Seeing catastrofal, ISWATIT, Leo - Miercuri 16 Aprilie

 Miercuri 16 Aprilie nu mi-a trebuit pea multa vreme ca sa-mi dau seama ca seeingul era catastrofal. Ce sa vorbim despre inele de difractie cand nici macar discurile Airy nu se vedeau tot timpul. Cand si cand, la stelele mai luminoase, iesea discul Airy ''la copca, sa rasufle'' dupa care, ceea ce ramanea din stea, era un fel de flacaruie dansatoare.

Am inghitit in sec, am pufnit de vreo doua ori si ... asta e, am continuat proiectul observational ISWATIT, chiar si in aceste conditii. 

Capitolul ''Constelatiile de iarna'' din ISWATIT formeaza o cauza pierduta, pentru cel putin o jumatate de an. Din capitolul ''Constelatiile de primavara'' aveam, pana in acea seara, de revizuit Leo, Virgo, (Corvus + Crater) acestea sunt prezentate impreuna ca si (Cancer + Canis Minor). Spre aceste constelatii mi-am indreptat atentia pentru ca in viitor sa pot aplica ''Planul B  de vara''.

''Planul B de vara'' este urmatorul: sa inchei ISWATIT pentru constelatiile de primavara si sa observ obiectele ISWATIT din cele doua constelatii de vara, Libra si Sagittarius, ramase restante de anul trecut. Sa pun in repaos ISWATIT si sa incep un nou proiect observational. Cum ar fi, de pilda, ''Lista Herschel 500'', care contine 500 dintre stelele duble descoperite de acesta, propunere de la revista Meteor/ Martie 2025. Sau sa reiau ''Lista Herschel 400'' de obiecte Deep Sky unde m-am plafonat la un numar de 224 DSO. 

Pentru a trece la Planul B trebuie deci sa inchei ISWATIT. Cel putin pana la toamna cand voi putea continua cu restantele de toamna-iarna. Iata deci o lista de ''tudu'', de aplicat.

ISWATIT, Leo, pag. 12 -13, dobsonian ''Ratusca cea urata'' armat cu ocularul Svbony 7-21mm, model 135 si ocular Radian 5mm / 173x.

In Leo am observat cele opt stele duble/multiple din tabel :Algieba / Gamma Leo , 54 Leo, 93 Leo, 88 Leo, 90 Leo, Tau Leo, 7 Leo si 6 Leo.

Nici una dintre aceste stele leonine nu mi-a ridicat probleme mari la rezolvare.

La steaua multipla Gamma Leo s-au vazut bine, inafara de companionul B si companionii C si D.

Companionul lui 54 Leo mi s-a parut a fi albastru sau mov iar cel al lui 88 Leo, oranj.

Tau Leo s-a vazut ca dubla albireonica, cu primara galbena si companionul albastru.

Inafara de cele opt stele din tabelul pentru Leo, am mai observat STF 1540 care se vede in acelasi camp cu Tau Leo si giganta rosie R Leo, faimoasa stea variabila.

Privind tabelul adnotat conform codului de culori, se intelege imediat de ce am putut, de aceasta data, sa avansez cu proiectul, desi seeingul a fost advers. Doar doua stele sunt ''scufita rosie'' ( separatie < 4''), toate celelalte stele duble din tabel au separatii mai mari sau mult mai mari. Concluzia imi este cunoscuta de multa vreme: se pot face unele observatii utile chiar si in conditii ostile.

Stele duble, 16 Aprilie 2025

ISWATIT, Coma Berenices, pag. 22-23: aceeasi instrumentatie. 

Am reusit sa observ patru dintre cele sapte stele din tabelul pentru aceasta constelatie.

17 Com este rezolvabila cu oricare binoclu iar 12 Com cu oricare luneta, cat de mica.

24 Com este o dubla albireonica splendida, cu primara oranj si cu companionul albastru iar 35 Com este in imediata vecinatate a galaxiei M64.

Cosita Veronicii este insa seducatoare. Degeaba am avut eu intentia de a observa stele duble in Coma, am fost atras de chemarea cerului profund. Am observat roiul sferic M53 si galaxia M64. Roiul deschis Mel 111 ''nu se pune'' desi este un obiect maiestuos in cautatorul RACI 8x50mm.

Oboseala zilei si-a spus cuvantul asa ca am intrerupt observatiile in Coma si am incheiat prin reobservarea admirativa a inepuizabilei stele multiple Alcor-Mizar si a spledidei duble care poarta numele zeitei romane a profetilor , Porrima.

ISWATIT - Auriga , Sambata 12 Aprilie

 Sambata 12 Aprilie am avut cer senin dar si ''bucuria'' Lunii Pline. Ici-colo se vedeau spre orizont nori razleti. Fondul cerului era gri-sticlos si se vedeau pe el stelele pana pe la magnitudinea 3. Nu, nu avea rost sa ma obosesc sa instalez unul din cele doua  telescoape mai maricele. 

''Voi face observatii cu ''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/ 6.9 si voi continua proiectul observational ISWATIT adica reobservarea obiectelor din cartea ''In Starland With A Three Inch Telescope'' de William Tyler Olcott'' mi-am zis eu. Editia dupa care lucrez a aparut in 1909 la editura G.P. Putnam's Sons, am descarcat-o de pe archive.org in format electronic dar am si tiparit-o si este legata cu spirala.

Progresul proiectului ISWATIT din aceasta iarna se poate numi mai degraba ''regres''. Cauza este una singura, vremea a fost extrem de potrivnica observatiilor. Constelatiile de iarna s-au cam dus daca vrei sa observi seara. O scurta privire m-a lamurit ca puteam sa fac observatii, fara a fi stanjenit direct de Luna, in Auriga si in Gemenii. Si exact asta am si facut dar de influenta indirecta a lui Lady Luna ... scapa cine poate ... eu nu am putut.

In Starland With A Three Inch Telescope

ISWATIT, Auriga, pag. 48 - 49, ( continuare )

Fac notite direct pe copia tiparita asa ca mi-a fost usor sa vad ca in Auriga mai aveam doar cinci stele duble de observat  deoarece restul de opt, din totalul de 13, le observasem cu ''Ratusca'' pe 19 Decembrie 2024.

Aseara am reobservat, dintre acele stele deja observate, pe STF 616, deoarece m-a ajutat la localizarea roiului stelar deschis NGC 1778. Am numarat in acest roi 12 stele la 216x/ DeLite 4mm si ceata luminoasa slaba cu un diametru egal cu raza campului vizual deci aprox. 8 minute. Cele mai luminoase stele din roi formeaza un asterism in forma de ''L'' dar inclinat si cu deschiderea spre Vest. Pe bratul nordic al L-ului se vede o stea dubla cu separatie de ordinul a cateva secunde. 

NGC 1778, schita electronica
in baza imaginii PanSTARRS DR1 color,
se vede steaua dubla din bratul nordic.

Pentru a ajunge la acest roi am observat si dubla STF 644 care a fost surpriza placuta a serii de observatii. Este foarte stransa, StelleDoppie da o separatie de 1,6'' pentru AB si indica culorile de alb pentru primara si galben pentru companion. Eu le-am notat ca fiind galbene amandoua dar nu orice fel de galben. Companionul lui STF 644 s-a vazut aseara de un galben auriu dar nu aur capitalist obosit ci un galben auriu de comoara a lui Ali Baba, lasciv si foarte intens, cu nuanta aramie, de aur aztec.

O alta reobservare a fost cea a dublei STF 698. Nu-i mare spectacol ceresc aceasta dubla dar, la jumatatea distantei dintre ea si M38 se afla steaua langa care se afla micul roi NGC 1907. Din cauza Babei Luna si a paclei, NGC 1907 s-a vazut aseara doar la 144x/ Radian 6mm si doar cu vederea periferica.

A fost asadar obligatorie revizitarea roiului M38, bine vizibil abia la 124x, la 41x era aproape invizibil.

M36 s-a vazut decent, cu dubla sa STF 737 iar M37, desi slab luminos, a aratat zeci de stele.

Langa asterismul- patrulater neregulat care contine 56 Aur adica SHJ 75, se vede fantasticul roi stelar deschis NGC 2281. Este un roi mic dar compact in care la 216x am putut numara 15- 20 de stele si se mai zareau si altele cu vederea periferica. Stelele mai luminoase formeaza doua asterisme in acest roi si anume un ''romb'' si un ''Y''.      ( As putea numi  Y-ul ca ''trifida'', un conoisseur va sti imediat despre ce vorbesc ). Una dintre stelele ''rombului'' mi s-a parut a fi dubla.

Stele duble/ multiple observate la 12 Aprilie 2025

Pana aici, stelele observate au fost din Perseu ( STF 352, STF 533, STT 81) si din Auriga ( STF 618, STF 644, STF 698, STF 681, STF 685, SHJ 75). Cu acestea am observat toate stelele din tabelul ISWATIT pentru Auriga.    

( Olcott asa obisnuia, mai altoia uneori stelele unei constelatii in lista alteia. )

Apoi am inceput observatiile ISWATIT, Gemenii, pag. 74-75. Insa si aceasta constelatie era deja prea jos asa incat am reusit sa observ doar patru stele : Castor, Delta Gem, Zeta Gem ( celebra variabila) si Eps Gem ( mai putin celebra stea de comparatie pentru Propus/ Eta Gem ).

Delta Gem a fost foarte greu rezolvata si separata la 144x/ Radian 6mm din cauza paclei si a altitudinii scazute. La un moment dat, m-am indoit ca observ steaua potrivita. Am verificat prin cautarea asterismului triunghiular de la Est de Delta. Mda, se vedeau trei stele dar ca sa fiu sigur, am cautat si am observat la 144x nebuloasa planetara Eskimo care se vedea ca o steluta foarte slab luminoasa, inconjurata de un halou nebulos. Odata confirmat, m-am intors la Delta unde, pana la urma, am obtinut o imagine stabila dar foarte slab luminoasa , si intens agitata, a companionului lui Delta.

La Kappa Gem si Lambda Gem rezultatul a fost negativ.

In incheiere, am rezolvat la 144x ''Dubla - dubla'' Epsilon 1-2 din Lyra unde s-au vazut stelele A,B,C,D si I, zdravan zdruncinate de turbulenta. Apoi Izar/ Epsilon Boo a fost foarte frumos rezolvata si separata dar pe cerul gri-lucios, nu se vedea culoarea azurie a companionului.

Rezumand, am observat aseara cele 16 stele duble sau multiple din tabel si sapte obiecte Deep Sky ( NGC 1788, NGC 2281, NGC 1907, M38, M36, M37 si NGC 2392). Multumitor pentru o seara de Luna Plina ...

Cateva duble ursine dar nu numai ... Miercuri 9 Aprilie

Eta CrB/ STF 1937, asa cum am rezolvat-o in Iunie 2023
cand avea separatia de 0,56'', cu dobsonianul Grond D= 250mm F/4,8

In seara de Miercuri 9 Aprilie cerul parea sa fie senin dar de fapt era paclos. Luna , in varsta de 12 zile a fost insa turbulenta principala a observatiilor astronomice.

Folosind dobsonianul Toleascop D= 200mm F/ 6,16 am reusit sa observ zece stele duble, mai ales din Ursa Mare - de aceea le numesc ''ursine'' si doua ? una ?? obiecte Deep Sky.

De unde semnele de intrebare ? De la faptul ca unul dintre obiectele Deep Sky observate ( reobservate ) este Messier 40 care este de fapt steaua dubla optica Wienecke 4, prescurtat Wnc 4.

Celalalt obiect al cerului profund a fost nebuloasa planetara M97 din UMa. Pot sa declar ca ''in viata vietii mele'' nu am mai vazut o imagine atat de fantomatica, de stearsa, de pacloasa sau maloasa ca cea a lui M97, de aseara. Noroc a fost cu steluta TYC 3827-457-1 de magnitudinea 11,8 de la N-NE de nebuloasa. Doar datorita ei ''am agatat'' fantoma nebuloasei si , dupa multa insistenta, am obtinut o imagine constanta ... dar asa cum am descris-o mai sus.

Mai jos este tabelul stelelor duble observate aseara, unde am inclus si Messier 40 sau Wnc 4.

Doua dintre dublele observate sunt subarc. STT 235 din Ursa Mare va mai fi subarc pana in 2026 cand separatia ei va creste peste cea de 1". 

Cealalta este Eta CrB sau STF 1937 care acum este la separatia de 0,7''. A fost rezolvata si separata cu puntita de cer negru, bine vizibila, la 308x/ DeLite 4mm si cu puntita ''larga'' la 410x/ Radian 3mm.

Dubla subarc Eta CrB / STF 1937 mi-a fost semnalata, cu mult timp in urma, de catre Virgil Scurtu. Intr-o discutie, el si-a amintit cum a rezolvat aceasta dubla foarte dificila , cu reflectorul sau de 320mm. Acest reflector a fost de tip hibrid Newton - Nasmyth si a fost construit de catre Jean Seidel, alias Ioan Zaidel din Pitesti, pentru astronomul amator bucurestean Filoti. Dupa care a fost donat lui Virgil Scurtu pentru preconizata sa Societate astronomica ''Urania'' din Iasi.

Descoperita de catre William Herschel, Eta CrB are o perioada de revolutie foarte scurta, de doar 42 de ani. In 2020 s-a inchis la 0,38'' dar in 2032 va ajunge la o separatie de o secunda de arc. Daca voi mai fi prin preajma, voi putea sa o rezolv cu favorita seraiului meu de telescoape, ''Ratusca cea urata''.

Eta CrB este o veche prietena. 

Iata mai jos raportul meu catre Grupul Yahoo SARM din 5 Septembrie 2011 in care am relatat despre rezolvarea lui Eta CrB, a lui Zeta Boo si a altor cateva celebritati dubliste dar de rang mai mic.

Duble si galaxii - Vineri 4 Aprilie

Vineri 4 Aprilie, cerul a fost senin, am facut observatii cu dobsonianul ''Toleascop'' D=200mm F/6,16. Desi mi-am pus la indemana si alte oculare, pana la urma am folosit aproape exclusiv doar ocularul zoom Svbony 7-21mm si Tele Vue DeLite 4mm.

La reglarea cautatoarelor, am observat cu ocularul XCel 25mm, la 49x. Steaua-tinta a fost Castor care a fost rezolvata ca tripla, fara separarea lui AB. Deoarece folosesc mariri mari la stele duble, ajustarea cautatoarelor este obligatorie la fiecare observatie. Altminteri, trebuie sa mergi incet, pas cu pas, de la ocularul de 25mm, la cel de 15mm, apoi la cel de 10mm si te apuca plictisul si renunti la observatii. Cu un cautator bine reglat, nu-i mare filozofie sa treci direct de la 40x-50x la 250x-300x. Deci sa folosim cel mult doua oculare. La stelele luminoase, mai luminoase de magnitudinea 8, sa zicem si care sunt bine vizibile in cautator, nici nu este nevoie de ocularul de camp mare de 20-25mm, poti cauta si observa direct cu cel de 4-5mm. Doar cu un ocular. Asa a procedat, ca sa dam un exemplu celebru, William Herschel. Si-a confectionat multe oculare dar cand pornea la observatii, un buzunar era prea mare pentru trusa lui de oculare. Ba, de multe ori folosea un singur ocular. Exemplu: primul catalog de stele duble al lui Herschel a fost intocmit in baza observatiilor sale cu un telescop cu focala de 7 picioare, adica 2100mm. Dar nu cel cu apertura de 160mm cu care a descoperit pe Uranus. Apertura telescopului de 7 picioare pentru duble a fost de 122mm iar marirea folosita a fost constanta, de 222x. 

- Aseara, dupa ajustare, am rezolvat si separat la 308x, dublele k Gem, Delta Gem si Eta Gem.Superbe !

- Seninul cerului a fost insa ''comci-comca'' asa cum am banuit si asta s-a vadit la observarea nebuloasei planetare Eskimo Nebula / NGC 2392 unde steaua centrala si zona centrala mai luminoasa, au fost bine vizibile. Dar ''viteza doua'', zona nebuloasa periferica, de diametru mult mai mare, s-a zarit numai cu vedere periferica ! 

- M35 la 308x, este un roi magnific ! Se vedea o spuza de ''nenumarate'' stelute slab luminoase, un spectacol de-a dreptul hipnotic. Chiar si in micul roi invecinat, NGC 2158, se vedeau cateva stele rezolvate, restul formau o ceata slab luminoasa si de diametru insignifiant fata de cel al lui M35.

- In seri ca aceasta, vrei - nu vrei, Luna este vedeta principala. Am observat-o si pe ea la 308x, mai ales zona terminatorului. Se vedea o bogatie de detalii care m-au lasat ... fara cuvinte.

- La Marte, la 308x, calota polara nordica s-a impus imediat. Momentul observatiei a fost centrat pe 22:00 ODV adica 19:00 UTC. Calota se vedea dantelata de o margine gri iar intre ea si ecuator, undeva in zona temperata, se vedea slab o zona gri, usoara ca o ceata.

Pentru identificari pe Barsoom, folosesc  ''Mars Profiler'' al lui ''Sky and Telescope'' :

https://skyandtelescope.org/wp-content/plugins/observing-tools/mars_profiler/mars.html# 

Azi am aflat ca zona semnalata, a fost Utopia. In emisfera sudica, se vedeau doua zone separate, ambele mult mai bine vizibile decat Utopia. Erau Mare Cimmerium si o parte din celebra Syrtis Major. Forma generala a planetei era departe de a fi circulara, limbul estic era intr-o faza pronuntata, bine vizibila dar nu am evaluat-o.  

- Curiozitatea ma grabea ! Cum se va comporta DeLite 4mm la stele duble, pe dobsonianul de 200mm ?

Am cautat Iota Cnc si am admirat, la 308x, contrastul delicat de culoare dintre primara galben-pai si companionul alb, cu ape albastre. Saturarea culorilor este excelenta.

Dar Iota Cnc nu-i o dubla de rangul lui Toleascop, a servit in primul rand la orientarea spre dublele pe care voiam sa le observ.

- Am rezolvat si separat la 308x : STF 1311, SHJ 101, S 583 ca tripla, SHJ 100 ca tripla, STF 1298.

Spre regretul meu, seeingul deloc ingaduitor, care o fi fost undeva pe la Pickering 4/5, combinat cu transparenta afectata de pacla, au dus la urmatoarele esecuri: Bu 460, STT 96, Bu 105. Deci testul de rezolutie a fost buctat de DeLite 4mm dar nu din vina lui, de revenit !

Aproape de zona stelelor Sigma Cnc, unde observasem stele duble, am vazut in CDSA simbolul unor galaxii. 

- Sa ne incercam oare puterile, mai Toleascopule, ce zici ? 

- Tin-te bine, prietene, mi-a raspuns el.

Prima galaxie observata cu acest prilej a fost NGC 2683 care pare sa fie o vedeta pentru astronomii amatori care i-au pus numele de UFO Galaxy. Am vazut-o cel mai bine la 136x, cu ocularul zoom Svbony model 170 setat la f=9mm. UFO Galaxy se vedea ca un obiect cetos, de forma fuziforma foarte pronuntata, la Vest de o steluta de 12mv. Am apreciat axa mare a galaxiei la o lungime de 2/6 din raza campului vizual. Adica aprox. 3 minute de arc. Axa mare este inclinata la un PA = 10* - 15*, am notat eu. In Aladin Lite vad insa o inclinatie mai mare, pe la 30*. Mda, nu-o noutate aceasta ''precizie'' a mea.

A doua galaxie a fost NGC 2859 pe care am vazut-o ca obiect cetos, circular, la Est de o pereche de stele de 7mv si 11mv. Am apreciat diametrul galaxiei la 1/20 din raza campului vizual deci la 20''. Stellarium indica un diametru de 90'' deci eu am reusit sa vad doar nucleul galaxiei. Mersi, ma multumesc si cu atat ! 

Cea de a treia incercare galactica a fost ''cu cantec'' si a avut drept tinta NGC 2770 care este numita si Supernova Factory. Ce pot sa spun ca am  vazut acolo ? Mai nimic. La Vest de un asterism de stele in ''L'', se ghicea ( spun mai degraba decat ca '' se vedea'' ), un obiect cetos atat de slab luminos incat forma si dimensiuni erau indeterminabile. Dar o scanare indelungata la 176x, fara indepartarea ochiului de la ocular, m-a convins de prezenta, de existenta obiectului fantomatic. Iata unde trebuie sa revin, de indata, cu dobul de 250mm !

Avand ocularul zoom pe pozitie, am revenit la stelele duble. Am observat STF 1333 (''o bijuterie'' am notat), HJ 1166, STF 1334 ( alta ''bijuterie'' ), STF 1369 si STF 1374.

Singura dubla fitzoasa intalnita aseara a fost STF 1338 care, desi subarc ( are separatia de 0,98'') a fost rezolvata cu usurinta de ocularul zoom la 176x. Nu a fost nevoie de Delite.

M-am pregatit sa inchei, am admirat M65 si M66. Niciun semn ca NGC 3628 ar fi fost acasa !

Am admirat tripla Zeta Cnc, una dintre cele mai frumoase ale cerului de primavara si am incheiat cu rezolvarea si separarea clara a dublei subarc de 0,71''. Minunata priveliste !

Omega Leo si galaxii - 21 Martie a.c.

Ma gandesc ca asa o fi la tot astronomul amator: exista un telescop initial, initiatic, de baza, fundamental. Nu neaparat primul ci cel cu care ne-am familiarizat cu cerul si prin care ne-am format imaginea proprie despre minunile cerului instelat. 

Primele mele instrumente au fost lunetele de ochelari dar acelea mi-au devenit dragi cam ca lamaile. Toata lumea iubeste citricele si vedeam prin reviste cum astronomii amatori din lumea larga obtineau tot felul de portocale Zeiss, mandarine Meade si clementine Celestron. Numai pentru Mirciulica exista numai lamaia ''luneta din lentila de ochelari''. 

Luneta din lentila de ochelari IOR +1D, in stadiul suprem de evolutie, anii '90,
cu prisma diagonala incorporata si oculare IOR de microscop, de la 20x la 60x.
Trepiedul exista si la aceasta data, pentru newtonianul Optus 76x700mm.
La stanga se vede partial, ''Ratusca'' varianta 1.

Prima luneta simplet am confectionat-o cu prietenul meu Dan Ocsi pe cand aveam vreo doisprezece ani si a ramas la el, era a lui. Mi-am facut si eu una ( mai am si acum lentila IOR +1D) pe care apoi am modificat-o, cu o lentila divergenta de la niste ochelari ai mamei mele, in luneta Galilei -4x. Multi ani de zile m-a pazit de sus, de pe dulap, chiar si in perioada adolescentei cand am pierdut interesul pentru stelele de sus si mi s-au aprins calcaiele dupa stelele pamantesti. In studentie, a revenit pasiunea pentru Astronomie si a revenit sa stea. Am reconstruit luneta pentru 20x dar nu aveam trepied pentru ea, o sprijineam de un stalp, un pom, coltul unui zid. Imaginile acelea miscate, tremurate si cutremurate ale Pleiadelor si ale Lunii m-au facut sa urmaresc obsesiv obtinerea unui telescop ''adevarat''. 

Luneta din lentila de ochelari si-a cunoscut apogeul in 1990. Curand a  aparut apoi si acel telescop ''adevarat si mult asteptat''. Asta era pe cand aveam deja 36 de ani. M-a incantat, a fost foarte bun telescopul D= 16cm dar si foarte lung ( 1,7 metri) , deci voluminos, deci provocator de multe danadanale unui amator locatar al etajului VII.

Impreuna cu Csillag Attila, am inceput actiunile de Sidewalk Astronomy. Eu cu ''Ninja'', dobsonianul de 16cm ( lunganul deja pomenit) iar Attila cu ''Dragonul Verde'' de 19cm, la fel de lung ca al meu, ba inca si mai grasut. Una din castigurile actiunilor Sidewalk a fost decizia de a construi telescoape mai mici, mai maniabile, mai usor de transportat. Asa a aparut in viata mea ''Ratusca cea urata'', dobsonianul D=125mm F/6.9. Ca telescop secundar, utilitar, cu destinatie bine stabilita: popularizarea Astronomiei scria pe el. Habar nu aveam ca acel telescop avea sa devina principalul meu instrument pentru vreo douazeci de ani.

Am scris toata aceasta poveste pentru a arata cum ''Ratusca cea urata'' a devenit instrumentul meu initiatic. Nu luneta de ochelari, nici dobsonianul de 16cm. 

''Ratusca cea urata'' D= 125mm F/6.9, varianta 3 ( sau 4? ),
dupa renovarea terminata in 2022

Vineri 21 Martie a.c. am facut observatii pentru testarea pe acest telescop a ocularului Tele Vue DeLite 4mm, dimpreuna cu ocularele zoom Mark III si Svbony 10-30mm, model 170. Eram plin de curiozitate !

Am inceput cu ''Lista lui Lockyer'' in Orion, lista a carei imblanzire am obtinut-o cu ''Ratusca'' prin 2011:

Rigel - Mintaka - Zeta Ori - Sigma Ori - Lambda Ori - 52 Ori. Ocularul DeLite le-a rezolvat si separat pe toate la 216x, mai putin pe 52 Ori care a fost doar rezolvata dar o rezolvare la modul superb. Discuri Airy bine definite, bine vizibile individual doar ca erau tangente, inconjurate de inelele de difractie, inlantuite precum discurile, in forma de cifra ''8''.

Am extins ''Lista lui Lockyer'' cu Iota Ori, Eta Ori si 32 Ori, fiecare rezolvata si separata cu spatiu negru generos intre componente, la 216x.

A urmat apoi Delta Gem, frumos separata la 216x, cu companionul neasteptat de slab luminos.

Kappa Gem insa a refuzat sa fie rezolvata, aici am dat kix.

La Eskimo Nebula / NGC 2392 s-a vazut bine nebulozitatea la 216x dar de diametru mic iar steaua centrala s-a vazut numai cu vederea periferica.

In Auriga am reobservat M37, M36 cu dubla STF 737 larg separata, M38 ,  toate vizibile cu multe stele rezolvate. NGC 1907 a fost o surpriza placuta. La 216x, se vedea ca o mica ceata  luminoasa cu un diametru de doua ori mai mare ca ''dubla'' vecina cu el si cu cateva, patru-cinci stele, clar rezolvate, vizibile cu vedere directa. Incantator !

Ajuns la acest moment, ma simteam increzator asa ca am afisat ''poker face'' si mi-am jucat buna dispozitie la ruleta norocului. Am cautat celebra dubla Omega Leo care in prima jumatate a secolului XIX a fost un fel de ''bau-bau'' al astronomilor. Descoperita in 1782 , avea o separatie de 1'', dupa descoperitorul ei William Herschel. In 1838 insa nici marele dublist F.G.W. Struve nu a putut sa o rezolve si a vazut-o doar ca fiind ''alungita''. Omega Leo isi parcurge orbita, dupa calculele lui van Dessel in 118 ani. Acum are o separatie de 0,95'' iar in 2030 va ajunge la cea de 1''.

Eram extrem de curios, cunoscand firea de bully/ bataus galactic a lui ''Ratusca cea urata'', cum se va comporta ''fata-n fata'' cu eminenta sa Omega Leo. Cand am vazut imaginea din ocular, as fi lansat artifice ... daca as fi avut ( si daca aveam aprobare de la sotia ...): rezolvata cu brio, chiar daca nu si separata. Daca reflectorul ar fi fost pe o montura ecuatoriala adevarata, aveam in ocular imaginea necesara si suficienta pentru a bisecta discurile cu firele micrometrului si pentru a masura atat unghiul de pozitie cat si separatia. In micul dobsonian, am estimat PA= 100grade, valoarea dupa StelleDopie este de 119 grade. Schita de mai jos explica mai bine cele vazute.

Omega Leo/ STF 1356, separatie 0,95'',
 dobsonian D=125mm F/6.9, 216x, 21 Martie 2025,

Am continuat cu Algieba, Alula Australis si Iota Leo, fiecare rezolvata si separata. Aici m-am oprit cu testele ocularului DeLite pe dobul de 125mm, este evident ca functioneaxa foarte bine impreuna.

Folosind ocularele zoom, am observat cateva galaxii:

- M65 + M66

- M105 + NGC 3384

- M84+M86+NGC 4461 din Lantul Markarian. Galaxia NGC 4461 a fost o mare surpriza deoarece este slab luminoasa, doar de magnitudinea 12. Dar este ancorata intre o stea de 9mv la Sud si una de 11mv la Nord si, poate de aceea, mi-a fost mai usor sa o remarc.

- M87/ ''Virgo Galaxy'' este o galaxie uriasa, o Mamma Dollores care se vedea foarte bine spre Est de M84-M86.

- Roiul sferic M53 a fost mic si relativ bine vizibil.

- Needle Galaxy/ NGC 4565 a pretins niscaiva tatonare dar magia ocularelor zoom a ajutat la gasirea combinatiei de marire-camp vizual-contrast care sa o faca vizibila dimpreuna cu forma fuziforma.

-La Sud de Mell 111 am revazut galaxia M85, mic si palida, mascata de o stea apropiata.

-In incheiere, am reobservat M63, M94 , M51-NGC 5194 si perechea M81 - M82.

Cu putina insistenta si cu jonglari zoom, toate aceste 16 galaxii au fost vizibile prin ambele oculare zoom.

Imaginea in ocularul Baader are campul sensibil mai mare iar corectia aberatiilor extra-axiale este mult mai buna. Ocularul Svbony este handicapat de campul vizual mai mic, aberatiile extra-axiale sunt semnificative spre margine dar, datorita numarului mai mic de lentile, ''patrunde'' la galaxii cu magnitudini mai  mari deci mai slab luminoase. Cu acest ocular am remarcat, de exemplu, galaxia NGC 4461 din Lantul Markarian.

Cele doua oculare nu doar ca nu se exclud ci se completeaza. Deoarece ambele sunt oculare zoom, permit tatonari pentru detectarea obiectelor dificile, tatonari irealizabile cu ocularele fixe, asa ca ambele au asigurat un adapost primitor in kofferul meu de oculare.

Variabile si galaxii - Joi 20 Martie

Joi 20 Martie a.c. am petrecut cea mai mare a timpului meu sub stele efectuand observatii de stele variabile. De aceasta data am facut fotometrie vizuala la zece variabile, folosind binoclul Aculon 10x50mm . 

Observatii de stele variabile, 20 Martie 2025, cod MPTA

Doar la Betelgeus / Alf Ori am observat cu ochiul liber. Noa, si ce sa vezi ciuda, ciuda si manie in tabara alarmistilor care ne ameninta cu ''supernovarea'' lui Betelgeus. In loc sa o ia in sus, spre luminozitati mai mari, ca orice cazan termonuclear cinstit care vrea sa explodeze, Betelgeus o ia in sens opus. La observatia din 20 Martie, am apreciat-o la magnitudinea vizuala 0,7. Dupa incarcarea datelor in baza de date AAVSO, am intrebat serverul cam ce noutati are in legatura cu Betelgeus. Si, se pare, ca majoritatea observatorilor vizuali asa au apreciat-o ca subsemnatu', la 0,7mv.

Pana acum am 22 de observatii betelgeusiene.  Se vad in curba de lumina din domeniul vizual al lui AAVSO pentru Alf Ori, evidentiate cu cruciulite maro. 

Intrebarea care rasare imediat este: ''si de ce ma laud cu asta'' ? Pai, raspunsul este ca as fi tampit sa nu ma laud. La prima abordare a domeniului variabilelor din 2020 eram - la alegere - afon, tamaie sau tufa de Venetia in aprecierea luminozitatilor stelare. Iata-ma acum ''pe val'', reusind sa fac evaluari de luminozitate intr-un domeniu de jumatate de clasa de magnitudine. Deci nu ma laud, ma bucur !

Curba de lumina AAVSO a lui Alf Ori din Iunie 2023 pana in 20 Martie 2025

Curba de lumina a lui Alf Ori pentru intervalul 29 Ianuarie - 20 Martie 2025.
Sunt evidentiate observatiile cod MPTA

Dupa episodul de stele variabile, am facut observatii cu Grond, dobsonianul cu apertura de 250mm. Tema care mi-am propus-o a fost compararea ocularelor zoom Baader Mark III 8-24mm si Svbony model 170: 10-30mm. Ca sa fiu mai exact, eram curios de comportamentul celor doua zoomuri la galaxii. Pentru mariri mai mari am utilizat ocularul DeLite 4mm/ 300x.

Mark III, primul de sus
Svbony model 170, al doilea de jos

Observatiile galactice au debutat prin observarea cu Mark III a galaxiilor M95-M96, vizibile in acelasi camp. Piticul Svbony a inceput cu stangul. La focala lunga de 30mm/ 40x, nu se vedea vreo urma de galaxie. La 120x, s-au vazut ambele galaxii dar in campuri separate, Svbony model 170 are campul vizual sensibil mai mic decat Mark III.

Duetul M65-M66 s-a vazut in acelasi camp cu ambele zoomuri. Dar Hamburger Galaxy/ NGC 3628 nu s-a vazut cu Mark III dar parca, parca s-ar fi zarit cu Svbony 170. Nu m-am putut convinge ca se vede, macar cu vederea periferica, aceasta galaxie cu acest zoom. Dar nici nu m-am putut convinge, fara umbra de indoiala, ca nu s-ar vedea ceva, cu ... periferia vederii periferice. Indecis, deci ... 

Mai departe ... M99 de langa 6 Com s-a vazut, foarte mica si slab luminoasa, cu ambele zoomuri.

De la 6 Com, cu o singura miscare, am plonjat direct in Lantul Markarian. Aceasta zona am bantuit-o de multe ori, in trecut, cu zoomul Mark III. Asa ca am continuat cu zoomul Svbony cu care am vazut, dupa perechea M84-M86, perechea de galaxii  NGC4435- NGC 4438, numite impreuna ''Ochii'', mult mai mici si foarte slab luminoase. NGC4473 a fost abia vizibila (o fi fost pacla de vina) dar NGC4477 si NGC4459 au fost mai bine vizibile.

M87 si NGC4478 s-au vazut in acelasi camp, cu ultima foarte mica si slab luminoasa.

M49 si NGC4526 au fost usor de gasit si de observat dar inca nu ma puteam pronunta cu privire la zoomuri.

Needle Galaxy/ NGC4565 a incercat sa ma lamureasca. Fara indoiala, a fost mai usor de gasit si mai bine vizibila cu ocularul zoom Svbony 170. Dar pe cer incepusera sa se vada tot mai bine norii subtiri. In aceste conditii am intrerupt comparatia. Nu inainte de a revedea, intr-o imagine dezmagitor de intunecata, cuplul de galaxii M51- NGC5194.

Inca nu voiam sa ma retrag de la observatii. Am rezolvat cateva duble frumusele: Iota Leo, HDS 1642,dubla subarc STF 1517. 

Cu ochiul liber, abia se mai vedeau stele. Am incheiat cu rezolvarea minunatei stele duble Porrima, cea care poarta numele zeitei romane a profetilor si clarvazatorilor.

Un gringo printre noi - Miercuri 19 Martie

Roiul sferic Messier 53, conform PANSTARRS DR1 color.
Latura imaginii este de 12 minute de arc = campul ocularului
DeLite 4mm la 300x, pe dobsonianul D= 250mm.
Sursa imaginii: Aladin Lite

Schita electronica a roiului M53, la aceeasi scara: cam asa cum se vede roiul in ocular, la 300x,
in dobsonianul Sky Watcher Classic 250P. Dezamagitor ? Nicidecum ! 

Dupa aventura galactica de la Punctul de observatii Tarnova / Tarnova Point de Marti, in seara urmatoare, de Miercuri 19 Martie, m-am multumit cu ''repetarea lectiei de zi'', de acasa, din curte. Cerul din Arad nu se compara cu cel de la Tarnova Point, aici Armand a masurat abia SQM 18,6. Dar toata viata m-am multumit cu putin ... ''asta am, cu asta sunt fericit''. Ceea ce a dat insa o savoare speciala serii de observatii a fost testarea unui ocular Tele Vue DeLite 4mm.

Am folosit dobsonianul Sky Watcher Classic 250P, pe care DeLite ofera o marire de 300x. Cu testarea acestuia, pe o diversitate cat mai mare de obiecte, am inceput. Nu ca as fi stapan rau dar ceea ce mi-as fi dorit a fost un Radian 4mm, care sa completeze celelalte trei oculare Radian deja existente. Si daca DeLite 4mm ''mi s-a bagat cu forta-n suflet'', am vrut sa-mi fac o idee cat mai exacta despre dumnealui. Observatii:

- Propus a fost prima tinta,sep= 1,8'', Delta mag= 2,6, a fost rezolvata cu dificultate, seeing neprietenos.

Am mai rezolvat si separat la 300x, cu DeLite 4mm:

- STF 799, sep= 0,7'', Delta mag= 1 

- Bu 1053, sep= 1,9'', Delta mag= 1,9

- Castor, abordata mai mult din respect pentru Regina Stelelor Triple

- Delta Gem, sep= 5,5'', Delta mag = 4,6

- k Gem , sep 7'', Delta mag= 6,3

- Algieba a fost rezolvata, cu separarea companionilor B,C,D si E. Ceea ce m-a interesat aici a fost sa vad - si am vazut foarte bine, companionul E care formeaza dubla FYM 38 cu companionul C, cu o separatie imensa de 148''. Dar vorbind despre companionul E, vorbim deja despre o stea de magnitudinea 13. Bine vizibila.

- Iota Leo, sep= 2,3'', Delta mag= 2,6

- HDS 1642, sep= 1,2'', Delta mag= 2,8. Aceasta dubla, foarte dificila- desi nu pare, este varful unui asterism stelar  triunghiular de la Est de Iota Leo si tinteste direct spre aceasta.

- La Sud de Zosma, am observat indelung dubla STF 1517, sep= 0,78'', Delta mag= 0,5 deoarece era bine plasata, la altitudine mare. Am lasat steaua sa faca mai multe tranzite ale campului vizual. De fiecare data, era rezolvata si separata de la intrarea in camp la marginea estica si pana la iesirea din camp, de la marginea vestica a diafragmei de camp a ocularului DeLite 4mm. Un asemenea comportament am vazut si la dubla STF 799, cu separatie de 0,7''. Dar aceea se afla in Auriga, o constelatie aflata deja departe de meridian iar seeingul a tulburat frecvent imaginea. Rezolvarea si separarea continua a lui STF 1517 de 0,78'', confirmata fluctuiant de cea a lui STF 799 de 0,7'', indica o foarte buna ortoscopicitate a ocularului DeLite. Un amator pasionat de stelele duble, de asta are nevoie !

- Am reusit la 300x sa prind in campul vizual nebuloasa planetara NGC 2392 / Eskimo Nebula , la care am vazut steaua centrala cu vedere directa, zona centrala mai luminoasa si zona periferica, mult mai larga si mai slab luminoasa.

- In haloul roiului stelar sferic M53 din Coma Berenice, am vazut pentru prima data stele rezolvate. Nu foarte multe, posibil sa fi fost in jur de zece, plus ceata, mai luminoasa spre centrul roiului.

- Roiul sferic M3 a fost rezolvat superb intr-o ''mare'' de stelute, prea multe pentru a fi numarate intr-un dobsonian fara urmarire in ascensie dreapta.

- Ultimul obiect observat cu DeLite 4mm a fost galaxia M66 din Leul la care s-a vazut excelent forma ovoidala, usor asimetrica si cu variatii de luminozitate. Detalii la o galaxie ... Bingo!

Draga DeLite 4mm, bine ai venit la moshu Mircea, directia ... cufarul de oculare !

Fratia zoom-urilor. Mark III, al doilea de la stanga. El este Big Brother.
Cer senin + telescop + zoom = zum, zuuum, zum-zuuuum !

Am armat telescopul cu ocularul zoom Baader Mark III 8-24mm, cu care am observat urmatoarele:

- Galaxiile M95-M96 din Leo, in campuri vizuale separate deoarece, pentru a combate poluarea luminoasa, trebuie sa folosesc mariri mai mari. De unde rezulta campuri vizuale reale mai mici ...

- Galaxiile M105 - NGC 3384 din Leo, in acelasi camp, sunt foarte apropiate.

- Galaxiile M51 - NGC 5194 din Canes Venatici, in acelasi camp, sunt inca si mai  apropiate ca precedentele.

- Galaxia M94, gasita langa asterismul ''Soparla'' din CVn, era relativ mare si luminoasa dar lipsita de detalii.

- Galaxia M49 mi s-a parut mai mare si mai luminoasa decat M94 dar si ea este lipsita de orice detalii.

- Marte a prezentat detalii, era plin de pete gri dar cine sa fi fost artistul care sa-l deseneze ? In nici intr-un caz eu. Eram afara de cateva ore. Frigul devenise intens, mi-am strans calabalacul astronomic si am fugit la caldurica atat de repede pe cat m-au dus picioarele !