Saturday, March 8, 2025

Testare Bizooka II, Sambata 1 Martie


Bizooka II


Candva, cu vreo cinsprezece ani in urma, poate si mai bine, am fost sedus de ideea lui Alan MacRoberts de a stabiliza binoclurile cu un dispozitiv ''de umar'', usor de construit acasa, folosind in principal lemn si cateva organe de asamblare.

Primul asemenea dispozitiv construit la noi ( dupa stiinta mea ) a fost cel al prietenului meu Csillag Attila. Am discutat despre diferitele monturi pentru binocluri pe forumul https://www.astronomy.ro/forum/ si, curand, au fost construite si alte exemplare. Printre care si stabilizatorul meu pe care l-am botezat BIZOOKA. Puteti afla mai multe detalii aici:

Bizooka


Multa vreme, linkul catre acest articol a fost disponibil pe situl ''Sky and Telescope'', asa cum este si corect, deoarece am preluat ideea de la ei.

In timpul folosirii stabilizatorului s-a manifestat insa principalul punct slab al solutiei constructive. Nu ma refer aici la miscarile de respiratie involuntare care se reflecta in miscari de frecventa scazuta a imaginii binoclurilor. Necazul principal era pierderea reglajului placii veticale pe care se afla binoclul. Fenomenul era cauzat de slabirea strangerii celor doua suruburi de lemn care articuleaza placa verticala cu rama stabilizatorului. Cele doua holz-suruburi pur si simplu se desurubau, jocul dintre placa verticala si cadru devenea prea mare , frecarea prea mica iar binoclurile se dezechilibrau.

Solutia pe care am gasit-o este inlocuirea celor doua holz-suruburi cu o tija filetata care strapunge lateralele cadrului si placa verticala. Tija filetata formeaza asadar un ax unitar. Prevazuta cu piulite cu auto-blocare si saibe de teflon, presiunea cadrului asupra placii verticale poate fi reglata in limite largi. Nu mai apare desurubarea iar reglarea frecarii dintre componente se pastreaza. Binoclul devine astfel stabil, stabilizatorul isi pastreaza pozitia reglata a placii. Exact dupa ''cum vor muschii mei'' !

Sambata 1 Martie a.c., cerul a fost noros dupa lasarea noptii. Printre sparturile dintre nori, sau chiar prin norii subtiri, se vedeau cateva astre foarte luminoase. Vederea lor m-a incantat deoarece era suficient ca sa testez noua jucarie. Ma rog, noua varianta de jucarie.

Onoarea de a testa stabilizatorul modificat a revenit binoclului Fujinon Mariner 7x50mm care este acum cel mai vechi binoclu al meu. Sakura a plecat la un prieten.

Obiectele observate au fost Marte, Castor si Pollux in constelatia Gemenii.

In Orion am putut observa cele trei stele numite ''Cei trei crai'' de catre stramosii nostri sau ''Centura lui Orion'' cum zic astronomii, dimpreuna cu Sigma Ori.

Un vanator de nebuloase, ( cum suntem cam toti, nu-i asa ? ) va recunoaste si in vis stelele 42 Ori-45 Ori si Theta 1 Ori -Theta 2 Ori. M-a impresionat faptul ca, in ciuda norilor subtiri, binoclul Fujinon  a prezentat clar nebulozitate in jurul stelelor Theta !

Jupiter se vedea ca o stea grasa, fara sateliti insa. 

Sirius si Capella straluceau ca stele singuratice, fara alai. Imi place intr-un mod ciudat sa admir aceste stele atunci cand se vad prin nori. Stralucind intr-un contrast indescriptibil cu norii plumburii, abia atunci se vede cu adevarat cat de luminoase sunt iar gandul zboara spre scara uriasa si atat de violenta la care are loc fuziunea lor temonucleara ! Totusi stabila de-a lungul erelor fara numar ...

Dar ''naravul din fire nu are lecuire'' ... Daca ''astronomu' mami'' sufera de obsesia ''dipscai'' musai trebuie sa zareasca ceva minunatii din Universul sideral. Mda, apartin tagmei, nu ma pot sustrage. In aceasta seara a trebuit sa ma multumesc cu roiul deschis Collinder 285. Acest roi stelar deschis a fost descoperit in 1869 de catre scriitorul de astronomie populara Richard Proctor. 


Richard Proctor,
sursa Wikipedia


Mai prozaic, noi numim acest roi drept Ursa Mare, de fapt doar asterismul ei principal: Epsilon, Beta, Gamma, Delta si Zeta UMa. Alfa UMa si Eta UMa fac parte din asterismul constelatiei dar din Cr 285 nu fac parte. Si pe acestea le-am vazut la aceasta testare a lui Bizooka II. 

Din Cr 285 fac parte multe alte stele precum 37, 78 si 80 UMa, Alfa CrB, Beta Aur, Zeta Boo si multe altele de pe intreg cerul. Atasez o schita cu cateva din stelele din Ursa Mare care alcatuiesc ''centrul'' roiului Cr 285.

Cu observarea dublei Alcor-Mizar, cu o separatie matusalemica, am incheiat acest test.

Concluzia testului, conform notei din jurnalul de observatii: '' ...modificarile ( aduse la Bizooka) au reusit, stabilizatorul pastreaza unghiurile conform reglajelor. Manerul este mai ergonomic. Suportul de binoclu si surubul de 1/4'' asigura rigiditate, binoclul nu vibreaza.OK! ''


Constelatia Ursa Mare, conform hartii UAI,
 cu evidentierea stelelor principale din roiul Cr 285 












Observatii cu binoclul Saga 10x42mm - Miercuri 26 Februarie

Binoclul Saga 10x42mm

Evaluare a binoclului Saga 10x42mm de catre Dorin Angelescu aka Dbird


In aceasta seara am folosit pentru observatii binoclul Saga 10x42mm, un binoclu chinesezc excelent, cu prisme Amici. Singurul meu binoclu de acest tip.

Observatii:

- La Jupiter se vedea discul. Un disc minuscul, ce-i drept, dar disc. De un diametru enorm pe langa stelele ''punctiforme''. Spre Vest, la distanta mare de Jupiter, se vedea un singur satelit, aflat in planul ecuatorial al planetei. Spre Est de batranul Jove, se vedea un alt satelit, la o distanta de aproximativ o raza joviana, si la o altitudine ''joasa'', sa zicem spre Banda Tropicala Sudica / STB.

- In roiul stelar M35 am vazut sapte, opt stele si ceata luminoasa slaba.

- In constelatia Auriga, roiurile M37 si M36 au fost, la randul lor, slab luminoase dar bine vizibile cu vederea directa.

- Roiul M38 insa a fost cu greu vizibil, la limita, cu vederea directa si ceva mai bine cu vederea periferica ( celebra ''averted vision'' ca sa ne dam romglezi !).

- In roiul Praesepe / Stupul sau Ieslea, adica M44 din Racul, am numarat 16 stele. Se vedea clar asterismul in forma de ''V'' iar steaua din varful acestuia, ADS 6915 care este  tripla , se vedea ca dubla.

Iata mai jos, cum s-a vazut roiul M44, in conjunctie cu planeta Marte la 3 Iunie 2023, vazut prin acelasi binoclu Saga si cu steaua multipla ADS 6915 evidentiata.

Roiul Messier 44, asa cum l-am desenat in Iunie 2023, cu Marte si cu steaua tripla ADS 6915


- Roiul deschis M67 s-a vazut numai cu vederea periferica.

- Roiul stelar sferic M3 s-a vazut si el slab luminos dar era totusi vizibil,la limita, cu vederea directa. Altitudinea roiului, la orele de seara de sfarsit de Februarie este mica.

- In roiul Mel 111, cel care joaca rol principal in povestea Parului lui Berenice, numita in limbile slave si Parul Veronicii, o pronuntie mai apropiata cultural de noi, am numarat 20 de stele, intre care si steaua 17 Com, dedublata , cu separatie mare.

- Alcor - Mizar s-a vazut doar ca dubla STF 1744 AC  cu separatie imensa de 12 minute de arc. Dar, interesant ca se vedea steaua Sidus Ludoviciana, falsa planeta din 1722 a lui Johhan Georg Liebknecht, poti citi povestea la linkul acesta:



- Fara intentii prea serioase, am aruncat o privire in treacat spre giganta rosie R Leo la care am remarcat ca era foarte apropiata ca stralucire de steaua de comparatie 64. Iar se pregateste de un plonjon de mare adancime dumneaei, roscata dolofana !

- O alta giganta rosie, usor de gasit in aceasta perioada, este steaua Y CVn din constelatia Cainii de vanatoare, la care culoarea oranj- rosiatica era bine vizibila si foarte frumos redata, bine saturata, de catre binoclu.

- Am incheiat paragraful ''roscatelor'', adica al stelelor gigante rosii, incercand sa observ alta variabila  celebra: R CrB. Cred ca am zarit-o, cunosc zona ca pe buzunarul meu ( in care are grija guvernu' sa nu fie prea multe oricum ... ). Dar intreaga Coroana Boreala era scufundata inca in ceata orizontului.

- M-am indepartat cu binoclul de ceata aceea ostila si am preferat sa inchei mica sesiune prin reobservarea stelei Alfa din Ursa Mare. Este una dintre dublele mele preferate. De ce ? 
Ce-i asa de interesant si de grozav la o dubla cu separatia de peste sase minute de arc ? Cine face observatii sustinute de stele duble, s-a intalnit - foarte probabil - cu unele purtand, pe harti, indicativul BU sau Bu. Nu trebuie sa ai prea multe ''intalniri'' de acest gen pentru a simti cum ti se face parul maciuca atunci cand, dupa cateva ''trante stelare'' foarte dificile, vezi din nou pe vreo harta sau intr-o lista de sugestii de observatii, terifiantul indicativ BU. 
Ei bine, steaua Alfa din Ursa Mare, Dubhe, formeaza cu steluta de magnitudinea 5, din apropierea ei , dubla Burnham 1077 AC.  Exista si dubla BU 1077 AB dar, deocamdata , nu si pentru mine ... Cu aceasta nu s-a descurcat nici dobsonianul de 250mm. 
Binoclul Saga 10x42mm a fost incantator si in aceasta seara, mic dar puternic, usor dar capabil, oferind imagini superbe. Al meu nu este insa de vanzare ...