclu ) si ma pot retrage la caldurica in Hobbiton. Ceea ce am si facut, bucuros, multumit si recunoscator !
No comments:
Post a Comment